Prejudecăți/Prejudice … 100% RO


o parte din echipa lui Philippe Guilet,
10 nov 2011,  Ambasada Franței, București

 

Marea surpriza despre care pomeneam anterior, referitor la creatorii si casele de moda ce s-au inspirat din arta traditionala romaneasca, o constituie un stilist francez : Philippe Guilet.

Deoarece nu am timpul necesar, si nici suficienta putere de concentrare pentru a sintetiza toate informatiile intr-un text propriu,  voi prelua acest articol aparut pe situl ProTV , insa cu promisiunea unei revanse viitoare.
Spun „revansa” deoarece mi-am propus sa prezint rand pe rand o serie din ținutele  colectiei „Prejudecati – 100% RO”, colectie ce numara 34 de modele din care 31 de inspiratie romaneasca.
Aceste tinute unice au fost  revelate in premiera pe 10 noiembrie 2011, la sediul Ambasadei Franței din București, intr-un prezentare de gala la care au asistat diverse personalitati din lumea politica, culturala, de afaceri si cea a modei.

***
Broderii cu milioane de margele, bijuterii de lemn, cojoace cusute manual. Adevarate comori a descoperit in casele mestesugarilor romani un designer francez, ajuns in tara noastra in urma cu cativa ani.

Inspirat de povestile lor, de arta traditionala romaneasca, de lumea satului, Philippe Guilet a stilizat creatia artizanilor romani si a urcat-o pe podiumurile de moda, visand la ziua in care marii creatori ai lumii le vor cere sa le impodobeasca creatiile.

Inspirat de zgardanele maramuresene, de romani si de romance, de motive culturale si de traditiile noastre, un francez a avut ideea sa reinvie mestesugurile populare si mai mult, sa le faca intregii lumi cunoscute.
E in Romania de patru ani si de atunci descopera comori. Ascunse in colturi de tara, in case vechi, in mainile ultimilor artizani romani pe care desi ii stim cu totii, doar un strain a indraznit sa viseze ca ei vor uimi o lume intreaga.

Phillip, al saptelea copil al familiei Guilet, si-a dorit sa faca dans. Din cauza ca era prea inalt, n-a fost acceptat de Opera din Paris, asa ca la sfatul unuia dintre frati a ales sa devina stilist.

„Am dat examen si am plecat in vacanta si pe plaja desenam. O femeie care era langa mine m-a rugat sa-i arat desenul. I-am aratat desenul si nu stiam atunci cine e. Mi-a spus ca se numeste Carla Fendi si vrea sa stie daca sunt de acord sa vin sa lucrez la divizia de accesorii a colectiei”, povesteste el.

In anii 70, Karl Lagerfeld, actualul director de creatie al casei Chanel, era cel care se ocupa de linia de accesorii de la Fendi. Impresionat de talentului lui, Lagerfeld, i-a propus sa lucreze cu el la Paris. Din acel moment, tanarul designer intra in contact cu mari creatori de moda, iar pentru unii dintre ei ajunge sa lucreze: Dona Karan, Thiery Mugler sau Jean Paul Gaultier.

In urma cu cinci ani, Phillipe a ales sa lase in urma glamourul parizian si sa se mute la Bucuresti, preluand functia de director cultural al Ambasadei Frantei in Romania.
In lumea modei pariziene e un personaj cunoscut. Li Edelkoort, una dintre cele mai influente persoane din lume in lansarea de tendinte, il primeste in atelieul din Paris ca pe unul de-al casei.
Artista se arata rar publicului larg, insa marii designeri stiu ca e o forta. Ca imaginatia ei ne dicteaza noua ce vom purta peste un an, doi sau trei.

O masca romaneasca va inspira asadar, datorita biroul de tendinte din Paris, colectiile marilor designeri. La asta s-a gandit si Phillipe cand a decis sa dea o sansa mestesugarilor romani.

Creatorul de moda francez crede ca arta populara romaneasca va ajunge colectie haute couture

Phillipe si-a pus la bataie toate resursele si cunstintele pe care le are la Paris ca sa-i ajute. Iar ei au pus umarul, pentru ca el sa porneasca cel mai ambitios proiect de houte couture la care a lucrat, 100% romanesc.
Dupa luni intregi de cercetare, discutii cu mesterii si ore lungi de munca in atelier, francezul a reusit o spectaculoasa punere in scena a traditiilor si mestesugului romanesc.
Inspirat de sunetul razboiului de tesut, de cantecul popular si de mestesugul traditional, Phillipe a luat Romania la picior si a descoperit artizani, cu bucuria celui care descopera comori.

Una dintre primele opriri a fost la Săpânța, in Maramureș, locul unde oamenii rad in fata mortii.
In Cimitirul Vesel, pe fiecare cruce, e sculptat mestesugul pe care-l stapanea cel ce s-a dus. Chiar la intrare aflam ca Stan Gheorghe a fost mare fauritor de case din lemn si a crescut frumos doi copii.

Pe crucea unui cioplitor in lemn sta scris: „Aici eu ma odihnesc, Stan Gheorghe ma numesc, cat am trait pe pamant tare din greu am muncit ce cu ochii am vazut ale mele maini au facut, casuri mandre frumusele si acum stau oamenii in ele. Si doi copii am avut de omenie i-am crescut cum mie mult mi-o placut pe-a lor mama s-o mangaie ca sa ava bucurie pana la mine o sa vie”.

Iar despre Irina Diacului vor stii cu toti ca dupa ce a ramas vaduva a testut covoare si cergi, ca sa-si creasca copiii. In fiecare casa gasesti mesteri populari, care, dincolo de bani, averi si faima, se incapataneaza sa nu lase ca arta lor sa dispara.

Tot cergi de lana face si Maria Zapca, care tese la razboi inca de dinainte de a sti sa scrie si sa citeasca. A invatat totul de la mama ei, celebra in sat pentru cergile si paturile care pastreaza culoarea naturala a lanii. Lucreaza de zor, ca sa termine o comanda mai speciala venita din partea lui Phillipe.

Pentru el are o mare valoare. Desi a calatorit peste tot in lume, doar la noi a gasit ceea ce cauta. Fuiorul de lana, razboiul si broderiile lucrate manual.

 

femeile cu mâini fermecate ce l-au fermecat pe Philippe

 

Bunica e constienta ca arta ei aduce prea putini bani. Nici n-ar sti cum sa schimbe asta, desi aude deseori strainii spunand ca ce iese din mainile ei e unic.
Nora se duce uneori la targuri si-si vinde munca cu bani putini: pentru un covor de lana, cerga – cum se numeste la ei, cere 100 de lei, iar pentru un stergar testut in razboi intre 20 si 50 de lei. Nu sunt multi cei care cumpara, insa cu siguranta le stiu valoarea.

La cateva luni de la intalnire, Phillipe avea sa-i adune pe toti mestesugarii sub acelasi acoperis. Pana atunci, Mariei Zapca i-a cerut sa-i brodeze niste fasii cu motivele pe care le-a gasit pe un ou incondeiat cu margele. Opera ei avea sa se regaseasca mai tarziu pe pliurile unei spectaculoase fuste de matase.

De la Maria Zapca, Phillipe a pornit mai departe, spre casele ultimilor cioplitori in lemn. Cei ce lasa in urme celebrele porti maramuresene, crucile sculptate sau fusul cu zurgalai. Lor, Phillipe le-a cerut aproape imposibilul. Sa transforme lemnul in bijuterii.
In comuna Bârsana, il gasim aplecat asupra unui trunchi de copac pe Ioan Bârsan. Lucreaza cu migala, sa faca dintr-o bucata de lemn un lant.
Ioan Barsan se lauda cu multe premii pentru munca lui. Isi poarta creatiile pe la targuri si de multi ani astepta ca cineva sa dea un semn ca nu va lasa ca arta lor sa moara.

De altfel, asta e marea durere a tuturor artizanilor nostri. Ca muncesc parca in zadar. Ca mestesugul lor nu apreciat la adevarata lui valoare.

Iar asta simte poate cel mai acut, batranul Pop, celebru cioplitor de cruci, unul dintre cei ce-a invatat ultima generatie de sculptori secretul scrieii traditiei in lemn.
Batranul mester sculpteaza o cruce de lemn. O va vinde unor oameni din satul vecin cu 15 milioane de lei vechi. Stie ca e prea putin pentru toata migala din ultimele saptamani, dar in intelepciunea lui e constient ca macar asa tinerii nu-si vor uita traditiile.

Fiul lui, Petre Pop, care ii duce arta mai departe, lucreaza de zor la fusele cu zurgalai in miniatura, pe care francezul se gandise le transforme in tocuri pentru pantofii colectiei.
N-au facut averi si nici nu mai spera ca vor face. Uneori, la targuri, castiga mai putin decat taxa de participare pe care o platesc, dar se gandesc ca isi plimba lucrarile prin expozitii. Si iata ca pana la urma un francez le-a remarcat.

http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/un-francez-promoveaza-peste-hotare-arta-mestesugarilor-romani-designerul-phillipe-guillet.html

Vad insa ca trebuie sa continui de una singura lista artizanilor cu mâini de aur …

 


Ecaterina și Constantin Juravle, cojocari din Straja, Suceava

___
Apoi Philippe Guilet si-a continuat periplul prin Bucovina  unde  a descoperit mesteri cojocari suceveni ce l-au uimit prin finetea broderiilor pe meșină.  Astfel echipa s-a marit cu sotii Ecaterina si Constantin Juravle din comuna Straja si cu sotii Ileana si Traian Nicolăică din Frătăuții Vechi.

Din Bistrita Nasaud, mai exact din satul Salva, a adus-o pe fantastica Virginia Linul ce-i in stare sa ‘picteze’ in margele  povestile lui Petre Ispirescu, Ion Creanga, ale Sheherezadei sau ale fratilor Grimm, cea care a devenit ulterior unul din stalpii colectiei si colaboratoarea directa a designerului francez.

 

Virginia Linul … vrăjitoarea mărgelelor

 

La Feldioara, in Brasov, a descoperit-o pe  Violeta Karmen Roman – una din putinele dantelarese din Romania, daca nu unica, ce stiu sa lucreze dantela „frivolite”, denumita si dantela reginelor, dantela ce se realizeaza cu suveica printr-o tehnica flamanda deosebit de migaloasa.

Grupul s-a marit cu Eva Thanhofer din Baia Mare si tricotajele ei  „haute couture”, cu Ileana Jucan din Mânăstirea Humorului – Suceava  si cu Reghina Ditiu  din Vălenii Socuței, Maramureş, cea care a realizat tinuta de mireasa a colectiei Prejudice/Prejudecăți.

Tot din Baia Mare vine si mesterul tâmplar ungur Istvan Iuhasz  ce a confectionat o originala rochie din lemn … sau mai bine zis din șindrilă :)

In echipa au fost cooptati si o familie de argintari țigani din Bucuresti. Ei au realizat toate accesoriile metalice ale colectiei, plus o rochie deosebita, din placute argintate, ce a fost asortata cu o haina imblanita gri-argintie.

Voi incheia prezentarea cu cateva extrase din interviul acordat Dianei-Florina Cosmin de catre acest designer  indragostit de Romania :)

„De la acest săculeţ brodat cu mărgeluţe, sub forma unor trandafiri, a pornit totul”, îmi arată el, atingând obiectul cu delicateţe, aproape cu reverenţă.
[…]
Pe parcursul conversaţiei noastre, Philippe repetă că nu vrea să revoluţioneze moda. Devine serios de fiecare dată, semn că vrea să fie înţeles pe deplin de toţi cei care aud de el şi de proiectul lui de haute couture. „Eu doar vreau să valorific obiecte de patrimoniu ale României şi să dovedesc lumii întregi că toţi designerii  pot găsi aici inspiraţie”. Stă pe gânduri, iar seriozitatea se topeşte într-un zâmbet. „Ştii, chiar nu ar trebui să spun asta, n-ar trebui s-o spun”, se codeşte, ca un copil. „Dar o să o zic oricum. Dacă cineva de aici, un român, ar avea inteligenţa şi inspiraţia să folosească tot acest patrimoniu la adevăratul lui potenţial, dacă l-ar preţui şi l-ar valorifica… „. Face o pauză şi mângâie cu mâna broderia feţei de masă. „Atunci ar fi cu adevărat cel mai bogat om din România.”
[…]
Chiar dacă amândoi am ocolit elegant subiectul imaginii României în afară, în special în Franţa, în final Philippe simte nevoia să-l atingă subtil. „Nu-mi place sarcasmul cu care se vorbeşte despre România”, punctează el. „De asta am şi vrut ca expoziţia să se ţină la Grand Palais, pentru că asta e adevărata Românie”, arată el în jur, către suportul de haine „haute couture”, unde mărgeluţele tradiţionale, iile brodate şi astrahanul s-au transformat în cel mai pur lux de secol XXI.

„România va ajunge acolo unde merită, prin valoarea ei, prin ceea ce vezi aici, pe umeraşele din jurul meu”, exclamă, convins, francezul. „Trebuie doar ca lumea s-o descopere.” Zâmbesc şi îmi doresc mai mult decât oricând să aibă dreptate. Şi da… poate că n-ar trebui să spun asta. Chiar n-ar trebui. Dar o să o spun oricum. Închizând uşa mansardei şi lăsându-l în urmă, aşezat la acea masă brodată cu flori româneşti, Philippe mi s-a părut, cu adevărat, cel mai bogat om din România.

Interviul in intregime il puteti citi aici. Il recomand cu multa caldura.
 http://www.adevarul.ro/life/Romania_Haute_Couture_0_588541558.html

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Prejudecăți/Prejudice … 100% RO

  1. Pingback: -X- » Blog Archive » Lena și Valeria … Paris via Straja :)

  2. Pingback: -X- » Blog Archive » fuziune inedită … efecte neașteptate

  3. Pingback: -X- » Blog Archive » de la Bruges la Feldioara :)

  4. Pingback: -X- » Blog Archive » de ce Sultana ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s