atât de departe

 

imagine – Kees van Dongen

Sufletul nu e ceva ce se poate coase după moda zilei, ce se poate desface şi recroi, pentru a plăcea sau a se asorta cu persoana de lângă tine.
Eu nu pot fi altfel decât aşa cum sunt. Nu am încercat şi nici nu vreau să încerc.
Pentru a-mi conserva defectele ce mă caracterizează, şi pe care nu le-aş schimba pe o mie de calităţi, sunt în stare să fug foarte departe.
Atît de departe încât să nu mai văd începutul, să pierd busola timpului şi să capăt certitudinea că toate lucrurile încep din jumătatea lor de mijloc.
Atît de departe încât să fiu convinsă că dincolo de prezentul acestei toamne surâzând complice de dupa evantaiul de frunze arămii, ducând în trena ei parfumul crizantemelor aurii, castane de ciocolată şi croncănitul corbilor din parcuri scuturate de verde, se află doar un singur lucru pe care aş dori să-l împart cu cineva : şiroitul ploii pe sticla rece a unei ferestre deschisă larg in noapte.

Sunt atât de departe încât visele tale nu mă mai ajung.

Anunțuri

9 gânduri despre „atât de departe

  1. undeva, în liniștea tonifiantă a valurilor, ori în suspinul albastru al vântului sau poate în dulceața infinită a poieniței pline de flori de munte e întotdeauna răspunsul. ecou al unei întrebări pe care sufletul și-o pune mereu: încotro, spre casă? și mereu, dar mereu, într-o geometrie a tăcerii atunci când înțelege, devine acea pietrificare ce naște irumprea de aur a spiritului.
    în helicoide, tot mai sus.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s