poveste cu happy-end

Parviz Kalantari – Silver  Ornaments of the Turkomans
*

Scriind despre turcmeni mi-am adus aminte cu nostalgie de o fata cu care am lucrat candva la un proiect. De la ea am aflat multe lucruri interesante.
Altin stia sa povesteasca frumos, vedea intotdeauna latura hazlie a lucrurilor si in plus de asta pricepea repede ce are de facut fara sa fiu nevoita sa-i dau explicatii obositoare.

Dar mie imi placea in primul rand de Altin datorita faptului cum stia sa se impuna. Iar pentru cineva ca dansa – adica fata, tanara, frumoasa, singura de religie musulmana sunnita intr-un mediu shiit si 90% masculin – putea parea un lucru dificil.
Altin insa nu stia ce sunt alea complexe si facea față cu succes la tot felul de piedici marunte prin reactii imprevizibile pentru o fata de religia ei; ba chiar o data am fost surprinsa deoarece a reactionat asa cum as fi reactionat si eu daca as fi fost in aceeasi situatie.

Era mica de statura, cu osatura fina. Avea un par castaniu roscat natural si ochii usor migdalati, de culoarea mierii de albine.
Atuul ei il constituia pe departe dezinvoltura.

Toata lumea cunostea faptul ca Altin e de origine turcmena dar mie mi-a povestit mai multe, eu fiind amatoare de povesti iar dânsa dornica sa-si aminteasca de locurile copilariei.

Ambii stra-strabunici se nascusera la oras, in Gonbad-e Qabus/Gonbad-e Kavoos (Dasht-e Gorgan dupa numele vechi), si ambii isi aveau radacinile in tribul turcmen Tekke.
Stra-strabunicii, strabunicii, bunicii si parintii lui Altin traisera in oras dar ea avea chemarea nomadismului, a vietii libere in natura, mod de viata ce-i era ingaduit timp de cateva saptamani, pe perioada vacantelor, dupa care era nevoita sa se intoarca din nou acasa … la studiu.
In treacat imi spusese ca tatal fusese medic si ca i-ar fi placut ca macar unul din copiii lui sa studieze medicina.
Altin urmase politehnica, fara ca parintii sa se impotriveasca, si nu-i parea rau de alegerea facuta.
Ca studenta nu fusese stralucita, daca era sa ma iau dupa foaia matricola, insa avea un simt ingineresc incontestabil si invata extraordinar din mers.


Intr-o zi, stand la taclale, Altin mi-a povestit o intamplare care m-a facut sa râd in reprize.

Intr-un sat de pe taramul de basm al Gorganului, relativ aproape de Gonbad-e Qabus, se tinea un fel de sarbatoare de toamna foarte asemanatoare cu sarbatoarea recoltei.
Oamenii din satele vecine participau si ei pentru ca acesta constituia un bun prilej de a se cunoaste, de a pune la cale afaceri, casatorii, de a schimba idei și de a se simți bine laolalta.

In acel an insa o echipa de la televiziunea locala s-a hotarat sa vina sa filmeze cum decurge sarbatoarea.

La intrarea in locul special amenajat pentru adunare, trei fete in haine traditionale ii intampinau pe oaspeti cu tavi mari de dulciuri traditionale.
Deci nu-i de mirare ca cele trei fete au aparut in foarte multe secvente, de fapt ori de cate ori intampinau cate o personalitate locala, un invitat de vaza sau pe mai marii satelor vecine.

La respectivul program, ghinionul lui :), se uita si un cleric cu o functie destul de importanta prin nu stiu ce organizatie, trecut binisor de saizeci de ani.
Acestui molah ii cade cu tronc una din cele trei fete. Si ce-si zice „dumnealui” ?
– Ia sa mearga la pețit in Golestan :) … desi acasa avea o sotie, copii si nepoti –

Zis si facut.
Daca ar fi fost sa fi mers in pețit pe vremea tineretii sale, cu siguranta ca ar fi mers pe catâr sau măgar, dar acum omul se ajunsese, asa că „incalecase” BMW-ul, cu sofer si body guard, si plecase in cautarea alesei inimii.

Ajunsese in satul cu pricina.
Bietii sateni crezusera ca respectivul cleric venise sa le rezolve o parte din greutati, dar mare le-a fost mirarea sa vada la ce ‘pohtește’ dumnealui.
Fata dupa care venise in petit de abia isi luase bacalaureatul. Deci avea in jur de optsprezece ani.
Era orfana de ambii parinti si traia impreuna cu bunicii. Bunicul confectiona instrumente muzicale traditionale iar bunica, asemenea celorlalte femei din sat, țesea chilimuri si facea cuverturi din lana. Din asta traiau ei.

‘Generos’, respectivul cleric spusese ca, dupa casatorie, ii va permite fetei sa-si pastreze religia sunnita in ciuda faptului ca el e cleric shiit, si ca da ‘in scris’ la notariat acest lucru . LOL
Ca sa-i imbuneze pe bunicii fetei a promis pentru mehrie o mie de fise de aur Bahar-e Azadi. ( fiecare moneda din aur de 22 k cântărind in jur de 8 gr)

Fata nici n-a vrut sa auda de propunere iar bunicul ei, cel ce o crestea, a spus ca nu are nepoata de vanzare.

Vazand ca n-o scoate la capat cu bunicii fetei molahul a apelat la mai marele satului (dehqan) si i-a promis ca daca o va face pe fata sa-i accepte propunerea in casatorie va construi nu stiu ce fabrica in apropiere – ca sa aiba tinerii din zona unde sa munceasca – ca va face un hotel de lux pentru turisti, si alte asemenea promisiuni menite sa tulbure mintea satenilor.

Dehqanul nu i-a raspuns, dar a doua zi, dupa ce-a stat de vorba cu fata si bunicii ei, a respins toate propunerile molahului ce dadea semne ca fierbe de ciuda.
Când si-a dat seama ca nici pe calea asta nu obtine ceea ce vrea a inceput cu amenintari voalate, apoi a trecut pe fata la amenintari directe … c-o sa le trimita securitatea pe cap, c-o sa faca, c-o sa dreaga, c-o sa-i faca zile negre dehqanului … si altele pe tema asta.

Fata, bunicii, mai marele satului … toti au ramas pe pozitii.

Primul episod al petitului s-a incheiat la scor nul.
Nu-i ramanea altceva de facut decat sa se suie in BMW si sa se intoarca umilit, cu coada intre picioare, la Teheran.

Drumul dinspre acel sat spre oras (Gonbad-e Kavoos) trecea prin valea unui pârâu mlăștinit, cu sălcii bătrâne pe jumatate putrede si cu mult păpuriș.

Cum mergeau ei pe drumul neasfaltat, iscand in urma o tromba de praf, aproape sa nu observe trunchiul gaunos de copac cazut in față.
Soferul a frânat la timp si toti trei – sofer, popa, body guard – au iesit afara sa-l dea deoparte.

Partea comica a intamplarii de abia acum incepe.

Cum au iesit afara din masina, cum s-au pomenit inconjurati de o ceata de barbati mascati. S-au trezit imobilizati pe loc.
Soferul si garda de corp nu au avut de suferit, dar vreo trei patru din ceata i-au aplicat un tratament zdravan ‘pețitorului’, de i-a zburat turbanul intre trestii, si l-au lasat cu omoplatul rupt, dupa care s-au facut nevazuti printre dealuri.

Până sa-si revina din șoc, până sa reuseasca sa prinda pe mobil dispeceratul politiei din Gonbad-e Qabus, până sa apara un echipaj la fata locului, a trecut suficient timp ca oamenii din ceata atacatoare sa dispara din zona.

Clericul a fost transportat la spital si pus in ghips. Au necesitat cateva saptamani bune ca sa se faca bine. Deh, ce sa-i faci, oasele bătrâne se sudeaza mai greu!

La ordinele lui a inceput ancheta pentru a-i depista pe atacatori si s-a zbatut din rasputeri sa dea o conotatie politica ‘cazului’ … niste huligani sunniti au atacat un cleric shiit aflat la datorie in slujba islamului smile :)

Mai întâi s-a crezut ca bunicul fetei a organizat razbunarea. A stat batranul cateva zile la politie fara sa se poata dovedi ceva. Apoi politistii au speculat ca s-ar putea sa fie vorba de vreun baiat de prin imprejurimi, indragostit de acea fata. si care ar fi fost in stare sa faca moarte de om ca sa n-o piarda.
Au mers pe pista asta dar nu au descoperit nimic cu toate ca i-au anchetat pe toti baietii si fetele din sat de-o varsta cu fata aducatoare de bucluc.

Unor anchetatori le-a trecut prin cap ideea ca respectivul atac ar fi fost pus la cale de mai marele satului, ca reactie la amenintarile clericului in caz nu ar fi obtinut consimțământul casatoriei.
Respectivul era cunoscut in zona pentru mandria si nationalismul lui.
A stat dehqanul la carcera vreo cateva saptamani dar i-au dat si lui drumul din lipsa de dovezi.

Afacerea s-a incheiat fara nici un rezultat concret in afara oaselor rupte ale ‘petitorului’ :)

Ba chiar si cameramanul echipei TV care a filmat sarbatoarea sateasca a fost somat la politie sa dea explicatii de ce in loc sa filmeze ce se petrece in incinta locului de adunare le-a filmat mai mult pe fetele acelea tinere si frumoase ce-i intampinau pe oaspeti cu baclavale !

La vreo cateva luni dupa incident, o alta echipa de televiziune, de data asta de la Teheran, sosise pentru a realiza un documentar dedicat frumusetilor geografice ale zonei. In provincia Golestan se gaseste cel mai spectaculos parc natural din Iran.

O masina cu doi tipi din echipa s-a deplasat in apropierea acelui sat, pentru a filma niste plante declarate monumente ale naturii, cand s-au trezit inconjurati de săteni cu bâte.
Nu au patit nimic numai ca satenii au taiat cauciucurile microbuzului, le-au facut arșice aparatura si le-au promis ca vor rupe oasele oricui va avea indrazneala sa se apropie de satul lor cu o camera de fimat in mana smile :)

Anul urmator frumoasa turcmena generatoare de buclucuri s-a casatorit cu un baiat localnic.

Pe atunci Altin era eleva de liceu si auzind de nunta fetei a dorit sa mearga sa o vada mireasa.
Tatal ei a dus-o cu masina pana in satul respectiv, unde au petrecut cateva ore, si unde venise puhoi de lume sa asiste la eveniment.
Oamenii aruncau bani de aur in baldachinul mirilor, asa de multe fise de aur spunea Altin ca daca cineva le-ar fi adunat de pe jos ar fi avut nevoie de vreo doua trei găleți din alea mari cu care se adapă caii …

La randul ei Altin s-a casatorit cu un inginer turcmen si s-a reintors in provincia natala.
Dupa mai multi ani am facut cunostinta cu altcineva din Gonbad si stiind ca in orasele mici localnicii se cunosc bine intre ei am intrebat de Altin.
N-o cunostea personal, fiind prea tanara in comparatie cu el, dar existau toate șansele sa-i cunoasca „geatul”, caci Altin era getbeget din zona.

I-am zis numele de familie si faptul ca tatal fusese doctor.
Respectiva persoana s-a animat brusc : ” A! … fata doctorului M. Nu exista sat din apropiere care sa nu fi auzit de dânsul!”
Si a inceput sa-mi povesteasca despre doctor si sotia lui, adica despre părinții lui Altin.

Altin daduse dovada de o modestie extremă . Niciodata n-a spus ce om deosebit fusese tatal ei.

Anunțuri

4 gânduri despre „poveste cu happy-end

  1. Foarte interesanta povestea,hazlie,avand in vedere pataniile ”junelui”petitor !Darzenia tuturor celor prezenti,verticalitatea,unitatea si cinstea lor, m-au impresionat.Ce caractere…Dar si modestie…Mai rar pe la noi, cu parere de rau !

    Apreciază

  2. Ca de obicei, mi-a plăcut mult să citesc…Nu poți nici cumpăra, nici obliga pe cineva să iubească. Asta trebuie să se întâmple pur și simplu. Plină de tâlc și informații interesante, nu bănuiam că încă mai sunt asemenea monede de aur, din care să să se arunce la nuntă vreo trei…găleți! Pracă ar fi o poveste din 1001 de Nopți! Foarte frumos! :)

    Apreciază

    • Monezile din aur Bahar-e Azadi (Primavara Libertatii) au fost emise dupa Revolutia Islamica din 1979 si foarte multi oameni le cumpara pentru a-si investi banii si a contracara pierderile generate de inflatie.

      Da, ai dreptate. Cand am ascultat povestea din gura lui Altin am avut impresia ca ascult una din povestile celor 1001 de nopti!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s