cât de absurd poate fi absurdul ?

 

Bahman Mohassess, untitled sculpture
Shah Private Library, Niavaran Palace, Tehran

 

Vizitasem in doua randuri complexul muzeal Niavaran din Teheran dar nu fusesem tentata sa intru si in cladirea ce adaposteste biblioteca particulara a fostului sah al Iranului.
Palatul Niavaran – totodata principala cladire a complexului, Pavilionul Kushk-e Ahmad-Shahi, Palatul Saheb Qaraniyeh si Muzeul Jahan Nama, cer mult timp pentru a fi vazute pe indelete.
Asa se face ca biblioteca a ramas nevizitata.

Dar intr-o zi, dintr-o discutie, am aflat ca in biblioteca se gasesc niste piese de arta interesante.
Deci la a treia vizita imi propusesem sa nu uit biblioteca. Ghinionul insa a facut ca exact in acea saptamana de vacanta cladirea sa fie inchisa pentru reparatia instalatiilor si alte verificari de rutina.

Au mai trecut vreo doi ani de atunci, si mai bine de zece de la prima mea vizita, pana cand am ajuns din nou la Niavaran :)
De data asta norocul mi-a suras. Biblioteca era deschisa si aranjata de sarbatoare pentru a-i intampina pe vizitatorii care dorisera sa inceapa noul an, No Ruz, in incinta complexului.

Nu doresc acum sa vorbesc despre biblioteca fostului sah, desi ma cam batea gandul sa o fac.
Vreau doar sa povestesc cum am descoperit un artist iranian despre care eu, dupa atata timp petrecut in Iran, nu stiam absolut nimic.

Intr-o aripa a bibliotecii am vazut o sculptura interesanta. M-a frapat senzatia de deja vu dar imediat mi-am dat seama de unde vine.  In urmatoarea secunda am recunoscut elementele stilizate ale minotaurului. M-am grabit sa o fotografiez.
Deoarece sculptura nu avea nici un fel de explicatii a trebuit sa o intreb pe una din fetele care insoteau vizitatorii in incinta.

Am aflat ca a fost realizata de Bahman Mohassess si, din tonul fetei, am dedus ca acest Mohassess era o personalitate. Mi se parea imposibil ca dupa mai bine de un deceniu sa nu fi auzit sau sa nu fi vazut nici o lucrare de-a lui Mohassess si cautam sa descopar care e cauza acestei lacune.

Asa ca, in ignoranta mea, a trebuit sa tac … ceea ce m-a ajutat sa admir si mai mult opera de arta.
Prima impresie, pe care dealtfel am pastrat-o pana in clipa de față, e ca sculptorul a avut in vedere o reprezentare feminina.

Imediat ce am ajuns acasa m-am lansat in viteza pe net.
Surprizele s-au tinut lant si, cu fiecare lucrare descarcata sau text referitor la Bahman Mohassess, am descoperit lucruri neasteptate.

 

 

O scurta biografie a artistului e absolut necesara.
Bahman Mohassess se naste in 1931 la Rasht, un oras in apropierea Marii Caspice.
Dupa o tentativa de a studia arta in Iran, se inscrisese pe la inceputul anilor ’50 la Fine Art Academy din Teheran dar fara a participa la vreun curs, sa decide sa plece in Italia.
Decizia a fost influentata si de caderea guvernului Mosaddegh din 1953.
E vorba de guvernul condus de Dr. Mosaddegh, cel care a nationalizat petrolul iranian, guvern ce a fost inlaturat de la putere prin mașinațiuni CIA.

In Italia studiaza arta la Academia de Arte Frumoase din Roma.
In 1964 revine in Iran si pana in 1968 locuieste, sculpteaza si picteaza in Teheran. Familia regala ii comanda cateva lucrari, regina Farah Diba fiind o cunoscatoare si admiratoare a artei moderne.
Alte lucrari ii sunt comandate pentru spatii publice.
La varsta de treizeci si ceva de ani Bahman Mohassess devine un artist relativ cunoscut si apreciat de catre personalitati ale scenei politice si culturale ale vremii.

Dar cu toate astea dansul se decide din nou pentru strainatate. In 1968 se reintoarce in Italia, tara unde va ramane pana in ultima clipa a vietii …. iulie 2010.

 

Bahman Mohassess (1931-2010)
artist plastic si traducator iranian

 *
Bahman Mohassess a fost sculptor, pictor, realizator de colaje si … traducator.
Prima surpriza se refera tocmai la aceasta latura mai putin cunoscuta a artistului plastic: cea de traducator din italiana si franceza.
A tradus din Luigi Pirandello, Italio Calvino, Curzio Malaparte si Eugene Ionesco. De fapt dansul e primul traducator in persana al unei piese de teatru scrisa de Eugene Ionesco : Cântăreața cheală.
Informandu-ma prin mass-media de limba persana am descoperit ca Bahman Mohassess a fost un admirator inflacarat al lui Ionesco si ca nu numai a tradus piesa dar s-a si reintors la Teheran pentru ca, prin semnarea scenografiei, sa-si aduca contributia la punerea ei in scena.

Later edit

Citind si presa de limba engleza din Iran am descoperit ca Mohasses s-a reintors in 1963 in Iran pentru a pune in scena  „Scaunele” lui Eugene Ionesco.
Nu stiu ce sa cred : sa fi pus in scena ambele piese de teatru sau sa fi gresit presa de limba persana numele piesei lui Ionesco ?

Incet incet in amalgamul de imagini am descoperit firul Ariadnei, firul ce-l salvase din labirint pe Tezeu pentru a nu fi devorat de minotaur.

 

 

Bahman Mohassess primise in Iran apelativul de „pictorul absurdului”. Acum intelegeam in ce masura scrierile lui Eugene Ionesco i-au influentat universul interior.

Ramanea sa mai fac lumina in legatura cu un aspect : de ce nu-i vazusem lucrarile nicaieri in Iran?

Banuiam ca operele lui s-ar putea sa nu fi fost pe placul primelor garzi revolutionare ale anului 1979, garzi ce au vandalizat si distrus lucrari de arta pe motiv ca nu ar corespunde normelor islamice.  Totusi, dupa vreo doi ani, dupa ce acele elemente ‘emanate’ de debandada primelor luni de revolutie au fost inlaturate de la putere, viata a intrat pe un fagas cat de cat normal si multe opere declarate anterior ‘inapropriate’ au reaparut in muzee.
E laudabil faptul ca unii oameni ai garzilor, pe ascuns, incalcand ordinele sefilor de moment, in loc sa distruga operele le-au ascuns in locuri sigure. Chiar si unele statui publice au fost demontate si ascunse prin subsoluri de cladiri.

 

Bahman Mohassess, Piper, Teheran
o ultima imagine dintr-un ziar din aprilie 1979

Cateva din sculpturile lui Bahman Mohassess au fost atacate de garzi :) … inclusiv cea intitulata Flut-zan (Fluieristul) – sculptura simbol a intregii sale opere.
Nu atat estetica lucrarilor i-a deranjat pe respectivii devalizatori cat faptul ca Mohassess fusese protejatul familiei sahului.
Dar Mohassess nu facuse niciodata politica. Ba chiar si cu sahul intretinea relatii reci si seci … relatii de la vanzator la cumparator de opere de arta.

Aici sunt datoare cu o explicatie.
Bahman Mohassess a fost un personaj introvertit, cu extrem de putini prieteni, rece cu propria-i familie si putin interesat de succesul pe plan artistic.

 

 

A doua surpriza a constituit-o descoperirea prieteniei dintre Mohassess si Sohrab Sepehri … Sepehri fiind pictorul meu preferat iranian :)

 


pictorul si poetul Sohrab Sepehri alaturi de Bahman Mohassess (intins pe divan)

 

Deci revin la anii tulburi ai revolutiei. „Omul minotaur cu fluier” a fost dislocat de pe soclu si trimis la fier vechi. Dar nu a ajuns la topitorie.
Nu stiu cine, si cum, a adapostit sculptura intr-un loc ascuns si, dupa mai bine de trei decenii de la revolutie, autoritatile islamice se pregatesc sa o reinstaleze pe locul original :)

Dar de ce nu vazusem nicaieri in Teheran sculpturile lui Bahman Mohassess?
Incredibil, dar in fiecare vizita efectuata in Iran, Bahman si-a distrus in mod metodic toate sculpturile amplasate in locuri publice. Interesant e si faptul ca regimul nu i-a interzis sa se reintoarca in tara si nu i-a scos operele din circuitul muzeal sau cel artistic.

Ba chiar unii au indraznit sa spuna ca, dupa revolutie,  Mohassess a revenit in Iran de cateva ori doar cu scopul de a distruge tot ce a creat, pentru a nu lasa nimic celor ce au dat ordin sa dispara minotaurul.
Picturile si colajele de la Jahan Nama, de la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran sau din colectii particulare din Iran, au supravietuit atat maniei distrugatoare a artistului cat si celei unor prea-zelosi reprezentanti ai puterii.
Ba chiar si sculpturi de dimensiuni mai mici isi fac incet incet reaparitia.

La ora actuala forurile culturale ale puterii islamice incearca sa repare nedreptatile facute.
„Omul minotaur cu fluier” va fi repus pe soclu, asta dupa ce Muzeul Jahan Nama i-a gazduit o expozitie retrospectiva cu lucrari inedite, dupa ce i s-a publicat un album de arta in excelente conditii grafice si dupa ce diverse galerii  din tara au cumparat pe bani grei lucrarile ce s-au licitat in ultimii ani la Christie’s si Sotheby.

Am remarcat cateva leitmotive in creatia lui Bahman Mohassess.
Simbolul minotaurului e cel mai pregnant, insa nu trebuie excluse celelalte.

 

 

Dupa perioada de tinerete, dominata de minotaur, artistul intra in „zodia pestilor” – intorcandu-se obsesiv pe taramul copilariei petrecute in zona Marii Caspice, dupa care urmeaza „perioada aviara” dominata fie de pasari fantastice, fie de bufnita si vultur.

 

 

 

Din cand in cand in creatia lui isi fac aparitia personaje fara gura, cu membre fusiforme lipsite de degete si cu un aspect ludico-arhaic.

Paleta coloristica e sobra, pe alocuri apasatoare, iar reprezentarile grafice au darul de a accelera imaginatia si de a stabili punti de legatura cu trecutul privitorului.
Cele mai multe din lucrarile sale sunt neintitulate, artistul nefiind interesat de a da un nume care sa ingradeasca interpretarea creatiei, dar absolut toate sunt semnate si datate cu precizie.

 

 

Sincera sa fiu, doar cateva din lucrarile lui Mohassess imi plac intr-o oarecare masura, dar asta nu m-a impiedicat sa-i dedic un post in exclusivitate.

Bahman Mohassess a revenit in peisajul artistic iranian ca o avalansa.
Sa fie vorba de predestinarea numelui?

In limba persana „bahman” inseamna avalansa si desemneaza totodata numele celei de-a unsprezecea luni a calendarului solar iranian (21 ianuarie – 21 februarie).

 

Anunțuri

8 gânduri despre „cât de absurd poate fi absurdul ?

  1. Pingback: Atelier V « Mirela Pete. Blog

  2. Îmi plac foarte mult incursiunile tale prin istoria artei, mai ales că aduci la lumină artiști necunoscuți de mulți dintre noi. Lucrările lui Bahman Mohassess se arată a fi inspirate de absurdul ionescian, dar nu numai atât. Mie mi se pare că recunosc și linia lui Brâncuși, mai ales în prima și a treia imagine.

    Apreciază

    • Imi place sa ‘vânez’ artisti. Surpriza e si mai placuta atunci cand descopar legaturi care duc intr-un fel sau altul spre Romania.

      Sculpturile lui Bahman Mohassess au o fluiditate a formei asemanatoarea cu cea a sculpturilor lui Brancusi. Ai dreptate :)
      In ceea ce priveste picturile, de abia in dimineata aceasta am depistat niste puncte comune cu cele ale lui Egon Schiele.

      Apreciază

  3. Pingback: Pikinii în weekend « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: Parfumul sentimentelor alese « Mirela Pete. Blog

  5. Absurdul se extinde, as zice, cu atat mai mult cu cat si mie mi s-a parut ca prima sculptura, cel putin, aduce foarte mult cu stilul lui Constantin Brancusi.
    Oricum, un personaj extrem de talentat. De fapt, omul a palit in fata artistului, de aceea cred ca in viata personala, a avut atat de putin de oferit. :)

    Apreciază

  6. Pingback: -X- » Blog Archive » Iran Darroudi … am onoarea de a fi femeie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s