arcuşul

 

La sfarsitul saptamanii, mai mult decat în cursul ei, lipsa unei cutii de rezonanta îi inducea un frison de deznadejde prin firele excelent tensionate.
Noapte de noapte  aerul viselor ii era strapuns de solfegii incredibile. Imposibilitatea de a le materializa se transformase in frustrare, frustrarea in enervare, enervarea în apatie …

Stia mai bine decat multi altii ca nu orice scripca e Stradivarius, Guarnieri sau Amati, dar in lipsa uneia pe masura exersa pe tot ce-i iesea în cale.
Se temea sa nu-si piarda dexteritatea. Compromisul de a canta partituri dubioase pe viori de ocazie, pe unele inchiriate cu ora sau disponibile gratis la sfarsit de saptamana, l-a acceptat din mers, nu cu usurinta dar cu resemnare.
Se simtea ridicol. Avea un dezvoltat simt al ridicolului  atenuat insa de nevoia organica de a atinge.

Viori de genul celor enumerate se gaseau destule, unele mai proaste decat altele.
Lipsa calitatii nu putea fi suplinita de nimic. Si acest lucru il stia prea bine, dar nu-si putea stapani placerea sadica de a le face sa scârţâie … un fel de antidot impotriva durerii cronice ce-l chinuia andante sostenuto si care risca sa se transforme într-o depresie acustica de durata.

Stridenţa sunetelor emise de unele îi scutura praful de colofoniu cu care obisnuia sa se pomadeze. Altele cantau falseturi infioratoare afisand o importanta ce-ar fi facut-o sa roseasca în cheia sol  chiar si pe prima vioara  a filarmonicii din Londra.
Se mai intampla ca lucrurile sa-l amuze, dar nu pentru mult timp.
Cateva, din cele ce-si dusesera veacul cantand muzica lautareasca prin carciumi obscure, deveneau lacrimogene si încercau sa-i castige simpatia. Fara rezultat.
Norocul îi suradea din cand in cand scotandu-i in cale cate o cetera saltareata. Desi nu agrea stilul prezenta ei ii facea bine.

Dar binele era relativ, caci, ca un stilet, amintirea viorii ce rezonase perfect la atingerea lui i se înfingea din nou în creier.
Amintirea ei nu-i dadea pace.
Stia prea bine. Trecutul era trecut. Viitorul nu parea sa-i rezerve surpriza unei partituri placute iar prezentul anost se desfasura allegro.

Obosit de asteptare  arcusul se retragea în cutia stramta pentru a îmbratisa curbura invizibila a unei viori inexistente.
Doar asa se simtea el însusi …

 

 

Anunțuri

13 gânduri despre „arcuşul

  1. >timpul curega plat, inefabil înspre uitare, înspre regres.norocul face că într-o zi, un puşti cu nume de neamţ, născut la un an după tatăl meu, blond şi rebel în frumuseţea lui muzicală a descoperit şi îndrăgit un instrument rudă cu vioara, dar ceva mai grav în exprimare.şi a întinerit instantaneu şi a început să viseze şi energia începutului renăscut a continuat să îl transforme.acum îşi aduce aminte, ca printr-o ceaţă ciudată, de blondul acela special, eberhard weber parcă îl chema, de gama ascuţită în care violoncelul lui electric cânta, cum timpul şi materia se întrepădrundeau ca într-un dans shamanic secret, cum energia frumosului se încolăcea liberă peste mişcările lui perfecte.acum, mental, atinge razele laser şi se plimbă sinusoidal peste razele alpha şi theta şi cîntă chanturi heruvimice şi incantanţii gnomice.fericit.

    Apreciază

  2. >@anonim… mai trebuie si 'chemare' :)@FlipiL-am ascultat pe Eberhard Weber cantand alaturi de Grappelli. De fapt e singura piesa interpretata de el pe care o am pe hard ( … de Grappelli aflasem dintr-un post scris de Lanternativa cu an sau cu doi ani in urma).Acum ca ai pomenit numele am cautat sa descarc (gratis) de pe net piese interpretate de el. Nu am reusit………Cunoaste cineva o adresa de unde se pot descarca piesele lui?

    Apreciază

  3. >Multumesc ca te-ai gandit la varianta asta :)Intrebarea e daca, cu filtrele de aici, voi putea descarca ceea ce incarci tu pe transfer.ro?Daca ai putea incarca 2-3 piese pe 4shared sau scribd ( stiu precis ca pe acestea doua le pot accesa) si pe urma sa dai linkul, ar fi excelent.

    Apreciază

  4. Pingback: DOI ANI DE VACANTA de Jules Verne - Capitolele 23 și 24

  5. Pingback: UN MOTAN FILOSOF de E.T.A.Hoffmann - 2

  6. Pingback: DOI ANI DE VACANTA de Jules Verne - Capitolele 23 și 24

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s