Gorky … Arshile … Manuk

 


Gorky … daca va ganditi ca am de gand sa vorbesc despre scriitorul rus Maxim Gorky va anunt din start ca v-ati inselat :)
Azi a venit randul primei postari dedicate unui pictor de origine armeana cu o biografie zbuciumata si o opera mai greu digerabila.

Arshile Gorky (1904-1948), pe numele sau adevarat Vostanik Manuk Adoyan, cel ce va deveni unul din cei mai importanti pictori americani, s-a nascut intr-un sat din apropierea lacului Van, in fostul Imperiu Otoman.
Data nasterii e foarte discutabila deoarece diversi biografi nu au ajuns la o concluzie, data fiind situata intre anii 1902-1905 dar neputand fi probata cu documente.

In 1910 tatal emigreaza in America in cautare de lucru. Cinci ani mai tarziu are loc genocidul armenilor, eveniment ce-l va marca profund si definitiv pe micul Manuk care, impreuna cu cele trei surori si mama sa, vor fugi pentru a-si salva viata.
In genocidul din 1915 au murit peste un milion de armeni, fie masacrati de soldatii turci, fie de foamete si disperare.
Dupa sute de zile de pribegie, indurand foame luni de-a randul, reusesc sa ajunga intr-un teritoriu controlat de rusi.

Shushan der Marderosian – mama pictorului – a fost o femeie deosebit de religioasa. In momentul in care s-a casatorit cu tatal lui Manuk dansa era vaduva cu doua fetite mici. Primul ei sot fusese ucis in masacrul armenilor din 1896.
Din a doua casatorie vor rezulta inca doi copii, Manuk si o fata.
Pe perioada refugiului ce a durat luni de zile dansa a mancat doar atat cat sa nu moara de foame pentru ca cei patru copii sa reziste fugii peste munti. Atunci cand resursele s-au imputinat, saptamani de-a randul ea a trait doar cu apa si rugaciuni.

Cand au ajuns la Erevan, disperati, fara bani, Manuk si una din surori au reusit sa faca rost de mancare consistenta si au obligat-o sa manance, dar ea a refuzat.
Intr-o zi de martie a anului 1918 mama lui va muri la Erevan slabita de pe urma foametei si a calvarului indurat.
Va muri intr-o dimineata in timp ce dicta o scrisoare in care marturisea ca tot ce-si doreste pe lumea asta este sa se reintoarca pe meleagurile natale, pe malul lacului Van.

Din acea perioada a supravietuit o fotografie pe care pictorul o va descoperi in 1920 in biroul tatalui sau, fotografie dupa care va realiza cateva studii in carbune si un portret.
Am ales sa deschid blogul cu aceasta schita portret pe care i-a facut-o mamei sale dupa un deceniu de la tragedie…

In anul 1920 Manuk va pleca in America. Acolo isi va regasi tatal si va incerca sa-si croiasca o viata noua dand la o parte fantomele trecutului.
Se va prezenta in societate cu numele de Arshile Gorky si va afirma ca este un nepot de-al scriitorului Maxim Gorky.

Nu stiu cat de cowboy au putut fi americanii de la Oficiul de Emigrare incat au inghitit o asemenea poveste mai ales ca „Maxim Gorky” reprezinta un pseudonim. Maxim Gorky se numea in realitate  Alexei Maximovich Peshkov :)

Deci Vostanik Manuk Adonyan devine Arshile Gorky, nume cu care isi face aparitia pe scena artei americane.

In anul 1922 se inscrie la New School of Design din Boston. Datorita priceperii reuseste sa fie angajat ca instructor cu jumatate de norma. Simultan participa ca student la cursurile anilor superiori si face ateliere de grafica cu  elevii din anii incepatori.
Autoportretul pe care tocmai il priviti a fost executat cam pe atunci.

 

 

Arshile Gorky e in cautarea unui limbaj plastic propriu. La inceput e influentat de impresionisti si postimpresionisti si va picta tablouri in aceasta maniera.
„Park Street Church” reprezinta un exemplu convingator pentru aceasta perioada de creatie.
Pictorul e fascinat de Cezanne si va ramane marcat de Cezanne pana la sfarsitul vietii.

 

 

De la impresionism deviaza spre cubism, apoi spre suprarealism, ca in final sa ancoreze definitiv in pictura abstracta si cred ca expresionismul abstract e stilul ce defineste cel mai bine creatiile sale.
Rand pe rand va fi influentat de Picasso, Kandinsky si Joan Miro.

 


Viata lui nu va curge monoton iar trecutul, dupa cat se pare, nu l-a parasit niciodata. Despre acest segment biografic voi reveni cu o alta postare.

 

 

Datorita lui Willem de Kooning, care ii era elev, va face cunostinta in 1941 cu Agnes Magruder de care se va indragosti si cu care se va casatori chiar in acel an, insa mariajul lor nu va fi tocmai unul fericit.
Ei proveneau din medii sociale foarte diferite.
Agnes, fiica unui capitan cu o buna situatie materiala, a fost crescuta cu bone si servitori si a trait in diverse tari europene permitandu-si luxuri de tot felul.
Familia lui Arshile – mama, tatal, surorile si sotii lor – a trait la limita saraciei.
Pictorul avea o fire dificila si era marcat la diverse intervale de timp de stari melancolice profunde, de nostalgii neintelese, de intoarceri dureroase in trecut si chiar de depresii, unele devastatoare asemenea unui uragan.
Viata langa un astfel om era dificila iar Archile nu facea eforturi deosebite pentru a fi inteles de catre sotia pe care in taina o diviniza.
Intr-o scrisoare ii spunea :

„I am blessed in being able to love you, blessed be the day when the great sun guided me to you. Without you, love, I should have been flung into an outer darkness, where bones rot, and where man is subject to the same law as beasts – final destruction, the humiliation of extinction… „

 


Intamplarile negative se tin lant in viata artistului.
Mai intai ii ia foc studioul, apoi e operat de cancer la colon, dupa care isi rupe gatul ca, in final, in urma unui accident auto, sa-i paralizeze temporar mana cu care picta.
Intre timp sotia il paraseste luandu-i cu ea pe cei doi copii. In viata ei aparuse un alt barbat.

Lipsit de sprijin moral si afectiune, parasit de sotie si copii, Arshile Gorky va ajunge la capatul negru al vietii.
Pe 21 iulie 1948 este gasit spanzurat, act sinucigas fara vreo scrisoare de adio.

Stau si ma intreb ce l-a facut pe Manuk sa-si aleaga drept pseudonim numele de Arshile, caci, in armeana, limba sa materna, ‘arshile’  inseamna blestemat

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Gorky … Arshile … Manuk

  1. Cutremurător, dar parcă a vrut să-și atragă răul, sau a bravat?! …‘arshile’ … Noi nu putem știi.
    Influența impresionistilor si postimpresionistilor îmi pare benefică. Mi se pare cea mai bună perioadă a sa.
    O afecțiune psihică sigur avea.
    Autoportretul e reușit.

    Apreciază

    • Asupra trecutului voi reveni intr-o alta postare. Mie imi plac unele din lucrarile lui abstracte de aceea le voi posta in viitor.
      Foarte multe din lucrari i-au ars in incendiul despre care am pomenit in blog iar pictorul a suferit ca un caine parasit de stapan atunci cand le-a vazut scrum.

      Apreciază

  2. …. oare trecînd vizibil pe acest surprinzător …episod.. din dubluri cînd nu mai rezonncdubluri, mai este nevoie să ”argum”ntez de ce revin dintr-o nevoie permanentă pe aici să găsesc rezonanțle nu doar atunci cînd nu mai rezonez cu nimeni și cu nimic ??/
    dar tu știi asta, nu-i așa ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s