khosh nevisi … scriere frumoasă

 


Mohammad Ehsaei, Merciful

*
Stiu ca pentru postarea de azi s-ar fi cuvenit sa fac o introducere in caligrafia persana/iraniana dar nu am dispozitia necesara si nici nu as vrea sa incarc textul cu detalii de specialitate, asa ca, pentru doritori, voi recomanda un site.
Voi spune doar atat : caligrafia iraniana reprezinta un domeniu disputat la sange intre Forma si Culoare, intre Ratiune si Sentiment, intre Real si Imaginar, intre Traditionalism si Modernitate.

Invitatul meu de azi e pictorul si caligraful iranian Mohammad Ehsaei. Dupa parerea mea el e cel mai bun artist caligraf al momentului si totodata cel mai reprezentativ pentru arta grafica iraniana.
Ehsaei/Ehsa’i/Ehsai a reusit o simbioza interesanta intre arta orientala si pictura abstracta, fara sa faca concesii, fara sa forteze nota, fara sa se teama ca va fi catalogat in vreun fel.
De-a lungul anilor i-am folosit doua lucrari pentru a ilustra viata ca un ecou si un post-scriptum

 


Mohammad Ehsaei, Untitled

 

Cineva afirmase, pe buna dreptate, ca Mohammad Ehsaei s-a nascut caligraf :)

Mohammad Ehsaei s-a nascut in 1939 la Qazvin, oras situat destul de aproape de Teheran, dar si de Marea Caspica.
In copilarie, asemenea altor mii si mii de copii iranieni, a luat lectii de caligrafie.

Fac o paranteza pentru a spune ca am ramas surprinsa sa constat cat de multa lume in Iran, nu doar copii, nu doar cei din straturile intelectuale, nu doar cei din mediul urban, au luat sau iau ore de khatati  sau khosh nevisi (scriere frumoasa ).
Initierea in khosh nevisi reprezinta de fapt un prim pas necesar pentru a patrunde in cultura nationala iar iranienii considera ca aceasta arta are darul de a innobila fiinta umana. Cativa din shahii de dupa islamizarea Persiei au excelat in arta caligrafica. Unul din ei, si anume Shah Tamasp din dinastia safavida,  isi petrecea timpul liber nu doar caligrafiind texte poetice; el desena chiar modele de covoare persane pe care le tesea cu mâna lui  :)

 

Mohammad Ehsaei

Dupa terminarea liceului  Mohammad Ehsaei se va inscrie la Faculty of Fine Arts din Teheran, facultate pe care o va absolvi in 1966. Din 1971 va preda diverse cursuri de arta la facultatea mai sus mentionata.
In prezent Mohammad Ehsaei, pe langa alte functii si responsabilitati prin Ministerul Culturii si Societatea Caligrafilor Iranieni, conduce Departamentul de Comunicatii Vizuale al Facultatii de Arta din Teheran.

Ii voi dedica mai multe postari, insa pentru azi ma voi limita la cateva lucrari caligrafice in stiluri diferite, spre a va putea face o prima impresie despre potentialul artistic al acestui pictor-caligraf, grafician, profesor universitar si nu in ultimul rand mare iubitor de arta abstracta.

 

 Mohammad Ehsaei, Colorful/Rang-o-horouf (1964)

 

Mohammad Ehsaei s-a inspirat atat din stilurile caligrafice traditionale, Kufi(c) si Nastaliq, cat si din arta grafica americana. Un exemplu interesant il reprezinta aceasta lucrare in doua nuante de albastru si care, in ciuda geometriei abstracte, e profund islamica prin cele trei nume pictate: Allah, Mohammad (profetul islamului), Ali (primul imam shiit).

 

Mohammad Ehsaei, Hov al Karim (1995)
Kufi Banai  style
Qeshm Collection

Imi aduc aminte de primele mele zile in Teheran, pe cand nu stiam limba si nu ma puteam deplasa de una singura pe unde as fi dorit.
Caldura insuportabila ma tintuia in casa pana spre asfintit. In tot acest rastimp ma uitam la televizor incercand sa ma obisnuiesc cu noua dictie :)
In una din emisiuni am vazut cam ce presupune caligrafia traditionala iraniana.
Fara ocupatie fiind, sau poate ca din impulsul de a-mi dovedi ca pot face si eu ceva asemanator, am incercat sa-mi scriu numele in persana … intr-un stil grafic propriu.

Am facut cateva incercari cu pixul verde pe care il aveam in mana. Niste incercari pe coli albe obisnuite. Am continuat cu un pix de culoare neagra si apoi cu altul, rosu.
Pentru scrierea caligrafica e nevoie de hartie speciala, de niste tocuri speciale denumite qalam confectionate din bambus sau trestie, si nu in ultimul rand de cerneluri potrivite.

In sfarsit, pentru mine era importanta doar posibilitatea de a gasi numelui meu o reprezentare geometrica deosebita.
Inspirandu-ma de la televizor, fara sa inteleg o iota din explicatiile realizatorului emisiunii, am reusit ceva.

Dupa mai multe luni, adica dupa ce am mai ‘absorbit’ informatii referitoare la istoria si cultura persana, mi-am dat seama ca stilul acelor prime incercari se apropie mai mult de caligrafia Kufica, denumire derivata din numele orasului Kufa/Kufeh din Irak.
Acest stil caligrafic a ramas pana azi cel mai aproape de inima mea … nu ca nu mi-ar place literele frânte ale stilului Nastaliq, dar nu sunt in stare sa interpretez textele Nastaliq asa cum trebuie :)

 

 Mohammad Ehsaei, Divine Names

 

Imi mai aduc aminte de o vacanta petrecuta la Kermanshah, cu o toamna tarzie foarte primavaratica (!), si de pasajul comercial in care am intrat in cautare de ilustrate pentru cei de acasa.
Urcand la etaj am ramas de-a dreptul uimita sa constat ca mai bine de jumatate din spatiu fusese ocupat de birourile de caligrafie.
In unele vitrine am admirat pagini proaspat caligrafiate de o frumusete princiara. Literele negre alternau cu cele aurite, se intindeau de-a lungul chenarelor filigranate sau se ascundeau in dosul unor miniaturi multicolore perfect echilibrate.
La fata locului mi-am dat seama ca multi din cei ce vin sa lucreze in aceste birouri de caligrafie sunt studentii de la arte care, pentru a face rost de bani, dar si a-si forma mâna, fac cateva ore de ucenicie saptamanala pe langa un maestru caligraf.

Neaparat trebuie sa adaug alte detalii pentru a intelege ce executa acesti caligrafi si de ce au nevoie de birouri in locuri publice amplasate in centrul orasului.

In Iran exista obiceiul de a trimite felicitari cu diverse ocazii. Pana aici nimic nou.
Acest obicei exista si in Romania, ca de altminteri peste tot in lume.
In Iran insa, pentru a arata respectul fata de o persoana, iubirea sau consideratia, nu se apeleaza la felicitari de serie. In unele familii cu traditie intelectuala e considerat chiar ca un act de nepolitete trimiterea de urari pe carti postale tiparite la tipografie sau scrise pe hartie obisnuita de scrisori.
Felicitarile virtuale si emailurile, presupun, sunt considerate niste crime impotriva bunei cresteri :)

 

Mohammad Ehsaei, lucrare caligrafica

 

In aceste cazuri eticheta impune ca respectivele urari sa fie scrise caligrafic pe hartie cu chenar filigranat sau pe miniaturi pictate in original de catre un artist.
La birourile de caligrafie se poate prezenta oricine pentru a da comanda. Comenzile sunt foarte variate iar un caligraf cu experienta, discutand doar cateva minute cu clientul, stie ce anume il va multumi.
Unii indragostiti chiar ii precizeaza caligrafului ce strofa din poezie, sau ce poet, sa insereze in lucrare … altii isi expun preferintele in ceea ce priveste setul de culori sau aranjamentul in pagina.

In functie de reputatia caligrafului, dar si de calitatea materialelor utilizate, o astfel de felcitare miniaturala khosh nevisi poate depasi 100$.

Bineinteles ca studentii ce lucreaza cu ora pe langa caligrafii experimentati nu pot pretinde tarife mari chiar daca, nu de putine ori, calitatea creatiei lor e la nivelul artistilor ce si-au facut un renume in orasul in care profeseaza.

Intr-unul din birourile de sticla am vazut doua fete care aranjau un stand rotitor pentru a fi pus in vitrina. Am intrat din curiozitate si m-am uitat la cateva miniaturi pe hartie de culoarea nisipului.

Dupa un schimb minim de cuvinte una din ele si-a dat seama ca sunt straina si s-a grabit sa-mi arate ce au mai bun de vanzare. Adevarul e ca nu intentionam sa cumpar nimic sau sa fi dat o comanda, si nici nu mai aveam bani, caci cheltuisem o gramada pe cateva sculuri de mohair pe care le cumparasem la parter, dar din politete a trebuit sa ma uit pe cateva lucrari.
Cealalta fata, cu bratele incarcate de cutii, tocmai iesise pe usa.

Sacosa cu cumparaturi o lasasem pe un scaun si nu stiu cum s-a facut ca a alunecat intr-o parte si un scul de mohair a cazut jos.
Mi l-a ridicat imediat intrebandu-ma daca stiu sa impletesc.
I-am zis ca da si dansa s-a mirat cu voce tare.

Realizam foarte bine ce inseamna astfel de exclamatii afectate … si ma iritau la culme. Destul de multi iranieni traiesc cu falsa impresie ca femeile din Farang, stricto senso insemnand Europa, nu stiu sa gateasca si nu s-ar pricepe sa faca ceva util cu mainile lor … eventual sa-si dea unghiile cu lac.

Fata a insistat si m-a intrebat ce model vreau sa impletesc. Adevarul e ca am cumparat mohairul pentru ca mi-a placut textura, cu insertie de matase, si culoarea. Nici gand sa ma gandesc la vreun model.
Dar cu toate astea i-am desenat doua posibile variante de pulovere. In timp ce desenam am mai schimbat niste fraze si nu stiu cum si cand dansa a schimbat subiectul si m-a intrebat daca nu vreau sa ma inscriu la un curs de caligrafie.
Asta mai lipsea, la cate aveam de rezolvat in acea perioada de timp!

I-am explicat ca sunt in trecere prin orasul lor si ca, in joaca, am facut cateva incercari caligrafice cu pixul.

  • Cu pixul?! a exclamat ea neincrezatoare. Dar nu merge deloc, a continuat pe acelasi ton.

Foile acelea le aveam in mapa de scrisori. Mapa o pusesem intr-o despartitura a gentii si o purtam intotdeauna cu mine.

Am deschis-o si m-am pregatit sa-i arat ce ‘caligrafiasem’ cu pixul.

  • Interesant, am auzit o voce in spatele meu. Imi permiteti sa arunc o privire pe foi ?

M-am intors si m-am trezit in fata unui barbat in varsta, prezentabil, asa cum barbatii din ziua de azi nu mai pot fi. Un gen de prezentabilitate ce impunea respect in ciuda tinutei simple si austere.

Fata s-a ridicat imediat de pe scaun si l-a salutat. Mi-am dat seama ca se cunosc foarte bine si de mult timp. Entuziasmata incepuse sa-i povesteasca discutia purtata anterior cu mine.
Printre fraze am dedus ca vizitatorul magazinului e un fost profesor de-al ei si totodata un caligraf cunoscut in zona.

Priveam la frumusetile din jur alcatuite din litere trasate fara cusur. Mazgaliturile mele cu pixul nu-si aveau locul in acest spatiu al cautarii perfectiunii si nici nu mi-ar fi placut ca altii sa se amuze pe seama incercarilor facute cu un an si ceva inainte.

Ramasesem intepenita cu foile in mana, doar ca le intorsesem cu partea alba in sus, si ma autoinvinuiam pentru faptul ca mi-au iesit cuvintele din gura fara sa ma gandesc.
Cine ma pusese sa vorbesc ceea ce nu trebuie?

Un singur gand imi zbura prin cap : trebuia sa ies cat mai repede din biroul de caligrafie si sa ma topesc in multimea de pe bulevard.

Dar personajul nou venit parca imi citise gandurile. S-a apropiat cu inca doi pasi si mi-a zis ca e curios sa vada ce am ‘caligrafiat cu pixul’,  o curiozitate profesionala formata de-a lungul anilor petrecuti la catedra, mi-a explicat imediat.

Simteam o caldura insuportabila ce se propaga dinspre interior inspre exterior. Auzeam un vâjâit enervant in ambele urechi, ceea ce ma impiedica sa urmaresc cuvintele interlocutorilor mei.

Nu-mi amintesc daca eu i-am dat foile sau daca el mi le-a luat din mână.
Asteptam sa mi le dea inapoi si sa plec imediat de acolo, dar dansul, cu o mina serioasa, studia fiecare pagina in parte.

A durat un minut sau doua, nu mai mult, si l-am auzit ca-mi spune cu exactitate in ce zodie m-am nascut si in care treime a ei.

Obrajii imi luasera foc si nu ma simteam deloc confortabil in fața acestui personaj ce aducea vag cu Paco Rabanne. Simteam nevoia sa-i raspund intr-un mod putin ironic pentru a contracara intr-un fel surpriza afirmatiei lui care dealtfel s-a dovedit a fi justa.

  • Nu cumva ati aflat zodia din mazgalelile astea? Inseamna ca aveti puteri neconventionale, si in mod intentionat am accentual expresia „puteri neconventionale”.

Nu cred sa fi remarcat tonul meu, sau daca l-a remarcat, nu l-a luat in seama.

  • Nu doar zodia. Am aflat mai multe despre laturile personalitatii dumneavoastra. Pot afirma cu o marja minima de eroare ca sunteti de formatie tehnica si ca din cand in cand jonglati cu literatura.

Serios?! am fost tentata sa-i ripostez verbal, dar m-am abtinut.

– Daca-mi permiteti va voi spune ce am aflat.

Am dat afirmativ din cap.

A privit pe rand cele patru pagini, concentrat asemenea unui medic ce analizeaza radiografiile pacientului din cabinet, si a continuat in acelasi registru vocal.

  • Aceste khatati scrise cu rosu reflecta temperamentul, latura voluptoasa a personalitatii.

Fata privea pagina de peste umarul lui.
– Au ritm de dans, a spus dansa si s-a uitat interogativ spre cel ce-i fusese profesor.

Da, literele danseaza un tango, a adaugat profesorul dând la o parte  foaia. Si-a oprit privirea asupra incercarii mele in verde si a adaugat: aici vi se reflecta energia interioara. Literele sar si se intind fara sa respecte proportiile dar totusi sunt tinute in frâu.

A dat la o parte pagina si s-a concentrat pe urmatoarea. O scrisesem cu un pix negru si incercasem sa transform literele din caligrafia kufica in cuneiforme, influentata fiind de niste inscriptii cuneiforme in piatra pe care le vazusem in acea saptamana la Muzeul National de Istorie si Arheologie (Iran Bastam) din Teheran.

S-a uitat atent la lucrare si a zambit.

– Pagina aceasta dezvaluie latura distrugatoare a personalitatii dumneavoastra. Ati maruntit literele in forme egale perfect ordonate.

Am intervenit si i-am spus ce ma inspirase.

Dânsul a zambit cu larghete. Probabil ca-l amuza teribil ceva.

– Stiti ce e interesant? Dumneavoastra ati facut calea inversa fiind condusa de aspectul exterior al lucrurilor. Caligrafia kufica a fost influentata de alfabetul Nabataean care, la randul lui,  se aseamana cu scrierea cuneiforma folosita de babilonieni si de oamenii Orientului Mijlociu preislamic, insa dumneavoastra, fara sa cunoasteti asta, ati mers pe drumul invers din intuitie. Subconstientul a inmagazinat imaginile de la muzeu si apoi vi le-a dictat la momentul oportun.

Interpretarile lui mi s-au parut simpliste si chiar i-am spus ce gandesc.

– Nu vi se pare ca ati facut niste interpretari dupa sabloane … rosu – temperament, verde – energie, negru – forte malefice, distrugatoare ? Puteam la fel de bine sa fi scris cu pixul negru ceea ce am scris cu cel rosu. Toate incercarile mele au fost facute pe moment si nu au durat decat vreo cateva minute. Nu mi-am elaborat reprezentarile in pagina si nu m-am gandit ore sau zile in sir cum sa stilizez literele. Iar faptul ca am maruntit si ordonat literele ‘cuneiforme’ e din cauza ca,  prin repetitia unor anumite litere, numele meu se preta la astfel de aranjamente.

– Tocmai de aceea, a adaugat el la fel de calm. Ati desenat instinctiv fara sa aveti cunostinte minime de caligrafie, fiind ghidata doar de imaginile ce se derulau pe ecranul televizorului si de altele inmagazinate in memorie de-a lungul vietii. Dar dati-mi voie sa va spun ca intre stilul fiecarei pagini si culoarea aleasa exista o legatura. De fapt culoarea e cea care v-a dictat forma geometrica a scrierii. Ma indoiesc ca ati fi scris cu negru acel ritm de tango al caligrafiei in rosu.
Nu vreti sa faceti o incercare?

Nu intelegeam ce vrea sa spuna.
I-a facut semn fetei sa aduca hartie, toc si cerneala. Langa perete fusesera aranjate trei mese joase de caligrafie.

– Incercati sa scrieti ceva, orice va vine in minte.

Indemnul lui ma blocase. In viata mea nu pusesem mana pe un astfel de toc dar stiam ca pentru a invata tehnica de manuire a unor astfel de ustensile sunt necesare cateva ore bune de practica.

I-am zis ca nu stiu sa scriu cu qalam insa el a dat usor din cap ca si cum nu ar fi fost important acest fapt.

Fata asezase hartia si calimara cu cerneala pe masa si tocmai imi intinsese un toc lung cat o sabie. Ma simteam exact ca un samurai care urma sa-si faca sepukko :)
Am inmuiat tocul  in liqeh (calimara cu matase) si am tras o linie. Hartia a hâșâit prelung, torturata de varful de trestie ce-o zgâriase, in timp ce o linie neagra diforma, zdrențuită, se intindea in partea de jos.

– Nu-i nimic, mi-a zis dânsul. Continua sa trasezi linii ca sa te obisnuiesti cu qalamul.

Fata adusese o coala noua si astepta sa o schimbe cu cea pe care o umplusem cu tot felul de linii drepte si curbe. M-am mai jucat un minut cu tocul pe hartie reusind sa trasez forme fara zgomote si zgârieturi.

– Acum concentrati-va si scrieti ceva pe coala, indiferent ce, pot fi litere desperecheate care sa nu insemne ceva.

M-am concentrat o secunda si am trasat o pentagrama … asa imi venise pe moment. Apoi in colturile ei am scris cateva litere in persana, … mim, lam, dal …dar le-am inlantuit intre ele fara sa ridic qalamul de pe hartie.

Profesorul se uita la felul in care-mi miscam mana, nu la ceea ce desenasem, caci ceea ce desenasem nu reprezenta ceva demn de a fi luat in seama de catre un caligraf.

– Acum va rog sa desenati un profil uman … un nas, niste ochi, gura … ceva de genul acesta.

M-am conformat si am desenat. Aici ma simteam ceva mai sigura pe situatie :)

Profesorul si fata au inceput sa converseze intre ei pe marginea celor desenate.
Sosise randul meu sa ma amuz pe seama interpretarilor lor.

Profesorul m-a intrebat : pot avea pagina dumneavoastra cu literele negre?

In primul moment am crezut ca vrea sa-mi ia acea coala si, in ciuda faptului ca nu avea nci o valoare artistica, nu doream sa i-o dau :)
El insa dorise doar sa o traga la xerox si sa o anexeze intr-un dosar in care pastra mostre ale fostilor  studenti de la facultatea unde predase.

– Din punct de vedere al tehnicii de executie lucrarile dumneavoastra au o valoare aproape nula dar se merita analizata inventivitatea in ceea ce priveste formele si transformarile geometrice. Aveti o interesanta orientare spatiala. Cu asta ori te nasti, ori nu. Dar daca nu folositi acest talent inseamna ca va bateti joc de ceea ce v-a dat Natura. Si cand spun ‘a va folosi de acest talent’ nu ma gandesc exclusiv la caligrafie si arta.

Din fraza lui am remarcat doar cuvantul „natura”. Mi-era clar ca aveam in fata un gnostic, nu un om religios.

De atunci, din cand in cand, mai ales cand sunt suparata, scriu caligrafic.
Inlocuieste cu succes orice pastila contra durerilor de cap :)

Ma concentrez pe linii curbe si puncte, acele puncte buclucașe ale literelor alfabetului persan, le intercalez in campuri de culoare compuse din benzi asimetrice, caut sa creez volume sau sa le stilizez intr-o noua maniera, le combin cu elemente specifice picturii apusene sau cu reprezentarile grafice preistorice si, nu de putine ori, ma surprinde ceea ce se ascunde in mintea mea.

 

Mohammad Ehsaei, Zamine-e Sabz /Pamântul Verde (2002)

 

 

Anunțuri

16 gânduri despre „khosh nevisi … scriere frumoasă

  1. Am citit cu surpinzatoare emotie toate randurile de mai sus.
    Mi-a amintit de un curs de caligrafie japoneza la care m-a dus Dana, colega de camera din facultate. Ea studia japoneza, eu eram pur si simplu curioasa. Am fost o singura data.
    Ni s-a dat hartie, un fel de pensula mare, tus si ni s-a cerut sa copiem cuvantul „luna”. Cineva in spatele meu a simplificat toate liniile si curbele din forma originala pana la o reprezentare de paranteze care aveau doar un punct in mijloc. A explicat ca doar acolo pensula a atins foaia, ca si cum in rest mana ar fi plutit, iar japoneza invitata la curs, mirand-su foarte i-a cerut baiatului foaia ca amintire.

    Apreciază

    • Imi pare bine ca printre cititorii postarii de azi se afla cineva care a respirat atmosfera unei clase de caligrafie :)
      Nu-mi pot explica predilectia popoarelor orientale ( chinezi, japonezi, arabi, persani, coreeni ) de a inventa alfabete cu litere complicate.

      Ferice de noi … cei ce scriem cu litere latine!

      Apreciază

    • E importanta deoarece constituie parte integranta din profilul cultural al respectivelor popoare.
      In viitor voi mai posta imagini cu lucrari caligrafice din Iran, deci te astept cu usa deschisa :)

      Apreciază

  2. Nu am stiut nimic pana acum despre caligrafia persana, tot ce ai povestit imi pare o poveste de demult, nu-mi imaginam ca e asa importanta caligrafia in aceste vremuri cand internetul e la putere.
    Cred ca ai putea scrie un roman de succes despre intalnirea ta cu caligrafia si marele caligraf.
    Iti multumesc si sper sa mai ajung pe aici.

    Apreciază

  3. Pingback: MODA ANILOR 70 - pantaloni clopot și pantofi cu platformă

  4. Pingback: -X- » Blog Archive » siah-o-sefid

  5. Pingback: -X- » Blog Archive » Mohammad Ehsaei … pictorul nodurilor :)

  6. Pingback: Carti online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s