oare ce-mi fac elevii ?


*

Aceasta noua rubrica a blogului reprezinta rezultatul unei inspiratii spontane ce s-a finalizat doar in trei zile, timp in care am stat pe cate o banca mai retrasa din parc urmarind prin obiectiv diverse personaje.
Le-am captat de la distanta, fara sa le disturb intimitatea prin prezenta aparatului foto si, la randul meu, am ramas surprinsa de rezultate.

Ideea de a le capta pe „doamnele din alte vremuri” a venit de la sine.
Ma refugiasem in parc in cautarea unui loc umbros care sa ma salveze de razele ucigase ale soarelui :)
Moleșită de caldura urmaream cu ochii intredeschisi perindarea diverșilor trecatori. Brusc am realizat ca aerul se incarca de poezie la trecerea a câte unei doamne in varsta, sau ca banca pe care se asezase se transformase intr-o oaza unde curgerea timpului nu mai functiona normal.
Unele venisera insotite de soții lor sau de cate o prietena de vârsta apropiata, altele erau singure … singure cu amintirile lor.

Privind mai atent am descoperit că dânsele poseda o distinctie pe care o poarta cu discretie, ca pe o bijuterie valoroasa de familie, că nu au renunțat la cochetaria feminină, că chipurile lor reflecta o frumusete pe care vedetele de azi – cu tot glamourul si sex-appealul lor – nu o pot concura si, in final, am descoperit pe fețele lor senine acea impacare cu sine ce innobileaza definitiv ființa umana.


Pe doamna aceasta cu privire grijulie de profesoară am ales-o pentru a deschide noua serie de imagini.
De fapt ea a fost primul personaj pe care l-am luat in vizor de la o distanță remarcabilă :)

Anunțuri

20 de gânduri despre „oare ce-mi fac elevii ?

  1. Si eu ma gandesc deseori la elevii mei.Inca nu sunt o bunicuta eleganta. Dar vacanta se sfarseste. In fiecare an am o clasa noua, lucru care ma aseaza paradoxal intr-un prezent atemporal, desi stiu bine ca timpul nu acorda ragaz nimanui.

    Seria pe care o vei deschide se anunta interesanta prin povestile ei ipotetice. Abia astept.

    Apreciază

  2. Voi urmari si eu cu interes noua serie, fiindca pentru noi prezentul e atat de scurt… Maximum patru ani, extrem de rar mai mult. Cu fiecare serie trecutul se extinde din ce in ce mai mult iar amintirile se tot aduna.

    Apreciază

    • Tu fiind profesoara inclin sa cred ca cei patru ani la care te-ai referit reprezinta anii unui ciclu gimnazial sau liceal.

      … memoria il ucide pe om dar in acelasi timp ii ofera elixirul supravietuirii :)

      Apreciază

      • Am scris de parca toata lumea ar sti ca sunt profesoara ! :D Desigur, la asta m-am referit.

        Off topic: Am citit intr-un comentariu pe un blog ca ai fost de curand in Bucuresti. Ce pacat ca tii atata la misterul tau…

        Apreciază

        • Pai cam toata lumea stie ca esti profesoara.

          Daca tineam atata la „misterul meu” nu mentionam pe acel blog ca am fost de curand in Bucuresti :)

          Apreciază

  3. Am fost profesoara, si, intr-un fel, ma bucur ca nu mai sunt. Eram prea nervoasa, prea agitata, nu cred ca asta le facea bine elevilor mei. Mi-ar placea sa fiu distinsa, cand voi fi mai… in varsta! Si cred ca toate doamnele profesoare sunt distinse. De ce? Pentru ca fac o meserie nobila!

    Apreciază

  4. Pingback: Istorioare vesele despre personaje istorice - 2 - Povestiri de lecturi școlare

  5. Pingback: -X- » Blog Archive » mi-e dor de un Joffre la Capșa

  6. ceea ce am remarcat, nu o data, este longevitatea ridicata la profesoarele de literatura, de filozofie, la invatoarele formate in scolile de la mijlocul secolului trecut. au un alt mod de a trai viata. sau ma rog, de a lasa viata sa treaca prin ele. cu timp, cu tot.

    Apreciază

    • Ai dreptate Eu cred ca multe din aceste doamne poseda un scut de protectie impotriva lucrurilor urate … sau poate ca au descoperit un tainic izvor de apa vie care le da puteri psihice nebanuite :)

      Apreciază

  7. Cred ca ai dreptate; doamnele distinse, stapanind maiestria in arta comunicarii, verbale si, mai ales nonverbale, pot trai cu sufletul mereu tanar,in amintirea copiilor cu care si-au impartasit viata.Frumos capitol ai deschis !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s