(m)orfice

 

Senzațiile experimentate în somn reprezintă cu totul altceva decât ceea ce oferă cu zgârcenie realitatea.

Levitația-i la fel de banală ca mersul pe bicicletă, trecerea prin ziduri încetează să mă surprindă, vegetația își schimbă culoarea la comandă, a muri înseamnă ceva „la ordinea nopții”, apa ocupă jumătatea de sus a paharului, teleportarea nu întampină piedici iar globul pamântesc se desface în felii, ca o portocala bine coaptă.
Pot iubi și ceea ce în mod obișnuit urăsc, fără să mă întreb măcar o clipă de unde provine această schimbare radicală pe palierul cu panta inadmisibil de mare a afectivității.
Amestec clorofila cu plumb,  argila cu pulberea de stele și zorii de ziuă cu versuri nescrise, scoase în grabă din sertarul din dreapta al uitării.

În vis totul e mai bine conturat: culorile, mirosurile, sunetele.  Ba chiar și mintea îmi pare mai lucidă și gata de a riposta oricărui atac din umbră.
Și tot în vis mă trezesc prinsă în activități incredibile  … cânt ore întregi la pianină – asta în condițiile în care sunt afonă și nu știu să citesc partituri muzicale, conversez amical cu Ginghis Han – ce-i interesat mai mult de proprietățile curative ale ridichilor negre decât de cucerirea Europei, dau de mâncare gâștelor – în ciuda fobiei stârnite în copilărie de salvatoarele Capitoliului, fobie de care nu m-am debarasat în totalitate  nici până în clipa de față, vorbesc fluent dialectele unei limbi inexistente din care, paradoxal, rețin cuvinte sau chiar fraze întregi,  văd ținuturi ce nu țin de lumea aceasta și a căror stranietate nu mă infricoșează, ba chiar gasesc rezolvarea nesperată a vreunui proiect tehnic – ceea ce-mi compensează lipsa de genialitate din viața reală, să nu mai zic de faptul că, în citadela lui Morfeu, vulgaritățile de peste zi nu pot pătrunde.

Pe durata somnului se activează senzori ce-mi transmit informații credibile doar în somn  :) … iar incoerența secvențelor mă ghidează spre finaluri nestrunite de simțăminte.

Somnul îmi aduce răspuns la întrebări demult arhivate. Răspunsul vine brusc, descătușând energia unei explozii bine dirijată unde a fost luată în calcul cantitatea de TNT a bănuielilor avute cândva.
Toate se leagă într-o rețea cu mii și mii de noduri ce cuplează realitatea la receptorul creierului în stare de veghe.

În vis îmi dau seama că multe din lucrurile așa zis „neștiute” le știam de la bun început … le localizasem cu terminațiile sufletului, fără să le văd clar, precum un orb localizează cu precizie hoțul intrat pe furiș în cameră, crezându-se protejat de întunericul nopții și de handicapul celui pe care-a plănuit să-l jefuiască.

Pentru a ajunge în vârful piramidei explicațiilor, căci există o astfel de piramidă ce copiază în mare măsură piramida trofică, mi-ar trebui o scară lungă de cuvinte.

Nu o am.

Anunțuri

6 gânduri despre „(m)orfice

  1. Visul, de a carui existenta nimeni nu se poate indoi este confirmarea faptului ca, uneori, imposibilul devine posibil, iar improbabilul, certitudine.

    Apreciază

    • Eu mi-am dat seama ca visele deosebit de abstracte sunt de fapt cele care contin/transmit mesaje foarte clare.
      Fiinta umana insa se obisnuieste greu cu logica viselor, daca nu cumva o refuza din start.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s