Iran Darroudi … am onoarea de a fi femeie

 

*

Iran Darroudi, in ciuda faptului ca mai bine de jumatate din viata a trait-o in strainate, este si va ramane o pictorita iraniana.
Destule din tablourile ei poarta amprenta tarii de origine, cum e si urmatorul. Ruinele emblematicului Persepolis bantuie imaginatia a milioane de iranieni.

Dar pentru a intelege mai bine personalitatea acestei artiste plastice ce pana nu demult era mai bine cunoscuta peste hotare decat in tara ei de obarsie, trebuie sa scot in evidenta cateva puncte esentiale din biografia ei artistica.

 

Iran Darroudi, Însemnele Nemuririi (Persepolis)
نگارجاودان

Iran Darroudi reprezinta un caz ciudat in arta iraniana. Ea s-a impus in viata culturala a Iranului ca o pictorita abstracta intr-o perioada in care arta abstracta nu era gustata de publicul de rand, doar de elite, si intr-o perioada in care pictoritele reprezentau ‘pasari rare’ in lumea islamica.
Dupa cum spuneam, prima expozitie personala in Iran o va deschide in 1960 la Teheran.
In acea perioada tara era guvernata de sahul Mohammad Reza Pahlavi, sah cu vederi pro-vestice si un promotor al femeilor in viata sociala, politica si culturala.

Dar inainte de expozitia de la Teheran, in 1958, Iran Darroudi expusese solo la Florida State Art Center.

 

Iranniene /André Del Debbio si Iran Darroudi
*

De-a lungul anilor, datorita studiilor efectuate in Europa, dar si expozitiilor sau conferintelor si cursurilor tinute la mai multe universitati, datorita vietii sociale si legaturilor cu mediile artistice de mare calibru, Iran Darroudi a avut sansa sa cunoasca si sa tina legatura cu personalitati ale secolului: celebrul pictor spaniol Salvador Dali, criticul de arta Alexander Cereci care a prezentat-o lui Antoni Tapies, Bertha si Alexander Salkind (producator de film) prin intermediul carora i-a intalnit pe Orson Welles, Claude Chabrol, Michelangelo Antonioni, pe profesorul ei – sculptorul André Del Debbio – care a realizat o sculptura inspirat de frumoasa pictorita in varsta de douazeci de ani, pe actorul american Anthony Quinn cu care a pastrat legatura de-a lungul timpului (pentru cei care nu stiu ii invit sa-l cunoasca pe acest actor in ipostaza inedita de pictor si sculptor), pe regina Farah Dibah – careia ii va sugera ideea unui muzeu de arta contemporana la Teheran, pe scriitorul francez André Malraux, pictorul belgian Paul Delvaux, pictorul japonez Tago Seizi, arhitectul mexican Varimez Vasquez, milionarul american David Rockefeller, pe secretarul ONU Kurt Waldheim … si lista ar putea continua.

 

 Iran Darroudi împreună cu Anthony Quinn
Nürnberg

Sa revin in Iran …
Muzeul de Arta Contemporana din Teheran va fi inaugurat in 1974.
Lucrarile ei au fost expuse alaturi de cele ale altor pictori iranieni contemporani. Cu acest prilej unii oameni din presa au gasit un excelent prilej sa o ironizeze pe pictorita. O mai facusera si inainte, numind-o in deradere „pictorita din Orient”, satirizandu-i diplomele obtinute la diverse expozitii, facand comentarii acide pe marginea tablourilor ei abstracte/suprarealiste – tragand concluzia ca studiile de arta facute in strainatate nu valoreaza doi bani, si sugerand fatis ideea ca, femeie fiind, i-ar sta mai bine la cratita caci de pictat nu se pricepe.

Dar cine erau acesti ‘oameni de presa’ ? Aveau cumva studii de arta, gust artistic sau o cultura solida care sa le permita sa-si dea cu parerea in scris prin ziarele de mare tiraj de la Teheran ?

Nucleul il reprezentau unii asa zis democrati, in fond niste misogini si parveniti, care intelegeau democratia ca pe un lucru destinat barbatilor in care femeile sa joace doar rolul de accesorii decorative. Erau  niste lupi in blana de miel …
O parte activa o reprezentau ‘traditionalistii’. Am pus cuvantul in ghilimele deoarece trebuie citit drept fundamentalisti religiosi inchistati, refractari noului. Ei aveau sa preia puterea statului in 1979. Interesant ca dupa revolutie tot ei tipau in gura mare ca pe timpul sahului nu puteau sa-si exprime liber parerile in mass-media desi arhivele demonstreaza exact contrariul :)
O alta parte o reprezentau pictorii de mana a saptea care, printre altele, scriau cronici de arta la unele saptamanale si ziare cu capital privat.
Publicul larg, cu mentalitatea si formatia de la acea data, nu gusta arta moderna in general.
Elita, plus exceptiile din randurile vizitatorilor obisnuiti, nu aveau suficienta putere in a schimba valul de opinii.

In acea perioada in Iran nu exista un ‘gol de pictori’, un vacuum, o gaura neagra. Dimpotriva chiar.
Daca luam ca punct de reper anul 1974 descoperim ca artisti precum Bahman Mohassess, Nasser Ovissi, Parviz Tanavoli, Aydin Aghdashloo, Charles Hosseyn Zenderoudi si Sohrab Sepehri erau cunoscuti peste hotare.
Altii, ca de exemplu Mohammad Ehsaei si Parviz Kalantari, se aflau in plina ascensiune artistica.
Ei au avut mereu cuvinte de apreciere pentru arta lui Iran Darroudi si nici nu-i de mirare acest lucru deoarece ei reprezentau elita, reprezentau oamenii ce aveau sa spuna un cuvant greu in arta iraniana a secolului XX, transformandu-se de-a lungul deceniilor in adevarati monstrii sacri.

 

 Iran Darroudi, Nemuritorul Golf Persic (1998)
جاودانه خلیج فارس

 

Cine era Iran Darroudi in 1974, la varsta de doar treizeci si opt de ani?
I-am cercetat din nou biografia pentru a vedea ce-i deranja pe cei ce o improscau cu venin.
Iata un ‘extras de cont’ .

Expozitii la :

1958    Miami Beach Art Centre, USA.
1958    Columbia University, New York.
1959    Royal Hilton Hotel, Tehran.
1959    Farhang Hall, Tehran.
1961    Iran-America Society, Tehran.
1961    Farhang Hall, Tehran.
1963    Xelles Museum, Brussels.
1964    Galeria Santa Maria Pizza, Milan.
1964    Borghèse Gallery, Tehran.
1965    Iran-America Society, Tehran.
1969    Negar Gallery, Tehran.
1970    Royal Hilton Hotel, Tehran.
1970    Sharif Industrial University, Tehran.
1972    Goethe Institute, Tehran.
1973    Space Gallery 2000, New York.
1973    Goethe Institute : Shiraz, Abadan, Mashhad, Isfahan.
1973    Drouant Gallery, Paris.
1973    Atrium Artis Gallery, Geneva.
1974    21 Gallery, Zurich.
1974    National Iranian Oil Company, Abadan.

In plus de asta Iran Darroudi a realizat documentare, a predat la universitate, a scris si a facut parte din jurii de arta.

Since 1964, a member of International Congress of Artists, Art Critics and Studies of Rimini,
Verrucchio, San Marino, Italy.
From 1967-1972, producing and directing 1900 minutes of documentary film for television on “Art Appreciation”.
Producing and directing a 55 minute documentary film entitled “Biennial  of Venice 1968 ”.
1970-1972, Honorary professor of “History and Art Appreciation” at Sharif Industrial University, Tehran.
Research on “ The Art of Achaemenians ”, printed in Sokhan and Negin press in 1957 and 1958.
Articles and criticism about painting in Iranian press and Sokhan magazine.
1973  “Iran Darroudi’s Paintings ”, Tehran, first edition.

Si in plus de toate, Iran Darroudi citea si se exprima in cinci limbi : persana, franceza, germana, engleza si rusa … deci posibilitatea de a-si extrage in mod direct informatiile din surse multiple, ceea ce ii conferea un atu extraordinar.

In final am aflat raspunsul la intrebare.  Dupa cum se vede,  vechea poveste cu vulpea si strugurii acrii :)

La scurt timp dupa inaugurarea muzeului, Iran Darroudi a numarat in presa paisprezece critici negative la adresa ei, dar nu asta a deranjat-o – caci se obisnuise cu astfel de critici la ea acasa, contrabalansandu-le pe cele laudative de peste hotare – ci faptul ca fusese ridiculizata pentru ca era femeie.

Le da tuturor un singur raspuns : Am onoarea de a fi femeie !

 

 

La cateva luni, dupa nopti lungi de meditatie, ia hotararea sa se stabileasca definitiv in Franta. Acest autoexil avea sa-i aduca recunoasterea internationala binemeritata.
Nu stiu cum ar fi evoluat arta lui Iran Darroudi daca ar fi ramas in Iran dar un lucru e cert : mediul parizian, plus dorinta artistei de a-si purifica memoria, o pun pe drumuri.
Face un adevarat tur de forta cu expozitii pe doua continente :  Drouant Gallery, Tokyo (1975), La Galleria, Mexico (1975), Museum of Bellas Artes, Mexico (1976) si Heritage Gallery, Toronto (1976).

In 1976 se reintoarce in Iran si expune in principalele orase ale tarii noile ei picturi, fiind bine primita in mediile studentesti : Ferdowsi University-Mashhad, Isfahan University, National Iranian Oil Company-Abadan, Iranian National Television-Shiraz, Alexander Gallery- Tehran.

 

Iran Darroudi in 1979

 

Revolutia islamica din 1979 a insemnat si taierea legaturilor cu tara.
Iran Darroudi va continua sa picteze si sa expuna, sa faca parte din jurii, sa coresponedeze cu artisti, sa-si petreaca vacantetele in cele patru zari ale lumii, sa accepte moartea lui Parviz, sotul ei, si sa invete sa traiasca singura la cei aproape cincizeci de ani ai sai.

Dar anii trec …
In 1988 se incheie razboiul dintre Iran si Irak. In Iran incep sa aiba loc schimbari majore. Se produce o relaxare evidenta a preceptelor islamice, sunt reabilitate o serie de personalitati artistice, se deschid granitele turistilor straini doritori de a vizita locurile istorice ale Persiei, sunt organizate festivaluri, expozitii, congrese, conferinte si intreceri sportive internationale … intr-un cuvant tara se trezeste la viata si isi revizuieste greselile comise anterior.
Noua generatie de teocrati ai regimului islamic de la Teheran, asa numitii reformatori, descopera cu uimire si admiratie ca Iranul are o serie de artisti, scriitori si ganditori apreciati peste hotare si pe care ei, cei de la putere, i-au marginalizat din ignoranta si obtuzitate.
Multe dintre personalitatile non grata, sau cele voit marginalizate, nu facusera niciodata politica si, chiar acolo peste mari si tari nu au avut o atitudine ostila regimului … poate doar una critica bazata pe starea de facto.

 

Iran Darroudi, Nisipuri Mișcătoare (1975)
Shene Khezer

 

Lui Iran Darroudi ii este adresata o invitatie oficiala pentru a expune in Iran.
Nu cunosc amanuntele dar stiu ca dansa va trimite un tablou, urmat de altele, ca in final sa expuna intr-o expozitie personala la Centrul Cultural Azadi. I se va face in presa o prezentare discreta iar televiziunea va puncta evenimentul.

Dintr-o data noua generatie de iranieni o descopera pe Iran Darroudi si prin picturile ei isi descopera universalitatea.
Fara sprijinul niciunui organ, fara sprijinul atat de hulitei prese, doar cu ajutorul blogurilor si al Internetului, Iran Darroudi capata la ea acasa binemeritata-i celebritate.

In 2008 i se organizeaza la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran o extraordinar de mediatizata expozitie.
Pictorita va dona cateva lucrari muzeului, printre care si pictura ei de suflet din casa de la Paris, fapt ce a starnit interpretari multiple printre prietenii artistei si cunoscatorii de arta din Iran.
Pe drept cuvant s-a spus atunci ca Iran Darroudi s-a reintors acasa :)

 

 Iran Darroudi, Muzeul de Arta Contemporana – Teheran 2008
*

Linkul respectiv contine secvente filmate de la ampla expozitie din 2008 de la Teheran.
http://www.presstv.ir/detail/240410.html

Evenimentul a fost acoperit de toate marile cotidiene, culmea e ca a fost comentat si in cele economice, iar publicul larg – de o alta formatie si cu un alt nivel cultural decat publicul iranian al anului 1974 – a aclamat un univers pictural in care s-a recunoscut si s-a regasit.

http://www.mehrnews.com/detail/News/1598104

Poate ca privitorului vestic tablourile lui Iran Darroudi i se par moderne, stilizate, ancorate in suprarealism … insa un iranian va vedea in ele universul mistic al poeziilor lui Hafez, Sa’adi, Rumi, Khayyam, Attar si Nizami. Va vedea simbolurile stravechi, ruinele Persepolisului, zigguratele de la Chogha Zanbil, apele inspumate ale Golfului Persic, nisipurile inselatoare ale desertului la Yazd, Kashan si Kerman sau florile de pe masa de Haft Sin, flori ce vestesc No Ruz-ul si primavara.
Va auzi coardele (si)tarului, tanguirea unei kamanche, alinarea fluierului si ritmul dansant al tombakului.

Pe mine ma uimeste faptul sa constat in ce masura generatia tanara din Iran s-a atasat de picturile lui Iran Darroudi.
Dupa cum spunea cineva, dansa are sansa de a fi identificata ca pictorita iraniana datorita numelui :)
Dar Iran Darroudi este iraniana in primul rand prin ceea ce  lasa posteritatii.

Am vazut copii ale tablourilor ei nu doar in lobby-ul hotelurilor de ‘n’ stele sau la sediile agentiilor turistice. Le-am vazut reproduse pe dimensiunea unui perete, luminate din interior, in holul unor sedii de banci, sub forma de poster in birouri banale, pe desktopul functionarilor publici ocupati cu completarea birocraticelor formulare electronice, pe celularele femeilor casnice … ba chiar si in curtea unei moschei am vazut o reproducere de mari dimensiuni, lavabila, dupa Loc de murit (1996) / آنجا که می میرم

Trebuie sa marturisesc cu parere de rau ca nu am citit ” In the distance between two points”, o carte autobiografica scrisa de Iran Darroudi si a carei prima editie in limba persana ( ـ در فاصله دو نقطه…! ) a fost publicata in 1995 la Teheran.
Autobiografia ei a starnit intersul publicului iar in decursul anilor a fost republicata de mai multe ori, editia a douasprezecea fiind publicata in 2012 – tot la Teheran.
In aceste pagini Iran Darroudi aduce un omagiu tuturor personalitatilor iraniene care i-au influentat in mod benefic destinul.
Tineretul a avut prilejul sa descopere in paginile memorialistice elita spirituala de dinainte de revolutie : scriitori, istorici, oameni de teatru si televiziune, artisti plastici, arhitecti, profesori universitari, ziaristi si organizatori de evenimente artistice.

In 2004 este publicata la Teheran prima editie a unui volum omagial cu lucrarile ei:  Hearing Eye ; Iran Darroudi’s Painting’s, in persana چشم شنوا .

Filmul documentar realizat de Bahman Maghsoudlou – Iran Darroudi The Painter of Ethereal Moments – se vrea o incursiune in viata si opera unei artiste care, inainte de orice, se mandrea cu faptul ca e femeie.

 



Iran Darroudi, Norocul Câmpiei (1992)

بهت دشت

 

Iran Darroudi – partea 1

Iran Darroudi – partea 2

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Iran Darroudi … am onoarea de a fi femeie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s