oaspetele de la Iași

 

Liotard - Ecaterina Mavrocordat.jpg

Jean-Étienne Liotard –  Portretul Doamnei Ecaterina Mavrocordat (n. Rosetti)
soția domnitorului Constantin Mavrocordat

Pentru acest sfarsit de saptamana propun un portret surpriza.
Despre autorul lui nu voi spune multe lucruri deoarece l-am prezentat intr-un post anterior … o poveste cu printi, printese si  gust de ciocolata :)

Totusi trebuie sa spun ca, in periplul sau de la Constantinopol/Istanbul la Viena, pictorul Jean Etienne Liotard a poposit la curtea domneasca de la Iasi la invitatia domnitorului Constatin Mavrocordat.
Cred ca de vina a fost ospitalitatea proverbiala a moldovenilor, caci altceva nu cred sa fi fost :),  incat pictorul a ramas in dulcele targ al Iesilor vreo zece luni, perioada 1742-1743.
Aici a executat o serie de lucrari printre care si portretul domnitorului Constantin Mavrocordat, portret din pacate pierdut, cat si pe cel al sotiei sale.
Tocmai acest portret al Doamnei Ecaterina Mavrocordat, nascuta Rosetti,  atrage cel mai mult atentia.

Nu am reusit sa gasesc pe net decat o imagine color de mici dimensiuni dar am avut noroc si am descoperit intr-o carte reproducerea  in alb-negru a portretului din colectia de la Berlin.

 

 

Princess Ecaterina_Mavrocordat by  JE.JPG

 Jean-Étienne Liotard, Portrait of the Moldavian Princess Ecaterina Mavrocordat.
Red and black chalk, 1742-43.
Kupferstichkabinett, Berlin, Germany

 

Imi place felul cum a surprins-o pictorul. Se suprapune cu ceea ce in imaginatia mea ar reprezenta o domnita autohtona.
La manastirea Frumoasa  din Iasi se gaseste o icoana imbracata in argint, cu pietre pretioase,  inchinata lacasului de catre  Doamna Ecaterina Mavrocordat.
Acesta e singurul detaliu pe care il cunosc  despre dansa, in afara faptului ca a fost cea de-a doua sotie a domnitorului Constantin Mavrocordat,  daruindu-i trei fii.
Portretul ei insa ma face sa-i atribui o serie de caracteristici.
Mi-o inchipui ca pe o femeie  cu o personalitate bine definita, culta, chibzuita, rabdatoare si nu in ultimul rand placuta la infatisare.

Dar capitala Moldovei nu a insemnat un punct de tranzit oarecare in viata lui Liotard.
El venea din Imperiul Otoman, unde statuse o perioada buna de timp, si reusise sa cunoasca in profunzime moravurile societatii turcesti,  cultura, diplomatia, comertul si tot ceea ce tine de viata societatii.

Ajuns in Moldova  artistul se simte atras de atmosfera, de calmul celor din preajma, de simpatia sincera a domnitorului si cine stie de cate alte lucruri …
Cert e ca aici, la Iasi, el adopta un nou stil vestimentar, cu giubea, caftan si caciula, isi lasa barba,  si se complace intr-o perioada de „trandavie de lux”.

Nu se stie cat de mult a pictat si schitat in acele zece luni. In afara de portretele deja mentionate se stie ca Liotard a mai pictat portretul unui „hospodar” si pe cel a doua doamne. Pe acesta din urma insa nu am reusit sa-l descopar in galeriile virtuale.

 

Gentilhomme en talar fourré à la cour de Jassy.jpg

Jean-Étienne Liotard – Gentilhomme en talar fourré à la cour de Jassy
Cabinet d’arts graphiques du Musée d’art et d’histoire, Genève

 

De la Iasi va pleca la Viena unde va ramane mult timp la curtea  austro-ungara pictand numeroase tablouri printre care si pe cel al imparatesei Maria Tereza.
Dar imediat ce ajunge la Viena executa un prim autoportret cu barba. Caciula si  giubeaua le avea de la Iasi.
Ani de zile pictorul va purta aceste vesminte pe jumatate orientale si nu-i de mirare ca a fost poreclit „pictorul turc” sau „turcul occidental”.

480px-Jean-Étienne_Liotard_-_Self-Portrait_-_WGA13064.jpg

 

Jean-Étienne LiotardSelf Portrait (1744)
Ufizzi Gallery, Florence, Italy

Un al doilea portret cu barba si vesminte ce faceau nota discordanta cu eticheta sobra a curtii de la Viena va fi realizat de Liotard in amintirea zilelor traite in  Moldova.

Barba o va pastra intacta foarte multi ani, pana in 1756,  mai exact pana in ziua casatoriei cu Marie Fargues.
Aceasta domnisoara provenea dintr-o familie de hughenoti si i-a cerut in mod expres lui Liotard sa-si rada barba.
Asa ca pictorul si-a sacrificat podoaba obrazului, fapt ce l-a facut sa sufere.
Il cred si eu ca i-a fost greu sa se desparta de ea. O ingrijise  timp de treisprezece ani ( 1742 – Iasi, 1756 – Olanda)

… dar ce sa-i faci.  Dragostea cere sacrificii :)

Jean-EtienneLiotard-332686


Jean-Étienne Liotard
Autoportret (1744 – 45)
Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden, Germany

 

 

Anunțuri

23 de gânduri despre „oaspetele de la Iași

  1. totusi si tipa se pare ca a fost cam influentata de turcismele vremii. sau poate ca s-a lasat convinsa doar pt moment…

    Interesant ca ai mentionat ca sotia era din familie hughenota. asta m-a facut sa ma gandesc la ceva posibile legaturi intre hughenoti si turci. Am dat de un articol interesant, dar care se pare ca nu e disponibil, din pacate:

    „Disposable Subjects: Huguenots and Turks in Sixteenth-Century France”, by Antonia Szabari.

    ( acum sa nu te superi, dar mie partea cu Iasul si curtea domneasca imi suna a naibii de idealist :P ) (poti sa stergi fraza asta. it’s just mho)

    Apreciază

    • Din cate stiu, vestimentatia epocii, a claselor sociale de sus in special, era influentata de moda orientala.

      Multumesc pentru link si precizare. In ceea ce priveste afirmatia cu „dulcele targ” chiar am vrut sa sune idealist si nu stiu daca ai remarcat stilul glumet in care am scris-o.
      Uitasem ca esti serios si ardelean :)

      Apreciază

  2. Ehei, dacă a dat în dulcele târg al Ieșilor de sarmale și vinișor, de vreo moldoveancă cu vorba domoală și plăcută la privit (zic si eu așa ), cred și eu că nu s-a mai dat dus !

    Apreciază

    • Imi pare rau ca deocamdata nu am mai multe amanunte despre acea perioada din viata lui Liotard. Presuspun ca a facut si alte portrete si schite care, din nefericire, s-au pierdut … sau cine stie, poate exista pe undeva prin colectii particulare ?

      Apreciază

  3. Pingback: KINGS ON ICE 2012 , splendoare în... patinoar » Zinnaida

  4. vestimentatia sotiei lui mavrocordat imi pare influentata de moda ruseasca. toca de blana si restul accesoriilor imblanite nu-s orientale, dupa cum se observa din analiza superficiala a portretului.

    Apreciază

    • As putea spune ca-i vorba de influente slave, in general, iar in particular sunt tentata sa amintesc straiele domnesti de la curtea leșească.
      Influente rusesti si poloneze deci … nu stiu de ce parere sunt cei ce-au privit tabloul.

      Apreciază

    • … si ar fi fost un globetrotter pe cinste. Pentru acea vreme a „umblat” ceva la viata lui : Imperiul Otoman, Franta, Anglia, Olanda, Moldova :), Austria, Elvetia, Italia, Germania … locuri unde a stat cu lunile si anii.

      Apreciază

  5. Pingback: -X- » Blog Archive » surpriza de joi dimineață

  6. Buna! Am eu intr-o carte o fotografie cu acel presupus potret al lui Mavrocordat realizat de Liotard intre 1742-1743, dar este alb-negru. Daca poti lua legatura cu mine pe mail, iti trimit pdf-ul (este in format electronic volumul) Mentionez ca este foarte diferit de gravura lui Jules Jacquet sau alte minunatii ce se gasesc pe google images. Cartea mai contine cate ceva si despre oaspetii de seama ai lui Mavrocordat (printre care si Liotard) si un alt autoportret al pictorului. Astept cu drag un raspuns :)

    Apreciază

  7. Pingback: -X- » Blog Archive » prințesa Maria Cantemir – între adevăr istoric și legendă internautică

  8. Stimate autor al blogului. Ar fi fost cazul sa pui si de unde ai luat informatiile si imaginile despre Liotard. Din studiul tatalui meu, istoricul de arta Remus Niculescu, care a publicat povestea lui Liotard la curtea lui Mavrocordat in revista Genava din Geneva in 1982. Tot tatal meu a identifcat portretele Ecaterinei Moavrocordat si al gentilomului cu bereta.

    Apreciază

    • Descoperisem initial acest portret in „Women in Ottoman Balkans”.
      Am cautat mai multe informatii si asa am dat de seria de volume „Calatori Straini despre Tarile Romane” – de unde m-am si documentat pentru blog.
      Sincera sa fiu nu m-am intrebat cine a descoperit personajul portretului… credeam ca era cunoscut de la bun inceput, ca pictorul ii notase numele undeva pe spatele tabloului sau prin caietele sale de notite.

      Acum, dupa postarea comentariului tau, realizez ca ai dreptate. Imi pare rau ca am omis aceasta informatie dar totodata imi pare bine ca mi-ai atras atentia si ca, mai mult ca sigur, voi porni pe urmele tatalui tau sa vad ce altceva a mai descoperit pe taramul artei.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s