pretext american … la Teheran


Andy Warhol, Mick Jagger
Muzeul Jahan Nama, Palatul Niavaran, Teheran

*

Sa nu va lasati indusi in eroare :)
Azi nu voi vorbi despre Andy Warhol. Am facut-o cu mai multi ani in urma.

Mick Jagger, si indirect Andy Warhol, constituie un bun pretext pentru a prezenta interiorul Muzeului Jahan Nama din Complexul Muzeal Niavaran, situat in nordul Teheranului, si de a puncta alte lucrari expuse acolo.

Nu e greu sa va dati seama ca prima imagine imi apartine :) … asta e tot ce-am putut sa captez, fara blitz, cu o jucarie de aparat foto Mercury cumparat extrem de ierftin dintr-un pasaj comercial de pe insula Kish – locatie scutita de impozite si taxe vamale.
Am fotografiat prima data Jahan Nama in 2006, apoi in 2008, iar de atunci am mai fotografiat de cateva ori cu acelasi insucces :)

Ca sa va faceti o parere de ansamblu inserez o fotografie luata de pe net, dupa toate probabilitatile realizata cu flash, in care puteti vedea una din salile mini-muzeului, muzeu despre care turistii straini iubitori de arta au afirmat ca reprezinta „perla ascunsa a Teheranului „.
Peretele lateral e la fel de valoros. Alexander Calder, in culori tricolore, si Giuseppe Capogrossi, au devenit vecini, ambii tinandu-i companie tacita lui Andy Warhol.

 

 

Nu stiu cine a conceput sistemul de iluminat dar atunci cand vii de afara, intr-o zi insorita cum sunt cele mai multe zile ale Teheranului, si pasesti in subsolul pavilionului ce adaposteste colectiile de pictura, grafica si mici sculpturi antice, ai impresia ca asisti la o eclipsa solara.
Cam asa arata in realitate salonul de pictura contemporana iraniana.

 

 

Acest salon are un superb tavan, autentic, din prima parte a dinastiei Qajare, tavan ce a fost recuperat de la o resedinta din Shiraz ce urma sa fie demolata, si  restaurant datorita sprijinul direct al reginei Farah.
Dupa cum am mai spus-o de nenumarate ori, tot ce se afla expus in acest muzeu reprezinta obiecte de arta primite in dar de dansa de la diverse personalitati ale timpului cu ocazia vizitelor efectuate in Teheran, a zileleor onomastice, zilei nationale sau diverse alte sarbatori.
Din punct de vedere juridic aceste obiecte reprezinta bunuri private confiscate in mod abuziv si care pot face oricand obiectul unui proces de retrocedare.

Din cauza intunericului perceput in primele momente tavanul nu se observa, insa dupa cateva minute vizitatorul descopera cu surprindere ca deasupra capului pluteste ceva asemanator cu un covor persan.

 

 

In sfarsit, sa ma intorc la subiect.

La Jahan Nama se afla mai multe opere de arta contemporana, despre unele am vorbit de-a lungul acestui blog, artistii americani fiind si ei reprezentati.
In ciuda sloganurilor strigate ostentativ de fidelii regimului, alti oameni mai moderati ai aceluiasi regim au considerat firesc ca opere de arta ale artistilor plastici americani si evrei sa ramana acolo unde le e locul. Adica in muzee. Iar cei doritori sa le vada, si sa le comenteze, sunt destui.

 

 

Uneori in incinta muzeului se formeaza ad hoc mici grupuri de discutie iar ghidul, am observat ca de mai mult timp e acelasi tip, de abia asteapta astfel de momente.
Entuziasmul lui e molipsitor iar turistii straini raman cumva mirati la descoperirea unui altfel de Iran decat cel impus peste hotare de catre mass media iraniana (conform cu legile islamice), sau de mass media vestica care accentueaza in mod caricatural aspecte negative ce au disparut din societatea iraniana de mai bine de un deceniu.

 

 

Dar politica e politica, arta e arta, si pacat ca putini politicieni realizeaza uriasul potential al artei in stabilirea relatiilor diplomatice.

Andy Warhol s-a intalnit personal cu familia fostului sah, realizandu-le cateva portrete, si in afara acestei lucrari de la Jahan Nama mai are cateva expuse la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran.

Bun. Acum sa trec putin in revista salonul pictorilor iranieni.

 

 

In fata se afla o lucrare caligrafica de forma circulara a unui pictor iranian despre care tot aman sa vorbesc : Charles Hossein Zenderoudi.
Pe peretele din dreapta se poate vedea unul din caii nazdravani ai lui Nasser Ovissi, o pictura din seria distrugerii identitatii realizata de Aydin Aghdashloo, iar ultima, cea pe fond negru, ii apartine pictorului si poetului Sohrab Sepehri despre care am impresia ca nu am vorbit destul.

O imagine de ansamblu mult mai buna ar fi cea pe care ‘am furat-o’ de pe situl Palatului Niavaran.

Daca v-a facut placere, data viitoare va invit la o alta escala culturala tot aici la Muzeul Jahan Nama din Teheran.

 

Anunțuri

Un gând despre „pretext american … la Teheran

  1. Pingback: iarăși despre Andy Warhol | -X-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s