gând de primăvară rece

 

Gerhard Richter – Cage

În lungul drum al zilei către mâine pașii tăi au pierdut urma cuvintelor. Calcă mut spre nicăieri.
Inima s-a zăpacit și ea, ca o busolă ce nu mai știe încotro e nordul.
Dar bate. Bate in ritmul unui ceas de gară obosit de întârzierea atâtor trenuri cu destinații imprecise.
Mâinile aleargă nervos pe claviatură însă nici o muzică nu se face auzită. Doar Start Up și Shut Down.

… și zilele.
Zilele anonime, intr-o avalanșă, strivind fără remușcare mii de Ieri și mii de Mâine.

Adevărul e, că deși ai vrea, nu ai unde să evadezi din colivia existenței cotidiene.
Dar ai putea inventa un loc. Unul în care tot ceea ce te definește să capete valoare.

Anunțuri

14 gânduri despre „gând de primăvară rece

  1. Omul cauta, intr-adevar, sa iasa din cotidian, fiindca nu este multumit de ceea ce este/are, ii place sa sufere/sa experimenteze si fuge, de fapt, de el insusi, fiind superficial-capricios/comunicativ-sociabil.

    Apreciază

  2. Pot evada…si e necesar pentru a decanta lestul unei zile din cenusiul cotidian…cenusie este lumea plina de tragism, in care ma invart (in practicarea meseriei). Tot ceea ce ma defineste, capata valoare doar in mintea si sufletul meu…functie de sub/supraestimarea propriilor valori. Nu las „inima sa se zapaceasca”…ea doar pe mine ma are.

    Apreciază

  3. vrea să iasă pentru că trăiește într-o realitate bazată pe niște programe mentale care îi sunt cumva închisoare. pentru că în lkoc să privim infinitul prin ochi curați de copil suntem împinși să învățăm despr o realitate la fel de neiteligibilă ca abstractul tablou expus. pentru un neofit într-ale artei e o muncă foarte dificilă decelarea mesajului. și atunci e învățat, e dresat.
    dar în străfunduri cu toții purtăm amprenta a ceea ce suntem, trebuie doar să suprapunem pașilor bătăile inimii, ritmul respirației, normalul luminii, frumusețea unei dimineți sau aburul dintr-o ceașcă de cafea ce acoperă, voalat și diafan, marginea tabloului de mai sus, devenind una cu peisajul, cu mintea, cu sufletul. trăire sincron în clipa prezentă, la infinit.

    Apreciază

      • a invatat, si doamne cat a invatat! pentru ca in ani omenesti, suntem vechi in numar de ani cat de multi suntem pe pamant. multiple experiente, nu poti ajunge sa contempli infinitul pana nu esti infinitul.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s