roua florilor


*

Tot de pe traseul meu îndrăgit am luat și aceste trei imagini în care boabele de rouă, aidoma unor briliante minuscule, strălucesc in lumina răsăritului și mă ademenesc să le privesc îndeaproape, să le ating cu vârful degetelor, să le scutur de pe frunzele verzi și mustățile cenușii ale spicelor și, distrugându-le, să-mi însușesc o  fărâmă din puterea lor magică.
*


*

Contactul vizual cu aceste picături de apă îmi oferă un prilej de meditație, în fiecare zi altul, dar și eliberarea unei energii, să-i zicem negative, ce uneori sălășuiește în mine.
Nu o singură dată diamantele lichide suspendate pe zimțul vreunei frunze, sau ascunse în căușul catifelat al unei flori de câmp, m-au făcut să-mi închipui că ele reprezintă lacrimile vărsate peste noapte de ziua care tocmai a trecut și care știe că, niciodată, absolut niciodată, nu se va mai întoarce …
*


*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s