domnișoara Diana (2)

 Enya Pete, Pe Plajă
*

” Grupa doi. Atentie copii! Azi domnisoara Diana va va duce la cinema” a sunat in curte vocea autoritara a directoarei.
Ne-am incolonat si am asteptat-o sa vina.

Purta o fusta lunga cu modele abstracte, ce o facea sa para si mai inalta, si o bluza alba dintr-un material foarte moale. Isi legase parul cu o funda din acelasi material cu fusta, si asa, cu parul legat, gâtul gratios atragea si mai mult atentia.

Nu mai stiu ce film am vazut. La vârsta aceea nu ma interesau filmele si nici acum nu ma dau in vânt dupa ele. Ca prin vis imi aduc aminte ca personajele filmului purtau peruci si costumatii de epoca.

Domnisoara Diana m-a asezat lânga dânsa pe un fotoliu din primul rând. Dupa film ne-a dus la o cofetarie cu terasa. Daduse comanda de suc de portocale, inghetata si prajituri, desi atunci când m-a intrebat ce-mi place i-am zis ca vreau numai suc. Pe vremea aceea nu ma tentau dulciurile. Aveam sa le descopar abia in primul an de liceu  ;)

Ma punea mereu sa-i povestesc iar eu nu puteam intelege ce i se pare interesant din ceea ce-i spun … pentru ca-i povesteam doar lucruri obisnuite …
Am intrebat-o daca îi place sa fie invatatoare. Ea mi-a zis ca nu prea stie dar ca vrea sa dea la facultate … apoi a zis un cuvânt pe care nu l-am inteles, probabil numele sectiei la care dorea sa candideze.

La prânz, ca de obicei, m-a luat la masa ei, iar dupa masa, atunci când am mers la plaja, m-a luat la ea pe  pe cearceaf si mi-a facut o alta coafura fantezista.
Cumparasem mai multe vederi pe care trebuia sa le scriu si sa le trimit.
Domnisoara Diana mi-a luat pixul din mâna si mi-a zis : ” Dicteaza-mi si am sa ti le scriu eu.”
Scria foarte repede in comparatie cu mine.  Avea un scris ordonat cu litere frumos aliniate.

Când am ajuns in tabara am vazut masina de culoare inchisa parcata la umbra in spatele cantinei. Undeva mai incolo  Radio Vacanța o astepta nerabdator pe domnisoara Diana.

Au plecat impreuna sub privirile iscoditoare ale profesoarelor si profesorilor ce se adunasera pe bancile de lânga poarta principala.

Seara, la masa, am urmarit cum o atintesc cu privirea cei din jur. Probabil ca ea isi dadea seama de asta. Colegele de liceu se uitau cam piezis, profesoarele mai in vârsta o priveau mustrator iar profesorul cel tinar, cu carare pe-o parte, o privea pe furis.

Urmatoarea zi, si apoi si cealalta, Radio Vacanța a venit si a luat-o cu masina  in oras.
Pe zi ce trecea Radio Vacanța imi devenea mai nesuferit. Nu puteam sa-mi dau seama din ce cauza.
Veti zice ca incepeam sa sufar de un fel de gelozie, pentru ca el mi-o rapise pe domnisoara Diana.
Nu era vorba despre asta. Venisem la mare sa fiu libera si sa nu ma intrebe nimeni nimic, ori domnisoara Diana ma acaparase aproape cu totul.
Dupa amiezile in care se plimba cu Radio Vacanța se transformasera pentru mine in adevarate oaze de libertate.
Am inceput sa explorez in amanunt curtea si dependintele taberei, sa ma catar prin copacii de pe acolo, sa ma dau ‘ilegal’ in scrânciob … adica peste cap. Datul cu scrânciobul peste cap ne-a fost interzis de directoare.
Am sarit chiar si peste zidul de caramida ce imprejmuia tabara, am inspectat imprejurimile si neavând mare lucru de vazut m-am reintors in incinta.

Seara, la ora de masa, m-a sunat mama. Eu pur si simplu uitasem ca trebuie sa o sun. Murmurul din sala  nu ma lasa sa aud. Mi-au luat doua trei minute ca sa ma acomodez cu zumzetul cuvintelor si zgomotul metalic al tacâmurilor.
Dupa ce s-a convins ca sunt bine, ca nu m-am innecat in mare, ca nu m-am imbolnavit din cauza mâncarii si ca nu mi-am rupt nici o coasta :), m-a intrebat cine mi-a scris vederile.
I-am raspuns plina de importanta : domnisoara Diana.
Si minute in sir i-am povestit despre ea.
Mama s-a aratat mirata de faptul ca reusisem sa ma imprietenesc cu cineva mult mai mare decât mine.

Seara m-am chinuit sa-mi scot din par bombițele, clipsurile si perlele artificiale prinse in par de domnisoara Diana, insa fara ajutorul fetelor din dormitor nu cred ca as fi reusit sa dezafectez ‘instalația’.

In ziua urmatoare am vizitat Luna Parc. Mi-au placut in mod special masinutele care se tamponau.
Domnisoara Diana, si o profesoara pe care nu o cunosteam, trebuiau sa se ocupe de toti copiii.
A fost foarte placut si noutatea a ceea ce vedeam ma facea sa privesc in amanunt toate detaliile.

La masa de prânz domnisoara Diana mi-a zis ca a observat ca mi-au placut masinile din parc si ca de aceea a vorbit cu Radio Vacanta si ca pe la ora cinci el va veni cu masina si ne va duce inca o tura la Mamaia.
Stirea nu m-a incântat. Nu faptul ca domnisoara Diana nu-mi va acorda mie toata atentia ei ci faptul ca Radio Vacanța imi devenise total nesuferit nu ma lasau sa ma bucur de surpriza vestii.

Dupa masa toata lumea mergea la culcare, insa eu niciodata nu pot dormi la prânz, asa ca am inceput sa inspectez tot ce se putea inspecta in tabara.
La bucatarie am vazut un storcator de fructe care facea un zgomot ca de tractor, aproape de poarta am descoperit un briceag ruginit in scorbura unui copac, am trecut in revista masinile parcate, m-am dat in scrânciob, am vorbit cu doua fete mai mari care sareau coarda. Am sarit si eu coarda impreuna cu ele iar apoi, plictisindu-ma, m-am asezat pe treptele de la cladirea comitetului de tabara.

Gândurile chiar ca o luasera razna. Radio Vacanța imi aparea mereu in fata ochilor … si am realizat ca seamana prin gesturi si la trasaturi cu un tip din orasul nostru, un fel de Don Juan local caruia ii placea sa cucereasca fetele.
In acel moment, intuitiv, l-am vazut pe Radio Vacanța in aceeasi postura.
Aritmetica se pusese in miscare in mod ciudat : daca vacanta tine trei luni si fiecare serie de tabara dureaza doua saptamâni, atunci el are ocazia ca sa vina in fiecare tabara de sase ori … si de sase ori sa gaseasca câte o domnisoara Diana. Câte tabere erau oare pe litoral?
Domnisoara Diana din Bucuresti reprezenta doar o aventura de vacanta?
Da,
am adaugat in gând.

Descoperirea aceasta mi-a inghetat pentru câteva clipe logica nebuneasca in care alunecasem.
Dar ceva, apasator, imi spunea ca am dreptate.
Incet si sigur inconstientul scosese la lumina sursa ascunsa a antipatiei mele.

Timpul trecea greu. Am gasit o piatra de culoare gri deschis pe care incercam sa o slefuiesc. Slefuitul imi indepartase pentru moment din minte absurditatile ce ma prinsesera in plasa lor cu vreo jumatate de ora inainte.

O masina a parcat cu zgomot exact lânga cladire. Am ridicat privirea si am dat ochii cu Radio Vacanța.
„Du-te si spune-i Dianei ca am venit”  mi-a zis el pe un ton autoritar.

In acel moment, fara nici o premeditare, i-am raspuns foarte calm, netradându-mi in nici un fel minciuna pe care urma sa o spun : ” Domnisoara Diana are sedinta de comitet. De abia peste o ora se termina.”

Radio Vacanța a mormait nervos ceva, s-a uitat la ceas, a stat câteva secunde nehotarât, apoi, fara sa banuiasca nimic, mi-a zis : ” Bine. Voi veni peste o ora. Sa-i spui ca am cautat-o.”

Masina lui Radio Vacanța a iesit pe poarta. Nu a durat nici un minut si domnisoara Diana, imbracata intr-o superba rochie cu flori de liliac, a aparut de dupa coltul cladirii.

 

Anunțuri

7 gânduri despre „domnișoara Diana (2)

  1. Am așteptat să vin din primăvara clujeană, cu vreo 10 grade C și soare strălucitor, pentru a citi continuarea… Așa deci: tu, mică dar hotărâtă, l-ai dus de nas pe donjuanul acela! Am ceva presimțiri, dar aștept să descopăr citind, nu mă hazardez.
    Pictura Enyei este făcută când avea 9 ani, la mare, chiar acolo, eram la Olimp și exact o astfel de pereche de șlapi avea atunci. Cum se împletesc amintirile! :)

    Apreciază

    • Tin minte ca in comentariul de la acea postare, unde erau prezentate cateva picturi de-ale Enyei, am zis ca aceasta imi place cel mai mult.
      Parca asteptam ca sa vina cineva, sa ia slapii si sa porneasca la plimbare pe plaja.

      Da, amintirile se impletesc si se tulbura unele pe altele. E ca intr-o eprubeta in care o mana nevazuta picura din pipeta substante cu efecte stranii.

      Apreciază

  2. Pingback: Mărţişor | Gabriela Savitsky

  3. Pingback: Primăvară « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: FEMEI IN OGLINDA 12 - Ludwig von Lagenmantel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s