privire peste timp

Camil Ressu – Portret de fată

Multa vreme am asociat numele lui Camil Ressu cu pictura aceea cu cosasi pe care o vazusem intr-unul din manualele scolare.
Nu-i de mirare deci ca atunci cand ochii mi-au cazut pe „fata cu buline” nici prin cap sa-mi treaca ca el ar putea fi autorul.
In cateva fraze voi creiona biografia acestui pictor ce provenea dintr-o familie de macedo-români (aromâni) din zona Epirului.

Tatal sau, jurist de profesie, picta in timpul liber. Deci primul contact cu arta a fost stabilit chiar in casa parinteasca.

Camil Ressu (1880-1962) va incepe sa studieze pictura la  Scoala Naționala de Arte Frumoase din București,  le va continua la Iași – la Școala de Belle-Arte, va face un sejur prelungit, de doua luni, la Munchen, apoi se va inscrie la celebra Academie Julian din Paris.

Ressu a fost pictor, dar si ilustrator pentru diverse publicatii, si nu in ultimul rand un profesor universitar la standarde  europene.

In perioada comunista, gratie faptului ca multe din tablourile lui tratau aspecte ale vietii rurale,  pictorul nu a fost ingradit de legi absurde, ba chiar a fost promovat  si, spre sfarsitul vietii, i s-a acordat titlul de Membru al Academiei Romane.

Pun punct acestei introduceri succinte  si ma grabesc sa o prezint pe vedeta postarii de azi.
Poate  ca ati recunoscut-o  deja pe  fata in rochie cu buline de la Muzeul Zambaccian  din  Bucuresti.

Privirea ce o arunca peste umar starneste semne de intrebare.
E suparata? … e uimita? … a fost neplacut surprinsa de ceva? … ar fi avut ceva de zis dar s-a razgandit in ultima clipa?  … se afla in impas? … e plictisita?
Aflandu-ma la jumatate de metru de tablou, si tot cautand un unghi potrivit din care sa o fotografiez,  datorita magnetismului tabloului, am uitat sa-mi setez in mod corespunzator aparatul foto :)

… un chip expresiv si in acelasi timp o excelenta carte de vizita  a unui pictor care, pe nedrept, il asociem cu „Cosasi odihnindu-se”.

Nu stiu, mi se pare doar mie sau fata are intradevar trasaturi usor orientale ?
Ma duce cu gandul la o tătăroaică.

Anunțuri

6 gânduri despre „privire peste timp

  1. Daa, cred ca ochii putin oblici ar conduce la ideea ca e tataroaica, sau oriental .Putini pictori au abordat o astfel de pozitie in portret. Cred ca fata nu ar dori sa se intoarca cu fata….

    Apreciază

  2. Da, dar pictura aceea cu cosasi are niste nuante, niste umbre colorate pe albul camasilor de o cromatica desavarsita… Fata mi-a placut din primul moment, poate ca pictorul e cel caruia ii adreseaza aceasta privire! ;)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s