culoarea dincolo de culoare

 

Ne place să ne jucam de-a scriitorii, de-a pictorii, de-a filozofii, de-a oamenii mari, însă evităm să ne jucam de-a noi înşine.
Ştiu, e un joc periculos din care rareori ai şansa să ieşi învingător … dar voi risca să-l joc până la capăt, uneori la întâmplare …

Te-ai gândit vreodată la faptul că te asemeni cu un contur ce nu poate fi umplut cu culoare ?
Un contur ce, în ochii tuturor, cu excepţia unei singure fiinţe, îşi învăluie golul lipsit de coordonate ?

Aşa cum există un cuvânt dincolo de cuvânt, şi mii de cuvinte dincolo de fiecare clipă de tăcere zdrobitoare, tot aşa, există o culoare dincolo de culoare.
O culoare ce, împotriva a ceea ce doreşti tu, se combina cu cele mai subtile nuanţe ale sufletului – pe care îl credeai numai şi numai al tău, trecând ca un cântec mut prin conturul în care sălăşuieşti, umplând golul la care rareori îndrăzneşti să te gândeşti.

În jocul de-a noi înşine vitală e culoare dincolo de culoare :)

Anunțuri

18 gânduri despre „culoarea dincolo de culoare

  1. >@gabi :), cind ii iei verdele, ramine tot verde … insa un altfel de verde, ce nu se poate vedea …Cred ca e mai bine sa-i dau cuvintul lui Nichita Stanescu.inima mea îşi alege culoareaea îşi alege propria ei culoareculoarea pe care-o-va-avea încăde dinainte de a şti că o are.inima îşi alege culoareacea fără umbră, cea nemişcătoare.cea care vede şi atuncicând ţii pleoapele-nchise(Alegerea culorii)@theoBa da, are o singura regula : sa nu trisezi. Cine nu o aplica va pierde in mod sigur.

    Apreciază

  2. >Pana pe 31 martie , propun in fiecare zi un vers de-al lui Nichita, continand o culoare !… rosie, isi alege,rosul vertical rosul pe care l-a pulsatnecontenit, rosul pur hrana a gandurilor rosul care n-a nascut sange ca sa devina idee, care s-a nascut pasare ca sa devina zbor. rosu, rosu vertical, cascada, panta de deal (Alegerea Culorii)

    Apreciază

  3. >Nu era vorba de curiozitate si nimanui nu-i ca face placere sa ploua cu versuri in solitar. In plus , accesul la un comentariu pe acest blog e incredibil de complicat, reproducerea cuvantului finlandez e necesara pentru a verifica probabil deplinatatea mentala a comentatorului.Deci , ultimele cuvinte ale lui Nechita au fost : VERDE RECE!pt. astazi:Cu spaimantatoare viteza-am trecutprin tunelul ORANJ, cu spaimantatoare viteza …Pe cine trebuie sa pedepsesc euprin moartea mea,pe ce VIOLET sa-l vaduvesc de vanat,bucuria de a fi/ a carui ochi lacrima este ?De ce mi-ai dat mai mult decat trecatorul meu zid?De ce ma obligi sa gandesc cu vederea? (Prin tunelul oranj)

    Apreciază

  4. >Voi incerca sa schimb setarile pentru comentarii.Vara trecuta adi mi-a facut aceleasi observatii :)Am zis ca voi face comentarii la sfirsit pentru ca nu doream sa intrerup „curgerea”de versuri, si fiind tentata sa raspund tot prin versurile lui Nichita, e posibil sa ma intersectez cu ceea ce ai fi avut de gind sa postezi. Nu doresc sa-ti stric felul in care ti-ai orinduit versurile pe care aveai/ai de gind sa le postezi.Ma gindeam ca te va deranja daca voi interveni cu pareri… si in plus de asta, mie imi place sa ascult, sa urmaresc ideea…”De ce ma obligi sa gandesc cu vederea?”, se intreba Nichita. El e printre fericitii care a descoperit faptul ca lumea reala e in spatele a „ceea ce se vede”, si ca intelesurile tuturor lucrurilor trebuiesc simtite, nu explicate prin cuvinte goale. … descoperise faptul ca sentimentele dau greutate omului, iar acest lucru mie mi se pare extraordinar.

    Apreciază

  5. >eu as avea versuri pana in mai ;-) … prefer sa ne intersectam, e instructiv sa intalnesti un admirator al lui Nechita, daca apar „duble” inseamna ca cineva nu e atent … poate se mai prinde cineva in joc. Era si o idee a mea sa alatur fiecarui vers o imagine potrivita … m-as putea plange de timp, dar asta o face oricine… si cine are timp sa se planga inca nu si-a consumat tot timpul ce-l avea la dispozitie ;-)

    Apreciază

  6. >Nu stiu daca m-am gandit vreodata ca as fi un contur ce nu poate fi umplut cu culoare.Eu cred ca avem o culoare anume pentru fiecare dintre starile noastre.Si mai cred ca ceilalti o vad.degeaba imi place mie culoarea verde si vreau sa fiu vazuta verde …Imi plac si mie versurile lui Nichita.ti-am spus ca l-am descoperit la batranete?Gabi.

    Apreciază

  7. >Inger verde Tu esti batran, ma, ingere!Surasul a-nceput sa-ti sangeresi fulgii aripilor moi, de jad,frunze moarte gem si cadGingia peticita surd cu dintii verzi,in gandul meu nu ti-o mai pierzisi pasii tai de vis si de batranin mine, moi, nu mai ramanDulci naduselile reinfloritedin porii verzi ai pielii de argint,in nari, in sange, in clipitenu ma mai mint …

    Apreciază

  8. >Tu ai un fel de paradis al tauin care nu se spun cuvinteUneori se misca dintr-un bratsi cateva frunze iti cad inainteCu ovalul fetei se sta inclinatspre o lumina venind dintr-o partecu mult GALBEN in ea si multa lene,cu trambuline pentru saritorii in moarte. Dreptul la Timp

    Apreciază

  9. >Pt. ca e 31 martie, ziua lui Nechita, incerc sa-mi respect promisiunea. Astept o replica din cele 42000 versuri ale lui Rumi ! :-) Cu simpatie … HAIKU – Noi doi/voi patru si ei opt/Ah! Cat de verde pare iarba!Si-am zis verde de albastru,/ma doare un cal maiastru,/si-am zis para de un mar,/minciuna de adevar… O calarire in zori – Tacerea se face vant ALBASTRUI, pintenul umbrei mi-l creste in coastele campului. Nod 33 – Am gandit un mod atata de dulce/ de a se izbi doua cuvinte/ de parca iarba VERDE ar inflori/ iar florile s-ar ierbi.Nod 1 – De ce gemi, de ce urli, de ce marai,/ de ce strivesti sub tine florile ALBE de zapada. Meteoritul lent – Am presimtit ca zeul doarme fara respiratie/ undeva in partile mai ALBASTRE ale cerului. Dezamblanzirea – De mult NEGRU ma albisem. Foarte caine – Foarte om poate-as fi fost/ daca-as fi stiut vreun rost/ ce este in tine os/ si ce este rosu-n roz. Cavaler al florii de cires – Cand ai sa bati pe un cadran etern/ un nor mai ALB si mult mai mult/ care a nins. RUGACIUNE – Iarta-ma si ajuta-ma/ si ridica de pe mine/ ingerul NEGRU/ care mi-a indurerat caracterul. Amfion – Unde pietrele-si arata coltii ALBI, si iarba/fuge speriata-n VERZUIELE zari,/imi dau intalnire cu tine, femeie/zvelta si salbaticita de frumusete Spre Andromeda – Deasupra sunt planetele.Le poti atinge si tu cumva, cu o vocala, cu o singura vocala, cu A./Tu, pamantule, ochi albastru,/ pentru ca suntem privirile tale. Enghidu – O, prietene, cum este albastrul tau? Invocare – O, si voiam sa spun totul, tuturor./Nu lasam nici o umbra nedestainuita./ VERDELE, de-ar fi trecut pe langa firul ierburilor,/mi-ar fi cazut din maini piatra secundei plesnita. Invocare – O, si voiam sa spun totul, tuturor./Nu lasam nici o umbra nedestainuita./ VERDELE, de-ar fi trecut pe langa firul ierburilor,/mi-ar fi cazut din maini piatra secundei plesnita. Spirala albastra, sfasietoare,/ zidind aerul acestei seri Doua cantece – Si pot sa te-ntalnesc, ce lung iti e/ parul desfasurat si nefiresc/ incat el este corpul meu/ adevarat si nedumezeiesc./ si nu deosebesc decat copacii/ care-ti pastreaza amintirea-n VERDE/ stand neclintiti asemeni unui om/ cand inima, fara auz, o pierdeDureroasa Ninsoare – Cu o nepasare, cu o absenta/ mi-ai rupe privirile, si ele – / un ochi VERZUI de apa, un ochi fugitiv de oglinda – / nebune-ar cauta sa se sprijine,/ si nu ar gasi. MUZICA – Muzica alegea din mine, ca un magnet,/ sentimentul ARAMIU, sentimentul VIOLET/ le ridica in sus ca pe niste fire/ de iarba-n incoltire. Trist cantec de dragoste – Vine o vreme cand ploua rece/ si toate femeile poarta capul tau/ si rochiile tale/ vine si o pasare mare, ALBA,/ care oua pe cer luna.Indoirea luminii – Adaugam aer aerului, VERDE – frunzelor,/ dragoste – inimilor, cer – ierbii/ dar mai cu seama inca o prezenta prezentului. Elegia a opta, hiperboreeana – … si putem vedea/ o pasare mai mare decat toate,/ cu ciocul ca o osie ALBASTRA/ in jurul careia se-nvarte,/ cu patru anotimpuri, sfera./ Desigur idealul d zbor s-a-ndeplinit aici,/ si-o aura VERZUIE prevesteste/ un mult mai aprig ideal. PEAN – Desi pot inverzi aceasta iarba uscata/ fara sa am nevoie de VERDE,/ si pot face sa dea mugur/ ramura uscata,/fara sa am nevoie de muguri,/ deliberat ma adaug/ voua egalilor mei, slujind/ adevarul Rosu vertical – ROSU, rosu vertical,/ cascada, panta de deal,/ saltand din oul secundei/ ovalul de ou,/si infatisat noua/ ca un ecou Oul cu iris – Fiecare vorba calda, sub ea/ cloceste un ou al vorbirilor noastre/ vii verbe, o , voi, / cu frunze verzi-albe-albastre. Vitraliu – Umbra ta, lovindu-se de ziduri,/iar se sparge-n cioburi colorate./Oh, de-aceea m-ai zarit in strada adunand pierdutele-i patrate./si s-o fac la loc, in ceasul noptii,/peste geamuri ti le-asez cu grija,/ VERZI, ALBASTRE, GALBENE si ROSII,incoifate-n crestet cu o sprijaTINTA – Mi-am luat sageata ROSIE,/ mi-am incordat arcul NEGRU/ si-am tras in zapada ALBA./Lovit tinta! , striga cineva. De albastru – De ce esti tu vulture cu gatul golas, ma intreba vulturul./ – Tocmai de aceea, – i-am raspuns./ De ALBASTRU, – i-am raspunsNu cuvinte – Nu cuvinte am putea avea/ ci doar un vers VERDE. Mi se facuse verde – Mi se facuse VERDE ca pe camp/ iar imi plouase cerul peste gand / o ducere si o ajungere / un fel de nunta fara ginere. Pe vremea cand – pe vremea cand ochii tai emanau sange ALBASTRU / cerul era ROSU si ars de soare./ ce pol al frigului, Doamne! / ce doua sabii NEGRE/ si de ce, in genere,/ atatea arme?/ – Pentru Ursii cei ALBI si polari!/ mi-a raspuns fulgul de zapada ROSIE/ ce-mi ningea direct in gura/ spre nord. Izgonirea din Rai – Ochiul lui de ALBASTRU ce era, – de greutatea privirii s-a facut Marmara… el a devenit apa/ rau si mare,/ apasat ca strugurele/ sub propria sa apasare. Legea – Eu stau intre ramurile VERZI/ si-mi imaginez aceasta/ lege, lege, inseamna a avea/ doua maini/ cu cate cinci degete fiecare/ lege inseamna a avea doua/ picioare/ cu cate cinci degete fiecare … ai sa fii pentru ca erai/ El mi-a spus: scoala-te/ umbla. Stare – In jurul meu ma incolacesc/ ca sa nu-mi dau voie spre sfera/ aidoma VERDELUI in jurul frunzii/ obligand-o sa fie plana si efemera.

    Apreciază

  10. >”Aceasta fiinta umana este o casa de oaspeti:In fiecare dimineata, un nou venit. O bucurie, o intristare, o josnicie, O priza de constiinta trecatoare, toate aparPrecum un oaspete neasteptat.Intampina-i si bucura-i pe toti!Chiar daca sunt un grup de regrete, Ce-ti zguduie violent casa golita de mobila.Totusi, trateaza onorabil fiecare oaspete.El te poate conduce spre o noua incantare.Gandul intunecat, rusinea, rautatea,Intampina-le la usa razand, Si invita-le inauntru.Fii recunoscator oricarui oaspete ce vine,Caci fiecare a fost trimisCa un ghid de dincolo. „RUMIDin pacate de abia azi ti-am observat comentariul.Multumesc pentru versuri :)

    Apreciază

  11. >@si eu multumesc pt versurile din Rumi :-) Daca reusesc sa mai largesc un pic timpul, poate mai adaug un articol despre relatia sa cu … Shams ed Dîn Tabrîzî. Se pare ca au ramas cateva ziceri si de-ale lui Shams, dar nu am surse prea serioase deocamdata! :-)

    Apreciază

    • In curgerea timpului imi regasesc cu nostalgie cuvintele. Ar fi bine daca m-as recunoaste in randurile acestea scrise mai demult … dar am senzatia unui infractor care incearca sa obtina pe cai ilegale ceva ce nu-i apartine :(

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s