cheia unui vis

*

Georges Rouault, Les Trois Clowns – Trio Cirques (1928)
Oil on Canvas 76 cm x 106.5 cm
Museum of Contemporary Art, Tehran, Iran
*

Nu cred că pentru mulți dintre oamenii obisnuiti, si aici mă refer la cei care prin prisma profesiei lor nu au in nici un fel tangență cu arta, numele lui Georges Rouault să le spună ceva.
Și cu toate astea, acest artist francez intrat pe nedrept intr-un con de umbră, a realizat tablouri sugestive, originale prin puterea de a reda esenta lucrurilor, apelând la tușe grosiere si culori luate direct din tub, neprelucrate.

Motivul pentru care m-am decis azi sa scriu despre dânsul are legatură cu o secvență destul de neclară dintr-un vis … visul din noaptea trecută.

Pe Clovnii lui Rouault i-am vazut in realitate la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran si vreau sa spun faptul ca trasaturile lor faciale se schimba in funcție de unghiul din care sunt priviți :)
Analizându-i de la mica distanță am avut senzația că există o asemănare cu reprezentarea figurativă a zeului Vishnu … că de fapt acești clovni reprezintă o triadă și că mesajul picturii trebuie căutat dincolo de lumea circului.

Dar cine e acest Georges Rouault despre care incerc sa vorbesc acum? Prin ce e deosebită arta lui?

La întrebarile astea oricine poate gasi raspunsuri satisfacatoare in wikipedia sau într-o enciclopedie de arta.

Pe mine m-au atras și cateva lucruri din biografia sa, nu doar picturile marcate de linii sinuase de culoare neagra …
Un pictor care alege să-și distrugă aproximativ 300 de lucrări, asa cum a facut-o Rouault, pe motiv ca e prea bătrân pentru a le finisa, bineînțeles ca stârnește curiozitate.
Se crede ca acele lucrări, incendiate de pictor cu putin timp inainte de a muri, ar fi valorat azi in jur de o jumatate de miliard de franci.

Georges Rouault (1871-1958) a fost incurajat sa picteze de catre mama sa. Pictura nu reprezenta tocmai cea mai buna alegere pentru un baiat sarac ca Rouault, si cred ca de aceea a ales sa invete pictura pe sticla – meștesug prin care isi putea câștiga existența. O perioada a lucrat ca pictor pe sticla si restaurator.
Pictura pe șevalet a inceput-o mai tarziu, in jurul vîrstei de optsprezece ani, iar la douazeci de ani realiza una din renumitele sale picturi : Drumul Calvarului/Drumul Golgotei.
De-a lungul vieții va picta numeroase tablouri axate pe teme religioase.
La Muzeul Jahan Nama de la Palatul Niavaran din Teheran se afla expusa o astfel de lucrare, de mici dimensiuni in comparatie cu celelalte lucrari ale muzeului, dar expresivă și cu o ciudată persistență în memorie.

 


Georges Rouault, Christ
Jahan Nama Museum, Niavaran Palace, Tehran
*

Georges Rouault a migrat de la Fauvism la Expresionism, fara sa-si altereze stilul specific, si si-a axat opera pe cateva teme distincte, puține ca număr însă.

Clovnii, Paiațele, Prostituatele, Criștii, dar si peisaje in culori ce nu respecta realitatatea naturală, compun in mare opera lui Georges Rouault.

Iata cum isi autodefinea dânsul actul creației :
For me, painting is a way to forget life. It is a cry in the night, a strangled laugh.

Mi-a placut cum l-a radiografiat Nick Sava :

„Mai ales după 1910, la început în acuarelă şi gravură, Rouault, îşi găseşte temele principale: clownii, femeile prostituate, lumea circului.
Are revelaţia că, în dosul grimei lor, paiaţele, clownii, circarii, prostituatele, sunt cumplit de trişti, de singuri, opresaţi de societatea ipocrită care defila cu morala socială şi religioasă. Lucrările lui, ca şi ale înaintaşului Daumier, sunt o critică la adresa ipocriziei şi mediocrităţii.
Simţea că, de fapt, fiecare dintre noi este o „paiaţă”, forţat de către societate să devenim la rândul nostru nişte mediocri ipocriţi.”

Aceste rânduri mi-au adus revelația secvenței visului din noaptea trecută în care mi-au apărut într-o semiobscuritate muzicală clovnii lui Georges Rouault :)

 

Anunțuri

8 gânduri despre „cheia unui vis

  1. Wowww! Spui ca, la 20 de ani, termina deja una dintre marile lui lucrari, Drumul Golgotei. Sunt impresionata, la varsta lui, eu habar n-aveam inca pe ce lume traiesc, si mi-au mai trebuit cativa ani buni pana sa-mi dau seama!
    Poate pentru ca a inceput foarte devreme, a avut curajul sa-si arda operele! Dupa propria masura, a considerat, probabil, ca oricum crease deja destul!

    Apreciază

  2. Cu Rouault, mi-ai atins o coarda sensibila : mi-a placut inca din studentie, poate pentru o expresivitate lapidara, sau fauvism atenuat de conturul negru al chipurilor….Nu stiu, dar imi plac mult icoanele lui, atat de comunicative, dar si toate celelalte lucrari .

    Apreciază

  3. Ca pictor pe sticlă, Rouault s-a familiarizat cu contururile negre, obligatorii în pictura decorativă și arta icoanelor pe această suprafață. A specificat și Zina, dar am reluat afirmația tocmai pentru că, în ciuda picturalității unor lucrări de-ale mele, criticii și colegii au văzut mereu artistul decorator care (sper că) sunt, designerul, ilustratorul, ceea ce pe mine mă bucură, înseamnă că sunt sinceră și transmit ceea ce simt, adică arta mea exprimă asta.
    Singura artă valabilă e cea care exprimă ceva, de altfel. Iar aici exprimă mult, mi-a plăcut de când am văzut prima sa lucrare.

    Apreciază

    • Parca tu spuneai mai demult aici pe blog ca artistii nu pot minti. Ii dau de gol arta lor :)

      Da, in Vitraliile Vegetale care mie imi plac cel mai mult se poate recunoaste „baza” ta solida ca artist decorator. Eu zic ca este un castig deoarece poti exprima ceva ce alti pictori nu pot :)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s