Iran Darroudi … culori în do major

 

Iran Darroudi, Harf (1972)
(in limba persana „harf” poate insemna literă, vorbă, discuție)

 

Iran Darroudi, in ciuda numelui pe care un român – prin prisma limbii materne – l-ar considera masculin, reprezinta numele unei pictorite suprarealiste de care ma indoiesc ca multi dintre cei ce-mi poposesc pe blog au auzit vreodata.
In limba persana „Iran” reprezinta un nume feminin si sincera sa fiu mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu el ca atare :)

Cred ca e cazul ca in continuare, in limita timpului si a dispozitiilor afective de moment, sa vorbesc si despre pictoritele iraniene.
Pentru azi m-am oprit asupra uneia ce e denumita pe buna dreptate ” Doamna Suprarealismului Iranian”.

Printre picaturi doresc sa-i prezint biografia – caci numai asa ii veti putea intelege picturile.

 

 

Iran Darroudi se naste in 1936 la Mashhad, in nord – estul Iranului, intr-o familie de comercianti bogati ce pretuiau arta si cultura.

Mama provenea dintr-o familie de negustori din Caucazstabiliti in Iran dupa revolutia din Rusia. Tatal facea parte dintr-o familie de comercianti iranieni deosebit de instariti, foarte cunoscuti in zona Mashhadului datorita operelor de caritate si sprijinului material acordat celor cu greutati.

Bunicul din partea tatalui fusese un bun cunoscator de istorie si literatura persana, el fiind persoana care a influentat foarte mult educatia lui Iran si a surorii ei, Pouran, la intoarcerea lor din Germania nazista.
Bunicul le recita versuri din Hafez, Sa’adi si Firdowsi, introducandu-le pe nesimtite in universul Iranului mitologic.

Pe de alta parte ele au invatat rusa si germana din familie dar au primit si primele notiuni de pictura de la tatal lor, mare amator de arta si antichitati.
Dandu-si seama de talentul ei si simtul innascut al culorilor, tatal i-a daruit un album cu reproduceri dupa picturi expuse la Muzeul Luvru, indemnand-o sa le copieze.
Respectivul album avea scrisa o dedicatie in limba rusa pentru tarul Alexandu al II-lea.

 

Iran Darroudi, Flowers aka Dragostea nu a fost uitată
عشق فراموش نشده

Iran Darroudi considera ca albumul a constituit cheia intregii ei existente ulterioare deoarece in acea clipa, privind pentru prima data reproducerile, si-a dat seama ca ceea ce-si doreste cel mai mult in viata e sa picteze.

 

Iran Darroudi, Harvest of Light (1992)

*

In timp ce picta, mama ei canta la pian. Pe fondul muzical generat de clapele pianului Iran se trezea in universuri ireale cu forme armonioase si culori dulci diluate de o lumina difuza.
Acea stare indescriptibila indusa de muzica clapelor s-a pastrat intacta in mintea ei pana la batranete si s-a facut prezenta in aproape toate picturile, iar picturile ei, inainte de a fi „picturale” sunt muzicale.
De la mama  va invata sa cante la pian, muzica transformandu-se intr-o parte constitutiva a fiintei sale.
Iran marturisea ca de fapt muzica i-a fondat relatia cu lumea suprareala, avand totodata un impact direct asupra structurii gandirii sale ulterioare.
In copilarie avusese convingerea ca daca Paradisul exista undeva, atunci el exista pe clapele pianului.
*


Iran Darroudi, Un dans ca ăsta (1975)
رقصی چنین

Poate ca azi, in epoca Photoshopului, picturile lui Iran Darroudi nu mai sunt atat de spectaculare ca in anii 50′ – 60′, ani in care nu aparusera nici macar primele filme stiintifico-fantastice cu efecte luminoase si arme laser.

In 1937, la varsta de un an, impreuna cu mama si sora ei Puran, pleaca la Hamburg, oras in care tatal se stabilise temporar pentru afaceri.
Isi va petrece copilaria in Germania nazista si-i vor ramane intiparite pentru totdeauna in memorie glasul sirenelor ce anuntau bombardamentele, vocea ragusita a Fuhrerului, spaima oamenilor si atmosfera de razboi.
*

Darroudi Family  (1937)

*

Aceasta lume apocaliptica, filtrata de sensibilitatea copilului martor la evenimente, se va impleti cu o alta, senina si calda, izvorata din povestile bunicului.
Din fuziunea lor a rezultat un univers magic, impregnat de lirism si tristete, un univers ireal cu radacini adanci in real, un univers in care reveria reprezinta prelungirea vitala a ratiunii iar visul starea de gratie a sufletului.

*


Iran Darroudi, Homage to Magritte

(va continua)

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Iran Darroudi … culori în do major

  1. Sunt de-a dreptul fericită s-o întâlnesc și, sper, cunosc mai bine pe Iran Darroudi. Ai dreptate, pictura sa e muzicală, dar nu-mi pare tristă , culorile fiind pline de lirism și chiar lumină… E și frumoasă. Îmi plac tot mai mult pictorii iranieni, dar de ce să mă mir, când arta persană a fost de referință în antichitate și nu numai?! Interesant Homage to Magritte, îmi place mult.

    Apreciază

  2. Pingback: -X- » Blog Archive » Iran Darroudi … am onoarea de a fi femeie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s