Irma Stern și spiritul feminin al Africii Negre

 

Watussi Woman  (1942)
aka Princess  Emma Bakayishonga – Musinga

 

In primul post dedicat Irmei Stern afirmam ca dansa a reusit paradoxala performanta de a fi recunoscuta in unanimitate de catre negrii drept „ambasadoarea culturala a Africii”.

Bastinasi din diverse locatii geografice, vorbind limbi diferite si avand credinte religioase diferite, uneori scindati de ura inter-etnica sau inter-tribala, si-au regasit in picturile ei  acea unitate primitiva, ancestrala.

Zulu, tutsi, pondo, swazi, xhosa, ndebele, mangbetu, namaka … uniti pe sevaletul unei pictorite cu educatie europeana …

Portrait of a Zulu Woman

 

In prima postare am inclus portretul unei  printese zulu,  portret ce s-a vandut la licitatie contra unei sume considerabile.
Aceasta tranzactie a provocat proteste puternice in lumea africana.
Negrii, si nu numai, l-au invinuit pe actualul presedinte al Africii de Sud (un zulu) ca a facilitat tranzactionarea tabloului dorind ca prin intermediul lui sa atraga atentia asupra potentialului cultural al populatiei zulu.
Africanii cer ca asupra tablourilor Irmei Stern sa se instituie un regim special.
Multe voci sustin ca lucrarile ei ar trebui declarate obiecte de patrimoniu national si ca ar trebui legiferate interdictii in ceea ce priveste scoaterea lor din Africa.
Italia, spre exemplu, are un regim special pentru anumiti pictori importanti in sensul ca lucrarile lor, aflate in colectii pe teritoriu italian, nu pot fi cumparate la licitatii decat de catre cetateni italieni si cu specificarea expresa ca, dupa achizitionare, proprietarul nu le va putea transfera in afara granitelor.
Deci un milionar cu cetatenie italiana nu-si va putea duce respectivul tablou la vila sa din Miami, Casablanca  sau Nisa :)

Dar sa revin la opera pictoritei.

Irma Stern a fost totodata primul artist alb care a pictat dupa normele estetice africane, de unde si succesul ei de necontestat.
Indiferent de tribul din care au facut parte, negrii s-au recunoscut in picturile ei, si-au recunoscut etnicitatea, acel element de baza pe care nu multi pictori europeni au reusit sa-l surprinda la dimensiunea lui reala.

West African Girl

 

Giles Peppiatt, director al filialei londoneze a sectiei de Arta Sud Africana de la casa de licitatii  Bonhams afirma :
„You could argue that she actually helped to create a new kind of art – painted by whites but with an African aesthetic.”

Dar pentru a ajunge la aceasta performanta Irmei Stern i-a trebuit o jumatate de viata :)
Nici un artist plastic al lumii civilizate nu a calatorit atat de intens pe continentul african si sunt convinsa ca nici o femeie, indiferent de culoarea pielii, nu a batut Africa in lung si-n lat asa cum a batut-o Irma Stern.
Dar nu numai Africa …

Adolescenta si tineretea, ce coincide cu perioada studiilor (1913-1922), si-o petrece in cea mai mare parte in Europa ( Germania, Anglia, Franta …).
In 1926 se va casatori si se va stabili definitiv in Africa de Sud, la Cape Town.

In acel an face prima incursiune ampla in lumea bastinasilor, caci anterior calatorise doar prin imprejurimile oraselor Cape Town, Johannesburg si Pretoria.
Va vizita tinuturile Swaziland si Pondoland pictand in special profiluri feminine din triburile Swazi si Pondo.

Pondo Woman (1929)

 

In 1930 viziteaza Madeira (Spania), loc prin care trecuse deseori caci vapoarele de pasageri dinspre Europa inspre Africa de Sud faceau escale de cate o zi la Madeira.
Va continua cu incursiuni in Namakaland (1933) si Africa de Est (1936).
In 1937 viziteaza Dakarul, actuala capitala a Senegalului, loc ce o fascineaza si-i deschide „pofta de Africa”.

Incepe cel de-al doilea razboi mondial.
Evreica fiind, Irma Stern refuza sa calatoreasca si sa expuna in Europa. Imensa energie creatoare avea sa si-o consume in cateva incursiuni lungi pe taramuri africane in locuri unde nu se incumetau sa mearga nici macar misiunile catolice.

In 1939 viziteaza pentru prima oara Zanzibarul iar in 1942 petrece o lunga perioada in Congo – loc ce-i inspira unele din cele mai reusite portrete feminine.
Iata ce nota ea in jurnal :
„The sound ‘Congo’ makes my blood dance with the thrill of exotic excitement; it sounds to me like distant native drums and a heavy tropical river flowing, its water gurgling in mystic depths.”
Irma noteaza cu lux de amanunte impresia lasata de bastinasii „watussi”, o pronuntie defectuasa a numelui „tutsi”. E vorba de triburile tutsi din Rwanda de azi, tara ce in 1942 facea parte din Congo-ul belgian.

In 1945 va vizita pentru a doua oara Zanzibarul – o calatorie fructuoasa incununata de celebra serie a „portretelor din Zanzibar”, portrete ce, in ultimii trei patru ani, au spart recordul caselor de licitatii.

Zanzibar Woman with a Brass

 

Aceste portrete sunt usor de recunoscut deoarece au fost incadrate in rame masive din lemn sculptate cu motive africane.

In 1946 va face o calatorie in Africa Centrala, deasemeni foarte importanta, iar aici va contacta malaria.
Recuperarea dupa boala ii va ingradi libertatea de miscare, dar nu cu totul, caci  in 1947 ea va efectua o a doua calatorie in est.

Urmeaza o perioada de „calm expeditional”.

De abia in 1952 va intreprinde o noua calatorie, de data aceasta in Spania, tot la Madeira, iar trei ani mai tarziu va merge pentru a doua oara in Congo.

Mangbetu Chief’s Daugther (1942)

 

Aceasta calatorie din 1955 efectuata in Congo reprezinta de fapt calatoria ei de ramas bun de la tinuturile controlate inca de triburile bastinase  pentru ca varsta nu-i va ingadui sa se  aventureze din nou in inima Africii Negre.
Perioada de „abstinenta” in ceea ce priveste redarea fizionomiilor africane in habitatul lor natural, nu in ghetourile oraselor sud-africane, i-a fost benefica caci portretele pictate cu ocazia celei de-a doua calatorii in Congo sunt marcate de o vitalitate neobisnuita, de o exuberanta adolescentina …

In 1960 va vizita Spania iar in 1963 va revedea Franta.
Avea sa se stinga din viata in 1966, cu numai doua luni inainte de vernisajul unei ample expozitii comemorative ce a necesitat o indelungata pregatire.

Dar nu vreau ca aceasta postare sa contina doar note biografice, seci pana la un punct, de ce sa nu  recunoastem :)

Voi comenta putin primul tablou, cel cu care am deschis blogul.

Desi intitulat simplu „Watussi Woman”, caci Irma Stern rareori avea sa dea indicii exacte depre identitatea negrilor ce i-au servit ca modele, e foarte clar ca personajul reprezinta o printesa.
Ea a fost identificata. E vorba de Emma Bakayishonga, sora regelui Rwandei Mwami Rudahigwa al III-lea si fiica regelui Musinga.
Portretul Emmei, realizat in 1942, e considerat unul dintre cele mai reusite.
Biografia Emma Bakayishonga e reprezentativa in contextul politic al Africii interbelice.
Dansa nu numai ca fusese o femeie de o frumusete deosebita, fapt ce l-a determinat pe artistul belgian Alphonse Darville sa o imortalizeze intr-o sculptura, a fost deopotriva si o persoana cu functii administrative la curtea fratelui ei.
Daca sunteti curiosi sa vedeti cum arata in realitate dati un click aici.

Regele Rudahigwa, aflat in culmea gloriei, va fi otravit in 1959 de catre autoritatile belgiene, mai exact in timpul unei campanii  de vaccinare. Oficial a fost declarat ca ar fi murit datorita unor „circumstante neclare”,  insa africanii nu s-au indoit de faptul ca a fost omorat cu premeditare.
La tron il va succeda fratele mai mic, Kigali al V-lea, insa in 1962 acesta va fi inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat si va fi fortat sa ia calea exilului, in America.
Regina Rosalie Gicanda, sotia regelui otravit, va alege sa traiasca in Rwanda. Cu timpul ea se va transforma intr-un simbol viu al populatiei tutsi.
Nu e de mirare ca  a fost printre primele victime ale genocidului din Rwanda – majoritarii hutu contra minoritarilor tutsi.
Pe 20 aprilie 1994, la varsta de optzeci de ani, Rosalie Gicanda a fost impuscata mortal de rebelii ce doreau cu orice pret sa aiba loc un genocid.

Irma Stern a executat portretele celor mai importanti urmasi ai regelui Musinga.
-Watussi Queen (1942) – portretul  sotiei regelui Musinga – lucrare cunoscuta si sub denumirea de „Portretul Reginei Mama”  ( colectia privata  a Monei Berman)
-Queen Rosalie Gicanda, tanara sotie a regelui  Rudahigwa, portret executat in carbune si intitulat Rwandan Queen (1942) aflat in colectia permanenta de la  Iziko South African National Gallery in Cape Town.
– portretul in carbune al regelui Mwami Rudahigwa (1942), fiul regelui Musinga, lucrare in posesia unui colectionar particular
– Watussi Woman aka Emma Bakayishonga – Musinga (cel cu care am deschis postarea de azi)

In acest context picturile si schitele realizate de Irma Stern in tinutul „Watussi” capata valoare istorica, pe langa cele estetice atat de aclamate.

Dar mai bine sa-i dau cuvantul pictoritei :)
„A missionary takes me to see the Royal Box. There sits the Queen Mother of the Watussi, wearing a stupendous beaded crown, adorned with flowing white ospreys. She looks like an Egyptian statue. Next to her, in flowing white garments, sits the young and beautiful new queen. She casts down her languid eyes, closing her eyelids which shine blue. On her brow she wears the symbol of the horns of the sacred cow. Two long-shaped cream-coloured bands are held on her forehead by little square beads. Her hair is a huge arrangement of black, just perfectly proportioned to the size of her long oval-shaped head. She purses her lips as the Egyptians did. From beneath her long flowing robe her bare foot emerges. Never have I seen such beauty; it is like the black basalt foot of an Egyptian statue. It is expressive of a highly-bred cultured ancient race. My chief desire is to paint the Queen.”
… si a pictat-o.

On 8 July 1942, Stern wrote to her friends Richard and Freda Feldman from Astrida (now present-day Butare in Rwanda): „I am here since about 10 days or so, have seen two dances of the Watussi , this is the ” Watussi country”. I have painted the dancers and after that the slave musicians…I intend staying here till July 21  then I go to a nearby place called Kigali where there will take place a huge Watussi dance  lasting two days…I am expecting a Watussi lady in tomorrow. They are grand they do not walk or work,  they are nobility,  the rest are slaves to them. They are carried about in litters by four men. It is very quaint.”

Dar Irma Stern nu a fost o calatoare naiva  extaziata de farmecul tinuturilor exotice si al populatiilor bastinase, de muzica si folclorul lor, desi aceste aspecte le noteaza cu rigurozitate in jurnal.
Ea a fost perfect constienta si de „spiritul rau” al negrilor, de potentiala si latenta lor cruzime, de tensiunile interetnice si de tot raul inoculat cu buna stiinta de catre colonistii europeni.
Poate si de aceea dansa nu s-a implicat  in politica.

As dori sa inchei cu parerile exprimate de criticii ce i-au vizitat prima expozitie de tablouri gazduita in 1920 de Galeriile Ashbey din Cape Town.

„In the staid, colonial art world of Cape Town, the vitality and exuberance of her work shocked and outraged critics and audiences, eliciting abusive descriptions such as ‘Agonies in Oils’, ‘Lunatic inspirations’  and ‘Insults to human intelligence’ and even a police investigation into complaints of public indecency! „

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Irma Stern și spiritul feminin al Africii Negre

  1. Diversitatea naturala si spirituala este una dintre binecuvantarile Creatiei lui Dumnezeu. Muzica sferelor ceresti se armonizeaza cu policromia elementelor pamantesti.

    Apreciază

  2. Pingback: RETETE DE POST - Supa de zarzavat. Plachie de cartofi - » ARTE @ Zinnaida

  3. M-ai surprins si de aceasta data cu portretele atat de interiorizate,pictate de Irma Stern.M-au impresionat cel mai mult portretul Printesei,cel al fetei din vestul Africii,dar si compozitia plina de miscare cu oameni si caini .Este interesant faptul ca nici un personaj reprezentat nu priveste inainte si chiar daca o face,nu pare sa exprime o emotie, un sentiment ,ci doar liniste.

    Apreciază

    • Am impresia ca fata cu multe codite ( din vestul Africii) face nota discordanta cu restul picturilor ei.

      Tabloul cu mai multe personaje se intituleaza „Vanatoarea” si e expus in casa ei memoriala :)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s