de la Bruges la Feldioara :)


*

Constantina, Prejudice Collection
designer Philippe Guilet, realizator Violeta Karmen Roman
*

Revin la Philippe Guilet și la a sa colecție vestimentară inspirată din arta tradițională românească.
Dupa mai multe luni de la prima mea postare axată de modelele grupate în deja celebra serie Prejudice aduc în atenție o ținută simplă și elegantă : Constantina.

Creatorul a reușit un lucru demn de laudă căci această ținută, inspirată de motivele populare din zona Gorjului, oglindește bunul gust al femeilor din această zonă care, secol după secol, au stilizat si ”optimizat” geometria modelelor aducând-o aproape de perfecțiune.
Numele ținutei s-a vrut un omagiu adus lui Constantin Brancuși, sculptor care l-a inspirat pe creatorul francez, fapt ce a facut ca în colecție să fie incluse alte câteva piese tributare într-un fel sau altul spiritului creator al sculptorului roman.
”Constantina” reprezintă de fapt o prelucrare după costumul popular purtat de Constantin Brâncuși.

Ceea ce e interesant e că în realizarea acestei ținute s-a folosit dantelă frivolite, o dantelă cu un grad ridicat de dificultate ce a fost realizata pentru prima oară in Flandra, la Bruges.
Deci nu mai putem spune 100% RO :) … sau poate că da!

*


Violeta Karmen Roman

*

Realizatoarea vestimentației se numește Violeta Karmen Roman, meșter popular din Feldioara (Brașov), singură persoană din țara noastră care deține atestatul de dantelăreasă în tehnica frivolite.
Și uite așa ca mi-am reamintit de Vermeer și de Dantelăreasa lui expusă la Paris.

În continuare o voi lăsa pe cea care a realizat această ținută de nota zece să-și depene amintirile.
Pentru a citi articolul în întregime dați un click aici.
(e un interviu realizat in 2007, deci cu patru ani inainte de lansarea Colecției Prejudecăți  datorită căreia măiestria i-a fost admirată de cei mai ”la modă” creatori de modă :) )

*

*

O tradiţie săsească

Dantela flamandă, dantela cu suveica sau tehnica „frivolite“ cum este numită nu reprezintă atît un meşteşug, cît o artă. Împletitura fină, din fir de mătase, uşoară ca spuma unui val, trimite cu gîndul la o vreme apusă, o vreme a eleganţei şi a distincţiei. Îndrăgostită de creaţiile ei, fineţuri lucrate în aţă, cu suveica, artista a reuşit să afle şi povestea apariţiei acestei dantele pe pămînt românesc. „Dantela în tehnică «frivolite» a ajuns la noi din zona Flandrei, prin saşii care au colonizat sud-estul Ardealului. La sfîrşitul secolului XIX – începutul secolului XX, acest meşteşug era specific preorăşenesc, însăşi Regina Maria a României îndeletnicindu-se cu aşa ceva. Ca şi tehnică de execuţie face parte din categoria dantelelor de lux, a dantelelor de Bruges. Saşii au folosit pînă tîrziu guleraşele şi manşetele lucrate cu dantelă flamandă la rochiile de confirmare ale fetelor de 14 ani“, povesteşte Violeta în timp ce degetele ei, neobosite, „dansează“ cu firul subţire de aţă. „Multă vreme, dantela flamandă a fost marginalizată în comparaţie cu dantela lucrată în ciocănele, pentru că este puţin mai aspră ca aceea. În afară de asta, dantela în tehnică frivolite se realizează mai mult prin jocuri de cercuri şi arcuri de cerc, pe cînd cea în ciocănele are o arie de exprimare mult mai bogată. În funcţie de desimea nodurilor se pot realiza lumini şi umbre, portrete, păsări, peisaje“, ne lămureşte dantelăreasa.

Dantelăria, meşteşug românesc

Numeroase persoane, reprezentanţi ai culturii române, nu au vrut să accepte ca meşteşugar o dantelăreasă şi, mai ales, nu au recunoscut dantelăria ca meşteşug românesc. Aducîndu-şi aminte de piedicile pe care le-a întîmpinat, artista se revoltă încă şi acum, deşi arta ei este recunoscută şi apreciată. „Ce dacă este meşteşug săsesc? Saşii au trăit la noi sute de ani. Putem să spune că sînt ai noştri. Dacă am preluat acest meşteşug, este o cinste pentru poporul nostru. Se lucrează foarte puţin în acest mod în Europa. În străinătate, meşteşugarii sînt susţinuţi, ajutaţi să-şi ducă mai departe meşteşugurile. La noi, trebuie să ai mare drag de meşteşug ca să-l duci mai departe“, spune dantelăreasa, a cărei mare dorinţă este ca meşterii români să fie mai bine văzuţi şi mai bine apreciaţi decît sînt acum.

*


*

Constantina, foto Adrian Ivan
(Palatul Cotroceni)

 

„Am furat de la o săsoaică“

Ca orice meşteşugar adevărat, şi Violeta Roman a furat tehnica frivolite. Niciun început nu e uşor, dar, tocmai datorită acestui fapt, întotdeauna revine ca un moment important în viaţa fiecăruia. Povestea talentului ei începe acum 45 de ani. „Am furat meşteşugul de la o săsoaică. Am rugat-o la început să-mi arate, dar a zis că nu-şi pierde timpul cu un copil. I-am cerut o papiotă şi, după două săptămîni, i-am arătat primele trei inele făcute de mine. Atunci săsoaica mi-a dăruit prima mea suveică, făcută din corn de vită. O păstrez şi acum. Apoi am lucrat ani de zile cu suveici din plastic, făcute de un unchi. Tîrziu, la un tîrg la care am participat, o profesoară care m-a văzut cum lucrez mi-a promis şi mi-a adus de la Gent suveici produse în Italia şi Mexic“, îşi aminteşte Violeta.

Tradiţia dusă mai departe

În Violeta Roman se întîlnesc două lumi: una demult apusă, o lume a meşterilor şi creatorilor, şi alta nouă, a femeii moderne, realizate. Deşi a reuşit să facă bani frumoşi din această artă-meşteşug, braşoveanca mărturiseşte că nu ăsta a fost scopul ei. „Nu trăiesc din asta, o fac din pasiune, nu o fac pentru cîştig. Lucrul de mînă pentru mine a fost o plăcere şi o relaxare“. Şi pentru ca arta ei să nu moară, şi-a învăţat şi fetele să facă măiastrele dantele. „Două dintre fetele mele lucrează dantelă. Una de 22 de ani, iar cealaltă de 18 ani, care vrea să facă etnologie. Cînd au văzut că sînt şi satisfacţii materiale, şi spirituale, că le este apreciată munca, au prins şi mai mult spor“, spune Violeta, mîndră că a reuşit să le insufle şi celor două copile pasiunea ei.

Meşteşug, artă sau tehnică?

Poate puţin din fiecare, dar rezultatul este de fiecare dată suprinzător şi demn de toată lauda. „Ceea ce fac eu se numeşte tehnică frivolite sau dantelă cu suveica sau cu naveta. Dantela realizată astfel face parte din categoria dantelelor de Bruge şi este socotită dantelă de lux. Saşii o foloseau pentru bluze, pentru şorţuri, la şervete“, explică artizana din mîinile căreia ies nişte obiecte de-o fineţe şi o eleganţă greu de egalat. „La început, făceam dantelă pentru împodobirea obiectelor casnice, sub formă de metraje. Mai tîrziu, am început să lucrez şi altceva, feţe de masă şi alte obiecte, creaţii personale“, adaugă etalînd o parte dintre creaţiile sale. Mileuri, mărţişoare, feţe de masă şi chiar şi obiecte de vestimentaţie, toate au ieşit din mîinile dibace ale unei femei care a reuşit să păstreze vie o tradiţie, o artă, un stil de viaţă.


În așteptarea primăverii aș dori să aduc în atenție și alte modele din Colecția Prejudecăți. Sper ca timpul să-mi permită.

Anunțuri

8 gânduri despre „de la Bruges la Feldioara :)

  1. Pingback: CANTECUL OASTEI LUI IGOR, povestea cneazului Igor - Povestiri de lecturi școlare

  2. Minunata tinuta Constantina !Cat despre aceasta Doamna a dantelei frivolite, cred ca este o artista : tehnica a deprins-o, a transformat-o lucrand in mestesug, si cu pasiune, cu suflet – in arta.

    Apreciază

  3. Pingback: -X- » Blog Archive » Andra … sau Brâncuși pe andrele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s