retortele Naturii

 

Din multitudinea de miresme și arome fabricate în super-retortele Naturii câteva mă tentează în mod deosebit.

Aroma gutuilor împrăștiată în aerul răcoros de octombrie, mirosul de fân cosit și cel de lemn proaspăt geluit … Mirosul ploii, cel de pelin și aroma zăpezii afânate spulberată de vânt. Mirosul unei genți noi din piele, amestecat cu cel de nuci verzi.

Aroma afinelor strivite cu limba pe cerul gurii sau cea a vinului negru băut dintr-o cană de lut.

Mirosul prundișului de râu, ars de soare,  de sub care bucăți mici de scoici sidefate sclipesc timid.

Aroma ceaiului verde, fierbinte, sorbit pe înserat la marginea de purpură a deșertului.

Mirosul crud al ciupercilor crescute după ploaie pe scoarța umedă a mestecenilor și cel atât de special al crizantemelor – cu puterea lui magică de a mă teleporta în timp.

 

Anunțuri

7 gânduri despre „retortele Naturii

  1. Mdaaa… Mă pun pe gânduri atâtea asemănări…
    Să mai adaug câte ceva. Mirosul rufelor bunicii, spălate cu săpun de casă și uscate în grădină, mirosul floricelelelor de lavandă puse în pernuțe între cearceafuri, mirosul pădurii de brad după ploaie, mirosul mării zbuciumate de vânt…

    Apreciază

  2. Pingback: ABC LITERAR IN BLOGOSFERA - Leapșă sau provocare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s