am să lipsesc o zi, cât viaţa-ntreagă,
fără ca cineva să-mi numere paşii
mă voi îndepărta,
mă voi îndepărta atât de mult
încât nu te vei mai îndoi
că exist.
distanţa va rămâne-n urma mea
ca trena unei rochii de gală,
sau ca o maree înşelătoare,
ce te va goni mereu înainte de a te chema.
imagine blog – Silent Observer, Alfred Gockel
>vad in tablou un barbat trist si obosit si un el strangand-o la piept pe ea, poate pentru ultima data, acestia fiind de fapt o amintire a barbatului …aaaa … si mai vad litera A :D
ApreciazăApreciază
>:), corect si de data aceasta!Parul castaniu-roscat al fetei din bratele barbatului a fost primul element care mi-a atras atentia.Imaginea izvoraste direct din irisul ‘tacutului observator’.Tristetea fara de speranta a ochiului nu lasa loc pentru nici un fel de dubiu : e vorba de o amintire, de un gest imposibil de repetat in viitor.Litera „A” din prim-planul imaginii, greu de observat la prima vedere, cred ca are legatura cu prenumele pictorului : Alfred.Dar la fel de bine s-ar putea sa insemne si altceva.Mi-a placut acuarela pentru ca este destul de ambiguua si predispune la visare :).
ApreciazăApreciază
>acum ca ati vorbit de acuarela ma uit si eu mai bine si vad exact ceea ce vedeti si voi. prima oara m-am uitat fugar fiind mai atenta la versuri decat la figurile din tablou.
ApreciazăApreciază
Oceania, you’re still alive! Niice :)
ApreciazăApreciază
Te-ai grabit si nu ai observat data comentariului.
Oceania l-a postat in 2008 … pe blogspot :)
ApreciazăApreciază
aaaaaaa… asa e.
ApreciazăApreciază
>inafara de ochi nu reusesc sa vad altceva. asta inseamna ca sunt lipsita de imaginatie?
ApreciazăApreciază
>E trist cand nu iti simte nimeni lipsa…
ApreciazăApreciază
>@oceaniaPicturile abstracte au un avantaj fata de restul picturilor. De cite ori le privesti, uneori si in functie de starea psihica de moment, poti descoperi noi detalii si poti face noi (re)interpretari.@anonim… nu sunt eu profesoara care da calificative la testul de „imaginatie”.Cred ca mai degraba e vorba de o lipsa de antrenament in a privi dincolo de imaginea propriu zisa si de a face unele corelatii intre culori si formele pe jumatate creionate.@justblueReciproca e si ea valabila :)Imi pare bine ca te-ai ratacit pe aici …
ApreciazăApreciază
>Mi-ar fi placut sa-mi imaginez ce vrea sa spuna pictorul,dar am aflat raspunsul citind comentariile.Sunt curioasa daca as fi vazut litera „A”.Cam tristi pictorul si poetul. :(Ai gasit ceva in papuci simineata cand te-ai trezit?
ApreciazăApreciază
>Nu mi se par tristi … nici pictorul si nici poetul.N-am gasit nimic in papuci. Nu cred ca ma aflu la moşul pe blogroll :)
ApreciazăApreciază
>imi aminteste de cineva pe care l-am iubit mult, m-a inselat, l-am inselat, ne-am indepartat, eu am plecat in strainatate, el a ramas acasa, ne-am casatorit cu altii, si pe care nu il voi uita niciodata.
ApreciazăApreciază
>Nu stiu ce sa adaug. Povestea ta mai putea avea si o alta varianta. A insela pentru ca ai fost inselat nu poate reprezenta o solutie … … dar sa stii ca ma bucur ca acest blog ti-a adus aminte de el :)
ApreciazăApreciază
Intre pictura si poezie, in general, dar si in acest caz particular, prefer poezia. Astfel incat voi remarca motivul prezentei in absentia, dar si campul semantic al detasarii, reprezentat in text prin cuvintele conotate: pasii, indeparta, distanta, urma, va goni. Enuntarea lirica apartine unui eu care metamorfozeaza in cuvant elanul iubirii. Tensiunea poetica este partial umbrita, paradoxal, de utilizarea retorica a timpului viitor.
ApreciazăApreciază
Asta se cheama o analiza pe text!
Din moment ce poezia, ca specie literara, nu se bazeaza intotdeauna pe o structura logica, nu se stie niciodata ce a vrut sa spuna cu adevarat autorul.
Uneori nici autorul nu e constient de mesajul cuvintelor sale.
ApreciazăApreciază
împletiri. viaţa e făcute din cordoane argintii împletite, destine îmnănunchiate în buchete de flori.
poezia e, ca orice artă, curgere. inspiraţia e o energie coborâtoare, duală, ce înalţă spiritul pentru că în esenţa ei eterică stă amintirea viitorului. pe acolo curge sinele adevărat, de aceea conştienţa păleşte în faţa prezenţei artei.
trebuie să adaug şi fondul sonor, textura puţin sărată a biscuiţilor pe care îi înfulec acum şi poate sincron sunetului tastelor, luciul negru al tastelor care îmi inundă nervii din buricele degetelor cu senzaţii de litere puţin şterse, dar atât de frumos împletite: http://www.youtube.com/watch?v=IqlE2g2PyUo&feature=g-vrec&context=G282ebfeRVAAAAAAAABg
des-compunerea abstractă a aşteptării, liniştea observaţiei, transformarea din undă-particulă în particulă singulară, toate sunt posibilităţi ale unui viitor ales. eu i-aş spune predestinare tabloului şi frunze de toamnă poeziei.
ApreciazăApreciază
Ai un dar de a despica firul in patru! … sau e vorba de o placere sadica? :)
„des-compunerea abstractă a aşteptării” se poate transforma intr-un subiect de meditatie indepedent de cauza generatoare.
ApreciazăApreciază
nu e o plăcere şi nicidecum sadică :), este modul meu de avedea lumea, doar că încerc după despicare să văd şi ansamblul.
câteodată curge ca un râu prin mine, inspiraţia, e un şuvoi pe care nu îl pot opri.
da. aşteptarea e pretextul răbdării şi compunerea inversă a acestuia poate dezvălui acele faţete la care nu se uită nimeni. e în fon un univers al posibilităţilor mai mult decât al probabilităţilor.
iar meditaţia e foarte utilă şi, cred, parte din viaţa omului de mâine, acum că am deschis subiectul.
în ceea ce priveşte arta, eu sunt fascinat de infinitele faţete şi mă plec de fiecare dată în faţa curgerilor, sunt extatic când găsesc o melodie pe frecvenţa sufletului meu sau o imagine care mă face să lăcrimez. şi mai ales când penelul îl ţine un heruvim pictând cerul seara :)
ApreciazăApreciază
… sau poate ca rabdarea e un exercitiu al asteptarii :)
ApreciazăApreciază
Wow ! Ce de-a cuvinte… Până la urmă, prefer să tac despre poezii și picturi ! Îmi amintesc de lucrarea unui contemporan, dus dintre noi. Unul vedea în ea focuri de artificii, altul crizanteme, altul puf de papadii iar altcineva manunchiuri de limbrici. Brrr !
ApreciazăApreciază
De unde se poate deduce ca arta abstracta are avantajele ei :)
ApreciazăApreciază
Cam da ! :D
ApreciazăApreciază
Pingback: Miercurea cu muguri tineri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Poftiți la teatru! Miercurea cu afișe « Clipe de Cluj
Pingback: 17 martie: St. Patrick’s Day, Ziua Irlandei. Slainte! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Vent Vert…vânt verde! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Tineri arhitecţi din Germania. Expoziție la Muzeul de Artă din Cluj « Clipe de Cluj
Pingback: Henri Matisse sau lux, calm și voluptate « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ziua porților deschise la Teatrul Național ”Lucian Blaga” « Clipe de Cluj
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Beatrix Potter « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ilustrații de Arhur Rackham « Mirela Pete. Blog
Pingback: Magnolii roz în Grădina botanică. MFC « Clipe de Cluj
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Errol Le Cain « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Edmund Dulac « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ilustrație nouă. Life in Pictures « Mirela Pete. Blog
Pingback: Din ilustrațiile mele la Pink Mondays « Mirela Pete. Blog
Pingback: COLT ALB de Jack London - partea a V-a (ultima parte)
Pingback: ZIUA MONDIALA A TEATRULUI (1) 27 Martie | Zinnaida
Pingback: COLT ALB partea a V-a