domnișoara Diana (4)


pictura de Enya Pete
*

Dimineata m-am dus la infirmerie si i-am zis asistentei ca nu ma simt bine.
Ea m-a intors pe toate partile, m-a pus sa scot limba, mi-a examinat ochii si mi-a pus citeva intrebari apoi m-a trimis intr-o camera in care erau câteva paturi metalice.
In camera nu era nimeni. Pe masa cineva aranjase niste carti si reviste. Am luat una la intâmplare si m-am intins in pat sa citesc dar din cauza oboselii datorata nesomnului din noaptea precedenta am adormit imediat.

La prânz m-am asezat la masa unor copii necunoscuti care s-au uitat lung la mine tot timpul cât am mâncat.

Domnisoara Diana a intrat in sala de mese exact in momentul in care terminasem ce aveam in farfurie.
Mi-a facut semn sa vin la ea. M-am ridicat si m-am dus.

„Tu esti suparata pe mine, nu-i asa?”  m-a intrebat cercetându-ma cu privirea.
Nu i-am raspuns. Nu stiam daca eram suparata. Aveam insa o oboseala apatica. Doream sa nu ma intrebe nimeni nimic. Nu doream sa vorbesc cu ea.

Fara cuvinte mi-a intins un evantai chinezesc din hirtie semitransparenta cu flori colorate in roz si albastru.
Nu l-am luat.
I-am zis ca ma duc inapoi la infimerie.
Ea a venit cu mine pâna la usa.

Am intrat inauntru si m-am intins din nou in pat. Un somn de plumb m-a cuprins deindata.
Cineva intrase in camera. M-am trezit imediat fara sa stiu daca e noapte sau zi. Zapacita m-am uitat câteva secunde la asistenta ce punea pe masa o farfurie cu struguri negri.

Dupa aceea a venit invatatoarea care era prietena cu mama, ca sa se convinga ca nu am nimic serios.

Inainte de masa de seara domnisoara Diana m-a vizitat.
Vedeam cum incearca sa ma faca sa vorbesc. Dar energia pe care o avusesem in zilele anterioare parca o luase vântul. Eram ca o planta presata dintr-un ierbar aruncat într-un sertar prafuit.

M-a luat cu ea la cantina. Nu am ripostat in nici un fel.

A doua zi mi-am reluat programul obisnuit. Trebuia sa mergem la delfinariu, dar nu stiu de ce vizita se amânase.

Si desi domnisoara Diana se comporta cu mine ca si cum nu s-ar fi intâmplat nimic, si desi mi-a impletit parul in codite pe care le-a prins in panglici colorate, simteam ca nu mai pot fi ca inainte.
Ma intrebam de ce nu e suparata pe mine chiar dupa ce a aflat ca l-am mintit pe Radio Vacanța si de ce nu mi-a facut cel mai mic repros in legatura cu faptul ca nu i-am spus ca el o cautase.
Faptul ca nu zicea nimic ma facea sa ma simt si mai vinovata.

In ziua urmatoare am mers din nou la plaja si ca de obicei am stat lângă domnisoara Diana.
Gasisem mai multe cochilii de scoici si melci si le aranjasem cu grija intr-o cutie pentru ca dorem sa le iau cu mine.

Vizita la delfinariu se amânase din nou. Cât de mult doream sa merg acolo!

Dar norocul mi-a surâs. Doamna invatatoare din orasul nostru m-a anuntat sa ma imbrac pentru ca sa ma ia cu ea la plimbare.
„Unde?”, am intrebat-o eu.
„Ai rabdare si ai sa vezi”  mi-a raspuns bine dispusa.

M-a dus la Constanâa.
Am vizitat Muzeul de Arta, din care n-am retinut mare lucru. Toate tablourile mi se pareau la fel.

Apoi a venit la rând surpriza. Urma sa mergem la delfinariu.
La intrare am aflat ca aveau niste defectiuni si ca din cauza asta delfinariul fusese inchis pentru public. Spectacolele se sistasera pentru câteva zile.
Doamna invatatoare a vorbit cu cineva apoi am intrat inauntru. In pas alergator m-am apropiat de bazinele cu delfini. Până atunci nu mai vazusem delfini in realitate.
M-au impresionat chiar din prima secunda. Traiam cu impresia ca vin la marginea bazinului si ca incearca sa comunice cu mine. Pe margine am zarit un cos din sirma plin cu mingi colorate. Am luat una si am aruncat-o in apa. Imediat un delfin mi-a adus-o inapoi. Am aruncat-o din nou … si iarasi mi-a adus-o  :)

La acea vârsta nu aveam notiunea timpului, dar chiar daca as fi avut-o nu cred ca as fi simtit cum trece timpul. Atât de concentrata eram in joaca mea cu delfinii.

Cu parere de rau a trebuit sa plecam.
Atunci când am iesit din amfiteatrul cu bazine privirea mi-a fost atrasa de o dubiță colorata. Lângă ea, imposibil sa nu o recunosc, masina lui Radio Vacanța!
Portiera era deschisa iar in spatele portierei, in picioare, Radio Vacanta si o blonda platinata stateau de vorba pe jumatate îmbrățișați.
Blonda își ținea bratele încolacite pe dupa gâtul lui iar el îi povestea ceva privind-o languros.

În urmatoarea clipă doamna învățătoare a observat scena si a recunoscut personajul.
Eu m-am strecurat în pasi de pisica prin spatele lor. Oricum, ei erau prea prinsi in activitate ca sa dea importanta la ce se întâmpla in jur. Deci am trecut neobservata.

Doamna învîțătoare însă a pasit agale prin fața lor.
Radio Vacanța a vazut-o.  Incerca disperat sa dea la o parte brațele blondei, care nu pricepea că se întâmpla ceva, si în loc sa se desprindă se lipea si mai mult de Radio Vacanța.
Pe vremea aceea nu stiam ce înseamna penibil. Radio Vacanța în mod sigur ca stia.

Blonda a facut doi pasi in lateral si am putut vedea ca era imbracata in niste pantaloni ce imitau pielea de delfin … colanți de scafandru.
Doamna învățătoare a trecut prin fața lor fără să-i acorde nici o privire lui Radio Vacanța. El a salutat-o din cap cu o figura vizibil jenata …

Când am iesit pe strada am auzit vocea clara a doamnei învățătoare: „Sa nu-i spui domnițoarei Diana. Ai înțeles? Sa nu-i sufli nici un cuvint. Nu e treaba noastra. Nu e treaba ta.”

Am închis pleoapele în semn de aprobare și am simțit cum îmi ard ochii in cap.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „domnișoara Diana (4)

  1. Aventura trăită de tine, copil atent și doritor ca lucrurile să se desfășoare frumos, normal, logic, cu atât mai mult cu cât domnișoara Diana era atât de afectuoasă cu tine, cred că a fost mai importantă decât tabăra însăși. Delfinii te-au impresionat, îmi amintesc și eu cu drag de ei, dar ceea ce s-a întâmplat după, te-a captivat și mai mult deoarece a demonstrat că nu te-ai înșelat și cred că voiai să o pui în gardă pe domnișoară…Dar aștept, surpriza ar putea să fie cu totul alta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s