Shalimar

Gonbade Soltanieh, Zanjan, Iran


Vizita la Soltaniyeh mi-a pricinuit doua amintiri. Prima o voi povesti acum.
Stiu precis ce a declansat-o  :)
Mirosul unui parfum fin si discret pe care l-am simtit in momentul in care am inceput sa urc scarile care duceau la etaj.

Cred ca locuitorii acestui dom aveau o excelenta conditie fizica. Nu o spun in gluma. Uitati-va doar la panta si ingustimea scarilor. Am urcat si am coborit de doua ori, deci patru trasee,  si m-am ales cu o febra musculara in toata regula.

 

 

 

Am asteptat citeva minute ca sa urce intreg grupul si sa se disperseze printre arcadele de la etaj. Imi place sa urc in liniste si sa admir in singuratate cladirile vechi. Factorul uman imi distrage atentia si cred ca rapeste din misterul si atmosfera locului.

Cind s-a facut liniste m-am apropiat de treptele care duceau la partea superioara a domului.
In mod sigur ca cel, sau cea ce urcase inaintea mea, folosise un parfum persistent … dar totusi discret. Nu-mi era cunoscut. Urcind treapta cu treapta, dintr-o data, amintirea unei zile a explodat pur si simplu pe ecranul memoriei.

Peste citeva zile urma sa merg la Miliție sa-mi iau buletinul. Implineam paisprezece ani si nu ma mai consideram un copil. Imi placea atunci cind se gasea cite cineva care sa-mi vorbeasca sau sa ma trateze ca pe un om mare …

Mama m-a intrebat ce vreau sa-mi cumpere de ziua mea.
Vazusem la raionul de incaltaminte niste cizme lungi din piele, refuzate la export. Pareau vopsite cu ciocolata amaruie.
Culoarea lor, nuante de zahar ars strabatute de vinisoare grena, imi atrasese atentia. Faptul ca aveau tocuri inalte constituia un alt atu. Costau 360 de lei .. cu aproape o suta de lei mai mult decit restul cizmelor din magazin.

In acea zi am vizitat o vecina care avea rude in strainate.
Tocmai primise un pachet cu mai multe lucruri ce nu se gaseau nicaieri prin magazinele de tip socalist

Intotdeauna vindea din surplusul de marfuri primite,  sau poate ca rudele  ii trimiteau lucruri in plus tocmai ca sa le vinda.
In orice caz, eu o vizitasem cu alt scop, dar in momentul in care am intrat in casa am dat ochii cu o profesoara cu care era prietena. Pe masa zaceau intinse niste pungi cu imbracaminte si niste cutii.
Nu ma interesau cine stie ce hainele …
Le-am privit cu atentie ca sa le memorez croiala.
Profesoara a plecat luindu-si ramas bun de la vecina mea.

Intre timp am inceput sa citesc ce scria pe cele trei-patru cutii de pe masa. Mi-am dat seama ca sunt parfumuri.
Nu ma pricepeam la cosmeticale si nu cred sa fi stiut pe de rost numele marilor firme si case de moda.
Vecina mea le-a desfacut pe rind si mi-a dat sa le miros.

In momentul in care am mirosit sticla cu o forma geometrica ciudata scoasa din ambalajul de culoare bleumarin am stiut ca e ceea ce-mi doresc.
Mirosul mi s-a infipt ca un pumnal drept in creier.
Am intrebat-o cit costa iar dansa mi-a raspuns ca 450 de lei.
Stiam ca e o suma foarte mare.
In noaptea aceea nu mi-am putut lua gindul de la flaconul placut mirositor.

Era fin, misterios si ciudat … stiam ca nu mai mirosisem niciodata ceva atit de interesant si care sa-mi placa asa de mult. Nu era doar un simplu parfum. Era o simfonie de miresme. Simteam ca mi se potriveste … stiam ca se potriveste cu felul meu intim de a fi.

A doua zi am vizitat-o din nou. Doream sa ma conving ca nu vinduse flaconul.
Spre fericirea mea nu-l vinduse.
L-am luat si l-am privit cu atentie.
Shalimar … am citit cu voce tare, apoi, ca si cum as fi fost la ora de limba franceza, am continuat sa citesc cu intonatie tot ceea ce era scris pe cutie.

Firma Guerlain … numele vibra in creierul meu de parca zeci de spiridusi nevazuti l-ar fi spus cu vocile gâlgâind de râs : Guerlain, Guerlain …

Seara i-am zis mamei de parfum.
M-a intrebat cit costa … iar eu cu buna stiinta am mintit-o : 400 lei in loc de 450.

Mama s-a uitat lung la mine si a dat negativ din cap.
„Stii ce inseamna 400 de lei?  Vrei sa dai banii astia pentru nimic?
De ce nu-ti cumperi cizme sau o canadiana, ca tot vine iarna? „

Nu i-am raspuns si, suparata,  am iesit din bucatarie.

Seara, dupa ce am mincat, am mers la mine in camera fara nici un chef de nimic.
Tata observase starea mea de apatie. M-a intrebat daca s-a intimplat ceva la scoala iar eu i-am zis ca nu.

Dupa mai mult timp, incercind sa uit de parfum, am inceput sa dezleg un rebus.

Vocile parintelor mei se auzeau destul de bine prin peretele despartitor.
Mama ii spunea de parfumul care ma vrajise.

Imediat am auzit ca ma striga.
Am mers sa vad ce vrea de la mine.
Mi-a cerut amanunte despre parfum. L-am descris cit m-am priceput de bine. Si ca sa-l conving de calitatea si finetea marfii i-am zis ca o profesoara si o avocata si-au cumparat cite un flacon.
Tata a zimbit si mi-a zis ca atunci cind voi ajunge profesoara sau avocata imi voi putea cumpara un asa parfum … nu acuma cind sunt eleva de scoala generala.

Pe mine, ca de obicei, m-a luat gura pe dinainte si i-am raspuns : inseamna ca acum cind sunt eleva trebuie sa folosesc spray contra tintarilor?

Tata a ris si a raspuns la rindul lui : nu tu ai cumparat 8×4 si Rexona in vacanta de vara?
De ce nu le folosesti?

Nu avea rost sa parlamentez. Simteam ca e inutil sa ma dau de ceasul mortii ca sa conving pe cineva cum e atunci cind te indragostesti la prima vedere de un miros.

Am revenit la revista cu rebusuri de pe masa.
Vocile razbateau prin pereti :

*
vocea tatei – Pina acum o interesau doar taberele, excursiile si cartile. Nu mi-as fi putut inchipui ca face diferenta intre parfumul frantuzesc si cel rusesc.

eu (in gindul meu, din camera mea) – Chiar asa fraiera nu sunt incit sa nu-mi dau seama.

vocea mamei – Doar n-ai de gind sa-i dai bani sa si-l cumpere? O inveti rau si pe urma n-ai s-o poti dezvata.

vocea tatei – Ma surprinde cu adevarat. Nu-mi inchipuiam sa-si doreasca un obiect asa de feminin. O singura data in viata implinesti paisprezece ani. Chiar daca ar costa 1000 de lei, tot i-as da banii ca sa-si indeplineasca dorinta.

vocea mamei – Esti mai rau decit ea. Ai tipografie de bani in pod si n-am aflat?

vocea tatei ( bine dispus) – Am de gind sa-i dau, bineinteles.

Discutiile in contradictoriu au continuat insa eu nu le mai dadeam importanta.

Dimineata, inainte sa merg la scoala, mama mi-a pus pe masa doua rinduri de bancnote : una pentru cizme, alta pentru parfum.
Era prea dimineata ca sa sun la usa vecinei mele. Deci trebuia sa astept pina la teminarea orelor.

Acea zi a fost una din cele mai lungi zile din indelungata mea existenta de paisprezece ani !
Secundele intepenisera intre acele ceasornicului. Obosisem sa astept sa treaca timpul. Ultima ora, de biologie, nu se mai sfirsea.
Peretii celulei de pe planseta din fata devenisera cel mai urit lucru pe care-mi aruncam privirea.

In sfirsit. Clasa s-a terminat.
Propulsionata ca de un arc incordat am iesit pe poarta scolii.
Ma gindeam ca ghinionul ma va urmari si ca vecina vinduse flaconul de Shalimar altcuiva.

Dar nu era asa. Flaconul, in picioare, statea rezemat de cutia lui, pe masa.
L-am luat cu gestul unui luptator ce-si ia trofeul bine meritat.
Am facut calea intoarsa si aproape alergind am ajuns la magazin.
Cizmele, adica perechea cu numarul meu, nu se vinduse. Mare noroc sa porti un numar mic!
Le-am cumparat fara sa le mai probez inca o data.

De acolo am alergat la sectie pemtru a-mi lua buletinul.
Functionarul s-a uitat la mine si mi-a zic ca pentru ridicarea buletinului trebuie sa vina persoana in cauza si sa semneze in registru.
Probabil ii paream prea mica ca sa obtin buletin.

Cu o voce ce s-a vrut importanta i-am zis ca eu sunt persoana in cauza.

M-a masurat din nou cu privirea si a inceput sa caute nervos in caseta cu buletine, fara sa-l gaseasca.
M-a intrebat cind am depus actele. I-am raspuns, iar el, si mai nervos, si-a continuat cercetarile.

In final il gasise. Buletinul meu intrase intre filele buletinului altcuiva :)

Multi ani dupa aceea, in epoca Internetului, am descoperit ca Shalimar  reprezinta un parfum cu o poveste.
Creatorul, Jacques Guerlain, s-a inspirat din povestea de dragoste dintre Shah Jahan si sotia lui, Mumtaz Mahal, in memoria careia a construit celebrul Taj Mahal, astazi un simbol al Indiei.

Shalimar insemna numele unei gradini foarte indragita de catre Mumtaz Mahal …

Shalimar e primul parfum pe care l-am dorit
. In momentul in care l-am avut am inteles ca un parfum e ca o semnatura de autenticitate pe toaleta unei femei. E elementul ce intregeste intregul.

Un parfum poate da informatii secrete despre cea, sau cel, ce il poarta.
Un parfum care sa se potriveasca cu personalitatea si temperamentul e ca o invitatie permanenta la introspectie si visare.

Spune-mi ce parfum folosesti … si iti voi spune cum esti, ce simti si ce doresti.

Anunțuri

17 gânduri despre „Shalimar

  1. Ce minune, -X-, ce minune de postare, cât de pe gustul meu este! Unii se miră: cum de-mi amintesc eu chiar tot?! Nu știu, dar și eu mă mir. O fi bine, n-o fi, dar îmi amintesc…Demult, când blogul meu era pe la început de drum, am postat Parfumurile ambrate. Firește că am amintit de Shalimar, e un celebru ambrat. Ai venit la mine (o vizită plăcută, ca toate pe care mi le faci) și mi-ai spus cam așa:”Shalimar a fost primul parfum pe care mi l-a cumpărat tatăl meu”. Îmi venea să te întreb cum de ți-a cumpărat tatăl tău un parfum care se găsea doar pe la Paris, pe vremea aceea, dar m-am abținut. Cine știe, poate lucra la ambasadă, sau era pilot de avion! Și uite, azi, aici, mi-ai dezlegat misterul! M-am bucurat să citesc povestea parfumului deosebit, dorit de o fată de doar 14 ani.

    Apreciază

  2. Și ca să-ți răspund la întrebare, folosesc constant cam 10 parfumuri, firește nu în același timp, dar le am lângă mine: Coco de Chanel, care e și primul parfum primit de la mama, Fleur de Rocaille de Caron, Mon Parfum de Paloma Picasso, Dune de Dior, Feminite du Bois de Serge Lutens, Tresor de Lancôme, Shalimar de Guerlain, No 5 de Chanel,Vent Vert de Pierre Balmain, Sa Majeste la Rose de Serge Lutens, Narcisco Rodriquez, Estee Lauder Intuition. Și mai sunt. ;)

    Apreciază

    • Cu atatea „vedete” pe masa de toaleta cred ca imposibil sa vezi lumea in negru :)
      Am convingerea ca un miros placut, natural sau artificial – parfum sau o mancare bine gatita – poate schimba cu 180 de grade dispozitia sufleteasca.

      Apreciază

  3. La mine e simplu. Eternity Moment de la Calvin Klein cand ma trezesc dragastoasa, plina de optimism. Zilnic -Purple Light de la Salvador Dali -fiindca miroase a liliac.
    (Dar imi plac si moscul alb si citricele.)

    Descrierea parfumului tau e o calatorie frumoasa!

    Apreciază

    • Intrebarea din finalul postarii e mai mult retorica dar ma bucur ca s-au gasit persoane care sa-si spuna in mod sincer preferintele.

      S-ar putea sa gresesc dar de-a lungul timpului am observat ca Chanel No 5 e marca purtata indeosebi de femeile ambitioase :)

      Apreciază

        • Mie cel mai mult mi-a placut momentul dialogului dintre parinti si gestul lor de pe urma… „unde esti, copilarie, cu padurea ta cu tot”. Te-am urmat prin atatea amintiri, cunosc atatea mici detalii despre tine… Iata unul de-al meu: flori de tei in buclele mele astazi: Amarige – Givenchy
          Sa ai parte de multe zile frumoase si sa te bucuri de fiecare in parte.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s