un tablou cu aplauze

Mirea-micuta-japoneza.jpg
George Demetrescu-Mirea, Micuța Japoneză

Cu ceva timp in urma casa de licitatii Artmark a scos la vanzare un portret intitulat „Micuta Japoneza”.
Dupa cum bine se observa, fetita ce a servit drept model nu e nici pe departe japoneza, dar asta nu l-a impiedicat pe pictor sa recreeze pe panza fragilitatea si aerul acela deosebit al stampelor din lumea Extremului Orient.

Despre pictor ce as putea spune ?

George Demetrescu-Mirea (1852-1934) a ramas in istoria artei romanesti mai mult ca profesor si indrumator al unor artisti precum Luchian si Tonitza.
Dar el a fost totodata un pictor cunoscut al epocii sale, realizand picturi murale pentru palatele protipendadei bucurestene cat si portrete ale unor personaje din acea lume obisnuita cu luxul si abundenta.
A pictat deasemeni decoratii murale la Universitatea din Iasi, la sediul Bancii Nationale, la Casa Vernescu si la Casa Scriitorilor din Bucuresti.

Dupa toate probabilitatile „micuta japoneza” reprezinta de fapt o fetita dintr-o familie instarita autohtona. E cunoscut faptul ca in acea perioada japonismul ajunsese o moda in tarile europene.

Un amanunt legat de respectiva licitatie trebuie neaparat spus.
Casa Artmark evaluase tabloul lui Mirea intre 8000 – 15 000 Euro dar, surpriza, dupa mai multe runde de licitatii a fost adjudecat pentru o suma de cinci ori mai mare decat suma de pornire, adica 40 000 Euro.
In momentul in care participanta care si l-a adjudecat s-a ridicat sa il primeasca, lumea din sala a izbucnit in aplauze :)
Gestul in sine spune mult despre impactul pe care l-a avut tabloul asupra publicului prezent la licitatie cat si despre felul in care un lucru frumos ii uneste pe oameni in simtire.

Poate ca nu doar mie fizionomia fetitei mi se pare cunoscuta sau poate ca seamana cu miile si miile de fetite de varsta ei … totusi ceva din privire, si nu numai, m-a facut sa ma gandesc la portretul Mariei Nacu pictat de Nicolae Grigorescu. Aveam impresia ca privesc o Maria Nacu cu trei patru ani mai mica decat cea transpusa pe panza de Grigorescu.
La inceput ideea mi s-a parut extravaganta, ca sa nu zic prosteasca.

Dar tinand cont ca mintea mea e invatata ca din cand in cand sa judece inginereste, si placandu-mi sa fac pe detectiva :), am inceput sa cercetez cazul.

Maria Nacu a fost pictata candva intre anii 1885-1890. Desi nu am gasit informatii referitoare la datarea picturii lui George Demetrescu-Mirea, am putut totusi trage o concluzie aruncand o privire pe data nasterii si mortii artistului, 1852 respectiv 1932.
Deci daca iau ca punct de reper anul 1885 ajung la concluzia ca pictorul Mirea avusese varsta potrivita pentru realizarea tabloului.
Mai mult decat atat, am descoperit ca, pe timpul Razboiului de Independenta, din ordinul doctorului Carol Davilla, Mirea fusese desemnat drept pictor atasat al Cartierului General al armatei … la fel ca Nicolae Grigorescu.
Descoperirea faptului ca cei doi s-au cunoscut intr-o perioada anterioara mi-a intarit banuiala ca e foarte posibil ca si dupa aceea sa fi pastrat legatura, sa fi frecventat aceleasi cercuri si sa fi avut comenzi de tablouri din partea acelorasi persoane.

Pentru a ma informa mai mult am verificat anii de studiu de la Paris. George Demetrescu-Mirea se reintoarce in Romania in 1884 pentru o comanda de picturi murale la Catedrala din Constanta.

Bineinteles ca toate acestea sunt simple speculatii. Insa nu le pot scoate din minte.
M-am uitat cu intermitente cand la Maria Nacu cand la „japoneza” lui Mirea si de fiecare data asemanarile mi s-au parut si mai evidente.

Astept parerile celor care poposesc pentru o clipa aici : credeti ca tabloul lui Grigorescu si cel al lui Mirea reprezinta unul si acelasi personaj ?

Anunțuri

10 gânduri despre „un tablou cu aplauze

  1. ”Gede” Mirea, cum îi spunea, prietenos, familiar chiar , profesorul meu de compoziție, L. Elaș…Să fie Maria Nacu?! Ceva mă oprește să le consider una și aceeași persoană. O fată atât de frumoasă era Maria, încât la portretul ei, când a fost dus într-un turneu, au stat (cine alții?!) chiar japonezii ORE ÎN ȘIR la coadă, pentru a o vedea un minut! E adevărat, se întâmpla în anii 70.
    Bărbia și poziția maxilarelor indică , parcă, un alt model. Ochii da, seamănă, dar frumusețea acelei părți care dă farmec ireal Mariei Nacu mie mi se pare că lipsește de aici. E o fetiță dulce, e totuși posibil să fie Maria Nacu, viitoarea profesoară de latină… Pentru că în pictură intrevine și subiectivismul.

    Apreciază

    • Multumesc mult pentru parere si restul de informatii referitoare la tablou.

      Vara trecuta, una din doamnele de la Muzeul National de Arta imi spunea ca turistii straini sunt atrasi de doua tablouri : portretul Mariei Nacu si Safta Florareasa.
      Tot dansa isi exprima nedumerirea privind aceste doua preferinte atat de diferite.

      Apreciază

  2. Eu as spune… seamana, dar nu rasare! Ceva asemanari exista, dar cred ca mai degraba, cei doi pictori par a avea acelasi stil! Nu stiu, zic si eu. Oricum, fetele au, fara indoiala, niste figuri atipice pentru vremea lor, sunt doua figuri speciale, pe care nu le uiti usor! Poate de aceea au atras atentia, pictorii au vazut in ele acel ceva anume…
    Dar un lucru este cert: Maria Nacu a fost foarte frumoasa!
    PS Pe mama mea o chema… Nacu, de domnisoara!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s