în așteparea …

*

A trecut inca un iunie :)
Un “iunie” in culori stralucitoare cu capacitatea de a induce buna dispozitie si de a mari pofta de viata … iar pofta vine mancand – dupa cum bine ne invata un vechi proverb autohton.

Fotografiile din postarea de azi, fara pretentia de a fi artistice, sau mai bine zis fara nici un fel de pretentii, le-am captat in drumul spre ‘vastele mele laboratoare’, cum in gluma obisnuiesc sa-mi prezint unul din cele trei locuri in care imi desfasor activitatea.

O portiune de teren viran cu lungimea de peste un kilometru pe care m-am obisnuit sa o parcurg pe jos si care, in functie de anotimp, imi ofera prilejul unor lucrari de arta executate impecabil de Natura :)

Daca macii din prima imagine imi amintesc de Kees van Dongen, galbenul celei de a doua ma duce cu gandul la Frank Kupka – artist ceh care mi s-a lipit de suflet.

 

*

Scaietii astia de culoare mov i-am fotografiat deseori si de fiecare data mi-a atras atentia finetea multitudinii de fire ce ii compun.
*

*

In zilele insorite, printre florile, papadiile, scaietii si tufisurile cu frunze lucioase, zboara fluturi si albine in cercuri largi asemuitoare miscarilor unor gratioase balerine.
*


*

Pacat ca fotografiile nu pot capta mireasma florilor, a ierbii arsa de soare sau racorita de roua, a pamantului intesat de radacini prin care misuna diverse insecte sau mici soparle, gri la culoare, de marimea unei pastai de mazare.

La inceput saream in lături cand le vedeam, sau fotografiam de pe trotuarul lateral, de la distanta, insa acum le dau voie sa circule peste pantofi  :)  si nu ma deranjeaza deloc cand aud zgomotul provocat de ele in timp ce se strecoara pe sub mapa cu hartii pe care am lasat-o in iarba pentru a nu ma incomoda la fotografiat :)
*

*

Iarna, in peisajul ingropat in zapada, am invatat sa disting urmele iepurilor si ale sacalilor. Ba chiar am avut ocazia sa vad si pui de sacali, pe care la inceput i-am confundat cu puii de lup, si de care m-am indepartat in mare viteza.
Toamna trecuta imi tot ieseau in cale niste iepuri dolofani, dar din pacate nu am reusit sa fotografiez nici unul, iar o colega mi-a spus ca o vulpe batrana da tarcoale zonei la rasaritul soarelui.

Nu de putine ori coloritul vegetatiei s-a transformat intr-o sursa de inspiratie vestimentara sau mi-a dat idei referitoare la decorul locuintei.
E suficient sa privesti cu atentie pentru a gasi idei in ceea ce te inconjoara.


Mergand la pas, anotimp dupa anotimp, am invatat sa astept sa infloreasca florile, sa se ingalbeneasca frunzele, sa se usuce roua, sa cada zapada marunta ca zaharul pudra sau sa inmugureasca crengile cenusii ale copacilor cu bratele intinse rugator catre soare.
*


*

In asteptarea lui Monet, a lui van Gogh, a lui Levitan sau Luchian, in asteptarea lui Jan Brueghel, Golovin, Gustav Klimt sau Pekka Halonen, fiecare coltisor din acest petec de pamant ma face sa ma simt bine, chiar daca vulnerabila in fata industrializarii, si-mi da iluzia unei copilarii ratacite pe un meleag indepartat.
*


*
Cand voi pleca de aici acesta va fi locul dupa care imi va parea rau cu adevarat, nu biroul spatios cu scaune ergonomice si calculatorul caruia i-am incredintat mare parte din secretele mele :)

Sânzienele au venit iarăși si nimeni nu poate scăpa de magia lor !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s