imagine – Andy Gilmore
Azi noapte am visat o carte, dar nu o carte ca oricare alta ci prima carte din care reusișem să silabisesc câteva cuvinte.
E vorba de o cărțulie frumos ilustrată ce spunea povestea mai mult în imagini decât în cuvinte. De-a lungul timpului uitasem de Mănușa Fermecată și de aceea, azi, toată ziua, m-am întrebat ce anume mi-a adus-o în vis.
Țin minte că atunci când mi-a citit-o mama prima oară, afară ningea. Ningea, era frig iar eu eram bucuroasă că personajele din poveste – șoricelul, broscuța, iepurele, vulpea si alte viețuitoare ale pădurii – își găsiseră un adăpost călduros în mănușă.
Singura legătura evidenta cu visul meu o reprezintă faptul că în ziua precedentă a nins din plin. Stau într-un oras în care iarna vine la începutul primăverii iar toamna se încheie de Mos Craciun :)
Dimineața m-am trezit cu o stare ciudată dublată și de faptul că inima-mi bătea nebunește iar mie-mi venea să valsez prin casă. I-aș zice fericire, căci altfel nu știu cum să-i zic.
Și m-am simțit dintr-o data mai bună … chiar dacă mai vulnerabilă ca oricând.
Rezonanțe Imposibile 
Ti -a venit dor de mami!:)
Si mie imi mai vine asa un dor pe care nu reusesc sa mi-l explic. Pun repede mana pe telefon si incerc sa imi alin dorul. Nu reusesc intotdeuna…:)
La multi ani!
ApreciazăApreciază
Mai degraba un dor de lipsa de griji a copilariei, atunci cand toate erau frumoase pentru ca ochii care priveau lumea nu invatasera ce inseamna ‘urâțenie’ …
ApreciazăApreciază
Ah, ”Mănușa” ! Povestea aparține și copilăriei mele și îmi amintesc că, de câte ori mi-o spunea mama, așteptam cu răsuflarea tăiată momentul când mănușa plesnea, din cauza prea mulților locatari… :( Speram de fiecare dată să nu se mai întâmple asta, dar tot se întâmpla…
Oare nu suntem toți așa ? Oare nu suntem așa toată viața ?…
ApreciazăApreciază
Greu de raspuns. Stiu insa ca in viata lucrurile nu sunt definitive. Chiar daca am vrea nu putem ‘ingheta’ intr-o stare pe perioada intregii vieti.
ApreciazăApreciază
E adevarat… dar e si pacat. Unele stari sunt atat de bune, de placute.
ApreciazăApreciază
http://cella-blogoblomovian.blogspot.ro/2012/11/cu-cu-timpul-povestilor.html
:) de și cu drag
ApreciazăApreciază
Multumesc mult de tot :)
Din pacate nu pot posta comentarii pe blogul tau. Casuta de comentarii nu-mi apare.
ApreciazăApreciază
noi două nu avem nevoie de ”comentarii”
mă răsfăț închipuindu-mi asta:)
ApreciazăApreciază
Doream doar sa-ti multumesc pentru surpriza. Si ilustratii, bineinteles :)
ApreciazăApreciază
Povestea Manusa e una dintre preferatelee mele.Imi amintesc ce frumoase erau ilustratiile din cartea copilariei mele.
La multi ani de Ziua Femeii!
ApreciazăApreciază
Multumesc Gabi.
Trag concluzia ca „Manusa” a avut multi fani de varsta copilariei, deci nu sunt unica nostalgica :)
ApreciazăApreciază