Romeo și Despina (1)


Tamara de Lempicka, The Reader III (cca 1956)

Lempicka Estate, USA
*

Aproximativ la o luna dupa inceperea clasei a XI-a ne-am pomenit in clasa cu un nou coleg.
Diriginta il prezentase doar cu numele. Clasa, curioasa, l-a analizat din cap in picioare.
Inalt, sportiv, uniforma impecabil calcata, cu ochi caprui deschisi la culoare si parul brunet pieptanat cu carare pe mijloc …. si cu un aer putin ironic.

Nu am avut timp sa vorbim cu el caci profesoara de fizica intrase pentru lectie.
Ne-a predat citeva minute apoi ne-a scos la tabla sa rezolvam problemele date pentru acasa. L-a scos si pe proaspatul coleg. Desi citise textul problemei in premiera, nu ca noi, acasa, a rezolvat-o imediat.
Doamna profesoara i-a adresat citeva intrebari, un fel de testare subtila, si ne-a fost clar, fara sa dam o lucrare scrisa, ca el se afla cu cel putin trei pasi inaintea celui mai bun elev din clasa noastra.

In pauza colegii au sarit cu intrebarile pe el.
Romeo, caci asa il chema, ne-a spus ca fusese exmatriculat de la un alt liceu.
– Exmatriculat! … am intrebat noi in cor, cu mirare.
– De ce? … s-au auzit citeva voci razlete.
– Am fluierat fals in biserica, a raspuns intr-o doara.
Citiva au insistat cu intrebarile dar nu au reusit sa scoata nimic in plus.

Saptamina s-a scurs fara alte incidente. Din cauza felului său de a fi mi-am dat seama ca baietii clasei nu-l prea agreau pe acest intrus si, in ciuda fizicului agreabil, fetele il tineau la distanta. Exmatriculat insemna indizerabil …
O mentalitate obisnuita la un liceu dintr-un mic oras de provincie … aveam sa zic acum in momentul rememorarii intimplarilor.

Dar nici Romeo nu isi dadea silinta sa fie pe placul cuiva smile.gif

Ora de română era spre sfirsite. Profesorul ne dicta titlurile unor carti bibliografice.
M-am trezit pe banca cu un bilet aruncat de Romeo. L-am desfacut, l-am citit si am tras o linie dedesubtul intrebarii. Apoi l-am asezat pe banca lui ce era paralela cu banca mea si i-am facut semn sa ma lase in pace că e ora de clasa.
S-a uitat la ce i-am raspuns si a scris inca ceva.
Biletul aterizase din nou pe banca mea. El repetase intrebarea pusa anterior : “de ce ai ochii asa de verzi?”

Stai ca-ti raspund, am zis in gând wub.gif … si in viteza am scris : “pentru ca am baut cerneala si am stat cu ochii in soare.”
Profitind de o clipa cind profesorul avea capul aplecat in foile din care ne dicta, m-am ridicat si i-am pus biletul pe banca. Romeo a raspuns si mi l-a aruncat din nou.
In acel moment insa, nu stiu de unde, profesorul s-a materializat linga mine. Calm a luat biletul impaturit, fara nici un cuvint.

Ne-a dictat in continuare titlurile si de abia apoi a despaturit biletul. Statea in dreptul ferestrei si il citea cu atentie.
A inceput sa rida incet cu capul putin intors. Eu ii vedeam doar imaginea reflectata de sticla geamului.
Ca la comanda si cei din clasa incepusera sa rida si asteptau sa vada continuarea povestii cu biletul.
De linga fereastra ne-a facut un semn de atentionare glumeata cu degetul aratator dupa care a luat catalogul si a iesit.

Colegii mei nu stiau ce continea acel bilet, nu stiau ce intrebase Romeo si ce-i raspunsesem, insa partea care ma deranja foarte mult era faptul ca nici eu nu stiam ce scrisese el in ultima tura a biletului interceptat de profesor.
– Ce timpenii ai scris ca l-ai facut sa rida ?
– Nici o timpenie, mi-a raspuns el cu miinile ridicate in semn de capitulare. Crede-ma.
– Daca n-ai scris timpenii atunci spune-mi ma rog ce-ai scris?
– Nu vreau, a raspuns el. Daca esti curioasa intreaba-l pe profesor.

Ar fi fost culmea nesimtirii sa-l fi intrebat.

Orele s-au terminat. In fata liceului Despina ma astepta sa mergem acasa.
Despina avea acelasi traseu cu mine insa o cunosteam foarte putin, doar din vacantele petrecute la bunicii ei care locuiau intr-un cartier ce se afla in continuarea strazii pe care locuiam eu.
Acum statea permanent la bunici din cauza ca nu-l suporta pe tatal ei vitreg. Antipatia era reciproca, dupa cum spunea ea.

Despina era in clasa a noua.
O fata inaltuta, zvelta, cu parul pe umeri … niste plete brunete tunse in forma de V, lasate liber pe spate, ce-i alungeau si mai mult silueta.
Foarte serioasa, nu trista, zimbea rar, insa a avea un zimbet special. Ma facea sa ma gindesc la expresia ” i-a inflorit zimbetul pe fata”.  Asa arata fata Despinei atunci cind zimbea : ca un boboc de floare care se desface.

Romeo ma strigase sa-l astept un moment. Venise in pas alergator sa ma convinga ca nu scrisese nimic rău sau vulgar pe acel bilet si sa nu-mi fac probleme.
In fine. Trebuia sa-l cred.

Zilele treceau in viteza si ma gindeam cu bucurie ca va veni Craciunul … vacanta. Prima zapada se asezase ca o patura diamantină.
Veneam de la biblioteca cu bratele incarcate. In afara de cartile mele am luat carti si pe fisa mamei. Imi daduse o lista de urgenţe. Nu stiam ce nevoie avea de ele.
Intimplator, in centru, m-am intilnit cu Romeo.
S-a oferit sa ma ajute. …” Daca nu se supara prietenul tau”, a adaugat el imediat.
Nu am spus nu. Cit de discret sa fii si tot nu poti pastra un secret in orasul nostru …

Mergind pe drumul obisnuit am zarit-o pe Despina la citiva metri in fata. Am strigat-o.
S-a oprit si m-a asteptat.

In momentul cind m-am apropiat de ea am avut o senzatie ciudata. L-am privit pe Romeo si asa, dintr-o data, mi-am dat seama ca lui ii place de Despina.
Si chiar se potrivesc ! … am exclamat in gind.
Despina mergea insa in alta directie. Am citit innegurarea din privirea lui Romeo. Ar fi dorit sa mearga in aceeasi directie cu noi. rolleyes.gif

Romeo mi-a dus cartile pina acasa. L-am invitat inauntru. A intrat surprins de invitatie.
L-am lasat in biblioteca si m-am dus sa fac un ness.
El s-a uitat printre carti si a scos una din raft. O carte despre bridge de Coriolan Neamtu.
Mi-a cerut-o sa citeasca. Am incuviintat.

Am discutat unele banalitati si printre alte subiecte m-a intrebat citeva lucruri despre Despina.
I-am zis putinele lucruri pe care le stiam. As fi vrut sa-i apropii cumva … Romeo isi daduse seama de intentiile mele.
Discutia se destinsese dintr-o data. Cu sinceritate mi-a zis ca au trecut doua-trei saptamini de cind a remarcat-o pe Despina, ca ii place foarte mult felul ei de a fi, faptul ca e retrasa si nu-si apleaca urechea la birfe … si ca doreste sa se imprieteneasca cu ea, desi mai bine nu ar face-o.
Propozitia era ambiguua si ascundea un mister.

L-am intrebat de ce nu face un prim pas in acest sens.
El a raspuns ca e specialist in a cuceri fete obisnuite nu pe cineva ca Despina.
– Când iti place foarte mult de o fata nu stii ce sa-i spui si ce sa faci ca sa nu pari fraier in ochii ei, a adaugat el. Ai impresia ca orice ai spune va suna ridicol.
Nu sunt pentru diâsa, a adăugat cu convingere.

Nu-mi dadeam seama ce vrea sa spuna.
– Prostii, am replicat râzând, fara sa mai dau atentiei fizionomiei ingindurate pe care o afisa rezemat de fotoliu.

Nu stiu cite saptamini trecusera dupa acel Craciun … Craciunul marcat de scurgerea unui an de la moartea colegei noastre, Moriko.

Intr-o dupa amiaza, mai bine spus inserat, a sunat telefonul.
Romeo ma intreba daca sunt acasa ca sa-mi aduca o carte. Uitasem definitiv de cartea imprumutata.
La putin timp am auzit soneria. La usa era Despina cu un jurnal de la mama ei.
M-am bucurat. Nu pentru jurnal m-am bucurat ci pentru faptul ca urma sa vina Romeo si avea sa o intilneasca.
Peste câteva minute a și sosit.

Am facut ce am facut si i-am lasat singuri in camera pe un motiv inventat ad-hoc.
Tot timpul Romeo a trait cu impresia ca am aranjat intilnirea lor. Nu e adevarat. Evenimentele au decurs de la sine. El venise întâmplător. Despina venise întâmplător.
Ei doi venisera absolut întâmplător smile.gif .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s