destin

Jacob van Loo – Portrait of William II of Orange-Nassau

 

Cu mai mult timp in urma mi-a atras atentia un portret scos la licitatie de catre o galerie de arta.
Aveam in față chipul unui baiat pus pe șotii, caci asta imi inspira micul personaj in pofida hainelor scumpe ce indicau faptul ca apartinea unei familii nobile.
Totusi privirea lui avea ceva, nu as putea spune că trist, dar ceva ce mă facea sa mă gandesc la destin.

Citind explicatiile am aflat ca portretul i-a fost atribuit lui  Jacob van Loo (1614-1670) – artist baroc din perioada de aur a picturii olandeze, bine cotat pe timpul vietii, contemporan cu Rembrandt si Frans Haals.
Deasemeni am descoperit personajul tabloului ca fiind William al II-lea, prinț de Orania.

Cum istoria medievala a Țărilor de Jos reprezinta pentru mine un tărâm aproape virgin, am dat cateva clickuri in cautare de informatii, deoarece figura copilului ma urmarea discret de undeva din umbra si, spre totala mea nedumerire, m-am surprins in repetate rânduri gândindu-mă la tablou.

William s-a nascut in 1626 in familia casei regale de Orania-Nassau
In 1641, la doar cinsprezece ani, se casatoreste cu Mary Stuart – fiica cea mare a regelui Carol I al Angliei.
Timp de trei ani, intre 1648-1650, ca prinț suveran de Orania si stadtholder, conduce Teritoriile Unite Olandeze.

Va muri in 1650 rapus de variola.  Nu implinise douazeci si cinci de ani.
O saptamana mai tarziu sotia îl va naște pe fiul lor, William al III-lea, cel care va deveni ulterior regele William III al Angliei, rege poreclit de catre irlandezi King Billy.

Biografia prințului de Orania mi-a dat un motiv in plus de a medita pe tema vietii, destinului, mortii …

Indiferent cine a executat tabloul, Jacob van Loo sau un alt pictor olandez, a redat cu multa sensibilitate sufletul copilului, caci orice prinț , inainte de a fi prinț, e mai intai copil.

Culorile tabloului au dulceata mierii de albine, dulceața copilăriei …

Aceasta lucrare m-a facut sa mai descopar ceva … atunci cand venea vorba de pictura olandeza veche, undeva in strafund, vizualizam imagini neclare pe un fundal de miere topita.

Acum imi dau seama de ce subconstientul meu a sintetizat si a redus informatiile in acest mod :)

 

Anunțuri

4 gânduri despre „destin

  1. Mi se pare foarte adevarat ,ceea ce impresioneaza la acest portret,imbinarea perfecta intre zambetul copilaros si intensitatea profunda a privirii, posibilitatea de a-si prevedea destinul… Si cromatica este potrivita ,mierea calda a chipului ,cum spui tu ,si recele albastrui al fundalului .

    Apreciază

    • Mi se pare ca a fost un copil vioi … apreciez faptul ca Jacob van Loo l-a pictat pe William-copilul si nu pe William-printul.
      Portretele copiilor de nobili din perioada medievala, majoritatea cred, prezinta niste copii foarte seriosi, imbatraniti inainte de vreme, storsi de vlaga si cu o paloare ce starneste mila.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s