vărul doamnei Berger (3)

 

„Dumneata crezi in reincarnare?” mi s-a adresat el dupa o lunga pauza.

„Daca m-ati fi intrebat inainte de ’89 probabil ca v-as fi dat un raspuns afirmativ. Acum insa, dupa ce am citit cate ceva referitor la subiect, in mod aproape sigur v-as raspunde ca NU. ”
„Daca i-ati citit numai pe scriitorii obscuri care s-au tradus in Romania nici ca se putea sa fi ajuns la alta concluzie. L-ati citit pe Jung?”
„Unele lucruri despre Freud si Jung am citit prin reviste insa pe ei propriu zis, nu.”

„Domnisoara nu asa se procedeaza. Niciodata nu te apuci sa citesti maculatura despre ceva sau cineva inainte ca sa-i citesti opera, ma rog, macar o lucrare de referinta a celui in cauza. Cand vrei sa patrunzi intr-un domeniu intotdeauna trebuie sa incepi cu mastadontii, cu greii.
Sa luam filozofia. Pragul minim il reprezinta Socrate. Pleci de la el, treci pe la Platon si Aristotel, dupa care mergi mai departe. Daca vrei sa ajungi la Heidegger trebuie sa-i vizitezi pe Descartes, Spinoza, Hume, Kant, Hegel si de abia dupa aceea sa-i bati lui Heidegger in usa. Nu se cade sa-l deranjezi inainte. In caz contrar vei bate in zadar. Nu se poate sari direct din copacul lui Marx in bratele lui Bergson sau Wittgenstein.”
„Pentru un aventurier stiti prea multe legate de filozofie”  am intervenit eu pe un ton ironic.
Varul doamnei Berger a intrat in joc :)
„Doar nu va inchipuiti ca am venit pe lume aventurier! … intr-o perioada am fost un elev silitor, intr-o alta un student de viitor .. Dar asta a fost demult … parca nici nu ar fi fost.
Nu te intrista domnisoara, am puterea sa zambesc chiar si la varsta asta.”

Mi-a parut rau ca am deviat subiectul. Ma gandeam sa spun ceva care sa ne intoarca la punctul de inceput  dar brusc creierul mi se golise parca de idei.
El si-a continuat monologul rostind cuvintele pe un ton leganat.

„Ti-e greu sa-ti inchipui ca am fost copil?  Te cred, dar fa un efort sa vezi un baiat cu parul brun, slab si desirat, care dupa ce venea de la scoala trebuia sa stea cateva ceasuri bune la pravalie. Spre seara insa el fugea intr-o alta lume. Se plimba pe aleea pietruita strajuita de castani de langa spital, putea pierde cate o ora prin anticariat citind cartile pe care nu avea bani sa le cumpere … putea merge vara la pescuit, pe malul aceluiasi râu pe care te-ai plimbat si dumneata de nenumarate ori.
Stii de cate ori mi-a venit apa asta in vis? N-am trait aici decat paisprezece ani dar toata viata mea se leaga indirect de oraselul asta linistit. Cand vreau sa ma simt evreu las totul balta si in orice colt de lume as fi, fug, fug si ma reintorc aici. Cel ce a spus ca Israelul e patria evreilor emigranti a spus o prostie. Acolo nu mai esti evreu. Esti rus, român, american, olandez, etiopian sau polonez. Esti orice, numai evreu nu. Evrei sunt ei, ei care au locuit intotdeauna acolo.”

La un moment dat s-a oprit, s-a uitat la mine intrebator si a adaugat: „Daca va plictisesc ridicati-va si plecati. E cel mai cuminte lucru.”
Nu am inteles exact ce vroia sa spuna dar adevarul era ca mie imi placea sa ascult astfel de povesti. Mi-au placut dintotdeauna. A fost suficient sa se uite la mine si sa-si dea seama ca ma intereseaza ce spune. Cu o noua energie in glas a reluat sirul intrebarilor.

„Ati citit literatura rusa? Dostoievski si Tolstoi in particular …?”
„Bineinteles”, am replicat eu cu o mandrie de pionier fruntas. „Si pe Cehov, pe Puskin, pe Esenin, Pasternak, Solzhenitsyn, Bulgakov , … ”
„E bine. Era necesar sa-i cititi. Daca vreti sa intelegeti viata trebuie sa-i cititi cu luare aminte pe Dostoievski si Tolstoi. Sa-i ascultati pe clasicii rusi. Cheia sublimului e la ei.”
” I-am ascultat de multe ori. Si pe ei dar si pe Visotsky. Asa am putut sa inteleg mai bine ideea de ‘gulag’.”
„Oh ! … daca l-ai ascultat pe el trebuie sa-l asculti si pe celalat jidov ratacitor. Au ceva in comun … vei descoperi dumneata singura…”
„La Yehudi Menuhin faceti aluzie?”
” Nu, nu la el. Menuhin e un lord. Eu ma refer la un paria, la Cohen. ”
„E si el violonist? … sau pianist? … Din pacate numele nu-mi spune nimic”
Varul doamnei Berger a zambit cu luminite poznase in priviri.
„Nici una, nici alta. Vorbeam de Leonard Cohen. Daca-i vei asculta cantecele vei intelege de ce l-am numit un paria …”

Cu gesturi molatice a tras fermoarul borsetei si cu varful degetelor a scos de acolo o coala de hartie impaturita, si tot cu varful degetelor mi-a intins-o.
Am luat-o si am desfacut-o cu o oarecare curiozitate. Tineam in mana o copie xerox. Pe partea din dreapta sus am citit data : 4 aprilie 1954.

Am parcurs textul. Cand mi-am ridicat ochii privirea mi-a alunecat pe langa privirea varului doamnei Berger. Mi-au trebuit doua trei secunde sa inteleg.
Aceasi senzatie ca atunci cand trenul tau trece in viteza pe langa alt tren. Retina inregistreaza cu repeziciune imagini incomplete din vagoanele trenului care ti-a trecut prin fata ochilor. Nu ai timp sa vezi totul dar dupa ce trenurile s-au indepartat unul de celalalt, in liniste, poti reconstitui imaginile pe care le-ai vazut in acele cateva secunde.

„Nu cred ca am sa pot. Nu sunt eu persoana cea mai indicata. Am sa va dezamagesc , si … ” m-am oprit nemaistiind ce sa zic.
Varul doamnei Berger, ferindu-si privirea, a spus cu o voce golita de orice intonatie: ” Va multumesc ca m-ati salvat de la ridicol. E uimitor ca ati inteles.
Un om la varsta mea are putine dorinte. Una din ele este acum in mana dumitale. Chiar daca ma veti considera un batran ramolit, pe jumatate nebun, sa stiti ca nu-mi pasa. De multa vreme nu-mi pasa ce crede lumea despre mine. ”

Mi-a dat borseta si a adaugat :”Nu azi, nu maine … cand vei avea timp. Cand vei simti ca ai inteles ce a vrut sa spuna ea. Din pacate eu am inteles foarte tarziu. Mandria orbeste instantaneu, si pe intelepti si pe nestiutori … si e foarte greu sa asezi nimic in locul in care candva era ceva. Sper sa intelegeti ce vreau sa spun.”

Am adaugat pe nerasuflate : „E absolut imposibil sa asezi  nimic  in acel loc in care odata era totul …”

S-a ridicat de pe banca in mod neasteptat, a facut cativa pasi cu spatele spre mine, s-a intors la fel de brusc, a vrut sa spuna ceva, s-a oprit, apoi cu un ton mustrator mi-a zis :
„Pentru vorbele astea meritati sa fiti aspru pedepsita.”

Anunțuri

2 gânduri despre „vărul doamnei Berger (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s