o fracțiune de secundă

Lorenzo Lotto, Selfportrait (?)
Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid
*

Am observat de mai mult timp, sa fie vreo doi ani, sau poate ceva mai mult, faptul ca privirile exercita o atractie involuntara asupra mea. O simt mai mult ca pe o provocare la duel sau ca pe sarada complicata pe care trebuie neaparat sa o dezleg .
Chiar daca nu reusesc intotdeauna, raman cu satisfactia ca am invatat ceva in plus, ceva ce imi va fi util pentru dezlegarea saradei urmatoare.
Nu vreau sa spun ca exersez  cu scopul de a deveni o „cititoare” a fizionomiilor. Nu de fizionomii este vorba ci doar de un amanunt al lor : privirea.

Oare ce se poate  intelege dintr-o privire cu durata unei secunde? Dintr-un licar ce se stinge inainte de a-i sesiza punctul maxim de stralucire si de a banui cauza care l-a generat? Dintr-o umbra de tristete fugitiva refugiata strategic in spatele unui zambet de complezenta?

Portretele si autoportretele au constituit un fel de „planse didactice” deoarece pe baza lor mintea mea a procesat niste ierarhii, anarhice la prima vedere, dar care s-au dovedit de o acuratete incredibila :)

Spre deosebire de cea a fiintelor vii, privirea personajelor din tablouri nu e fugitiva, desi poate fi cameleonica – functie de starea psihica a privitorului – sau complet opaca, refuzand sa comunice ceva.

Pentru cei ce doresc un exercitiu propun acest posibil autoportret, auster si incitant, pictat de Lorenzo Loto (1480-1556), pictor venetian cu o predilectie constanta pentru neagru in portretele sale masculine.

Anunțuri

6 gânduri despre „o fracțiune de secundă

  1. Pingback: CALATORII SI SUVENIRURI Esarfe si saluri - Fotografii de miercuri

  2. Privirea, de multe ori, e totul! Există priviri care-ți pot schimba viața definitiv. Poate ai tu (sau poate am eu) o privire care i-ar face pe alții, dacă ne-ar cunoaște, să aibă o cu totul altă părere. Nu e sigur, dar se poate…Poți să domini cu privirea mai mult decât cu forța fizică și cu o voce tunătoare. Lorenzo Loto, da, a surprins privirea! ;)

    Apreciază

    • Mi se intampla uneori, sau in raport cu unele persoane, sa am o privire enervanta :)

      A fost o perioada in care-mi propusesem sa decupez spatiul dinaintea ochilor pentru a nu-i mai observa pe cei ce ma agasau prin aere si purtare, ba chiar am reusit ‘operatiunea’, insa cu trecerea timpului mi-am dat seama ca nu am castigat mare lucru.
      Oamenii trebuie luati asa cum sunt, cu toate defectele lor.

      Nu cred ca as putea domina pe cineva cu privirea.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s