magicianul

 

Înfășurat într-o tristețe semitransparentă, ca ceața albăstrie a dimineților moscovite, cu bagheta magică ascunsă în manșetă, cutreiera agale orașul adormit.

Era o noapte cu lună plină, tocmai bună pentru magie :)

Parcul pustiu i-a ademenit pașii. Ce bine-i să te simți ca acasă!  S-a așezat pe bancă inspirând aerul serii parfumat de liliacul în floare.
Sub bancă un șoricel ronțăia de zor dintr-un biscuit. Șoricelul s-a uitat curios la omul cu joben.

– Salut amice !  i s-a adresat vesel magicianul. Sunt magician, a adăugat pe un ton prietenos, iar dacă vrei te pot preschimba în om, să porți haine frumoase, sa mergi la concerte și să mănânci în sufragerie, nu la coșul de gunoi din parc.

Șoricelul l-a privit chiorâș și i-a răspuns oarecum amuzat de propunerea făcută.
– Nu, mulțumesc. Nu-s chiar atât de tâmpit. Condiția de șoarece îmi priește de minune. Cel puțin știu că am un singur dușman – pisica, nu ca voi – o mie.

Întristat magicianul s-a ridicat de pe bancă si-a luat-o la vale pe aleea cu castani.
O frunză de viță de vie, de abia înverzită, ieșise prin grilajul vilei din colț și i se agățase de joben.

– Bună, a salutat-o zâmbind. Știi? … eu sunt magician. Un fel de vrăjitor. Poate vrei să te preschimb într-o frunză de aur?

Frunza l-a privit cu compătimire.
– Cât de neștiutor ești dacă-ți închipui că-mi voi vinde clorofila pentru două grăunțe de aur!

Magicianul s-a întristat din nou. Oare chiar nimeni să nu aibă nevoie de puterea lui magică?

La capătul străzii era parcată în pantă o mașină metalizată. O femeie cu părul de culoarea castanelor coapte își așezase capul pe volan. Părea să doarmă.

Poate-i bolnavă, s-a îngrijorat dânsul în șoaptă. Nu cumva e moartă, s-a speriat de-a binelea grăbind pasul înspre automobilul ce sclipea sub razele lunii.

Dar femeia nu era moartă și nici bolnavă. Stătea doar cu capul rezemat pe volan.

– Bună seara, i s-a adresat reverențios magicianul  scoțând jobenul și înclinându-se curtenitor.

Posesoarea superbului păr castaniu l-a privit cu nedisimulată curiozitate.

– Sunt magician, alchimist, vrăjitor și ghicitor în stele … și-ți pot îndeplini orice dorință.
„… și pe deasupra foarte guraliv”  a continuat dânsa în gând, în timp ce-l măsura din cap în picioare.

– Nu-i așa că suferi din dragoste? … a întrebat el formal,  convins fiind că va primi pe dată confirmarea.
Ea nu i-a răspuns.
– Cu un singur pocnet din degete  îți  pot aduce înapoi  iubitul,  a continuat el mulțumit de faptul că-și va putea demonstra astfel capacitățile și utilitatea.

Dânsa l-a privit din nou cu un zâmbet ciudat pe buze.
– Încearcă numai și-ai să vezi cum te preschimb una-două în broască râioasă :) :) :)

 

Anunțuri

7 gânduri despre „magicianul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s