clipa perpetuă


John Singer Sargent – The Fountain, Vila Torlonia, Frascati (1907)
 The Art Institute of Chicago

 

In dese randuri am vorbit despre pictorul american John Singer Sargent (1856 – 1925 )  si, cu toate astea, mi-au ramas in  arhiva  preferintelor destule picturi care-mi plac si pe care doresc ca in viitor sa le aduc pe blog.
Cateva chiar ma intriga – prin subiect sau tehnica de executie, alte cateva mi-au dezmortit ‘aptitudinile’ de detectiv sau mi-au produs neintelese stari de reverie.

Fântâna de la Vila Torloni, in afara faptului ca mi-a creat nostalgia unei epoci trecute care mi s-ar fi potrivit mai mult decat cea in care traiesc acum, m-a facut sa plec in cautarea personajelor tabloului :)

La prima vedere se poate deduce ca e vorba de un cuplu : o femeie cu privirea concentrata pe sevalet  si un barbat intr-o pozitie enervanta (pentru mine) ce-i priveste lucrarea cu un ochi oarecum critic.

Cautand am descoperit povestea din spatele lor.

Tanara femeie imbracata in alb e Jane Erin Emmet, devenita ulterior doamna Jane de Glehn, o pictorita americana mai mult  amatoare, dar nu lipsita de talent, ce provenea dintr-o familie irlandeza cu traditie.
Nu vreau sa insir toate personalitatile cu care se inrudea dar amintesc in treacat faptul ca era verisoara scriitorului Henri James.

Sargent face cunostinta cu Jane la un spectacol dat de Carmencita, dansatoare de flamenco ce avea sa devina si mai celebra datorita picturilor realizate de acest pictor en vogue. Sargent o va angaja pe Carmencita sa danseze in studioul lui pentru a o putea picta mai bine.
Jane, desi avea doar saptesprezece ani, s-a numarat printre spectatorii din studio.
Se pare ca prietenia ei cu John Singer Sargent a inceput din acel moment.

Al doilea personaj al tabloului il reprezinta pe Wilfred Gabriel de Glehn, un gentleman englez, si pictor pe deasupra, ce-si facuse studiile in Anglia si Franta.
El se imprieteneste cu Sargent atras fiind si de posibilitatea de a-si expune lucrarile in America.

John Singer Sargent a actionat ca un liant intre cei doi, caci prin intermediul lui nu numai ca Jane si Wilfred s-au cunoscut, dar si-au descoperit si punctele de atractie. La foarte scurt timp ei se vor casatori.
Jane si Wilfred vor ramane prietenii fideli ai lui Sargent si vor calatori impreuna prin diverse orase din Europa.
Nu doar s-au plimbat, dar s-au si pictat reciproc :)
Sargent a pictat-o  in diverse randuri pe Jane, dar si pe Wilfried, si, bineinteles, i-a pictat impreuna.
La randul lui Wilfried de Glehn si-a pictat sotia, neomitandu-l nici pe Sargent.
Jane, desi pictorita amatoare, nu s-a lasat mai prejos. A executat lucrari interesante pe care intr-o zi, nu stiu nici eu cand, le voi aduna intr-o postare dedicata exclusiv ei.

Din toata permutarile acestea prin fata sevaletului au rezultat diverse tablouri care, puse unul langa altul, pot da o imagine de ansamblu si pot reconstitui atmosfera acelei perioade.

Desi Sargent  e clasificat drept un pictor impresionist,  Fântâna  lasa impresia unei lucrari  ce s-ar putea incadra fara obiectii majore curentului realist.

Privind acest tablou imi vine sa spun ca pictorii au puterea de a ingheta timpul.
Nici o secunda nu s-a mai scurs din vara anului 1907, din momentul in care susurul fântânii arteziene acoperea schimbul de cuvinte dintre Jane si Wilfred.

Un tablou, inainte de a reprezenta o opera de arta, reprezinta o clipa solidificata, o clipa asupra careia Cronos – Zeul Timpului, nu mai are nici o putere  :)

 

Anunțuri

16 gânduri despre „clipa perpetuă

      • De ce să te abții dacă asta a fost impresia ta ? De multe ori am avut impresia că la tine funcționează un puternic (auto)control și că îți alegi cuvintele cu o grijă împovărătoare.
        Mă înșel ?

        Apreciază

        • S-ar putea ca in unele privinte sa ai dreptate.
          Ma abtin cateodata sa formulez o parere transanta deoarece stiu ca prima impresie s-ar putea sa fie inselatoare sau pentru ca nu am suficiente cunostinte despre opera pictorului.
          Daca m-as apuca sa comentez cateva din picturile lui Vermeer, spunand doar ceea ce am simtit si ce am inteles atunci cand am privit respectivele personaje, si sa nu tin in nici un fel cont de parerile exegetilor, ati spune ca am luat-o razna cu totul :)

          Nu-mi aleg cuvintele cu cine stie ce grija. Autocontrolul functioneaza mai mult in ce priveste ideile pe care imi axez textul.
          Dupa ce mi-am ordonat ideile nu-mi ia mult timp sa scriu.
          Rareori salvez in draft. Exceptile fac textele despre pictori si lucrari de arta. Restul le scriu on line si le postez imediat.
          Din cauza asta apar destule dezacorduri gramaticale, litere lipsa, etc. Dupa vreo ora sau doua recitesc textul si fac corecturile de rigoare.

          Apreciază

  1. ”Un tablou, inainte de a reprezenta o opera de arta, reprezinta o clipa solidificata, o clipa asupra careia Cronos – Zeul Timpului, nu mai are nici o putere”. De aceea poate, am impresia ca sunt in tabloul acela si ca ii privesc pe cei doi de foarte aproape. Culmea, n-am mai avut senzatia asta, dupa ce am privit o pictura!

    Apreciază

  2. Pingback: One Lovely Blog Award « Mirela Pete. Blog

  3. Așa cum spui, vremuri pe care le-aș fi trăit și eu mai cu plăcere!
    Câte informații…ești un detectiv valoros. :)
    Îmi amintesc că și pe mine m-a pictat un coleg de facultate în timp ce desenam după un model…Oare ce s-a întâmplat cu lucrarea?! Am nevoie de un detectiv!

    Apreciază

    • Uite, pot propune un scenariu de week-end!

      Intr-o zi, cand vei deveni foarte celebra, caci in blogosfera romaneasca ti-ai castigat deja celebritatea, vei avea surpriza sa afli ca respectivul coleg scoate la licitatie portretul pe care ti l-a facut in studentie … si cine stie pe cate zeci de mii, $ sau Euro, il va vinde :)

      Apreciază

      • A, dar acea zi se pare că e cam departe…
        Nu știu despre celebritate, poate într-un cerc de amici! ;)
        Frumos scenariu, încep să-l iubesc.
        Portretul?! Dacă voi avea bani, îl voi cumpăra eu! :)

        Apreciază

    • La randul meu ma bucur ca ai trecut si mi-ai reamintit ca existi. De multa vreme n-am trecut la tine pe blog, si nici pe blogurile altora, pentru ca mi s-a dat ritmul peste cap. Dar intr-o saptamana se vor remedia toate … si in plus de asta toamna ma indeamna la lectura. Nu ca vara care ma poarta aiurea pe drumuri!

      Apreciază

  4. Pingback: Atelier III « Mirela Pete. Blog

  5. Pingback: Octomber « Gabriela Savitsky

  6. Pingback: Miercurea fără cuvinte: câteva muzee din Cluj-Napoca « Clipe de Cluj

  7. Pingback: Am fost premiat ! « Daurel's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s