Portret anonim, sec XIX, Franta
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran
Atunci cand vizitam un muzeu renumit avem pretentia sa vedem tablouri cu semnaturi celebre, tablouri unice care sa ne recompenseze intr-un fel asteptarea.
Insa atunci cand pasim intr-un muzeu mic, nemediatizat, sau intr-un muzeu dintr-o tara ce de peste trei decenii a fost scoasa din circuitul cultural circumscris normelor estetice apusene, surpriza de a vedea tablouri deosebite ne amendeaza inzecit ignoranta si ideile preconcepute.
Doamna gratioasa, sec XVIII, Franta – autor neidentificat
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran
Muzeul de Arte Frumoase de la Palatul Saadabad din Teheran este un astfel de muzeu.
Multe tablouri nu au fost expertizate asa cum trebuie, multe altele nu contin decat un minimum de informatii legate de perioada, cel mult tara de provenienta, nicidecum despre cei ce le-au pictat.
Sunt convinsa ca destule din tablourile „anonime” expuse la aceasta ora la Saadabad apartin unor pictori cunoscuti. Le dau de gol maiestria executiei.
Voi prezenta doar cateva portrete anonime, acele portrete ce m-au facut sa le privesc indelung.
De la osteanul cu care am deschis blogul, la gratioasa tanara doamna, s-a scurs un secol … in directie inversa.
Batran olandez, sec XVII, Olanda – autor anonim
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran
Iar de la ei, la mai vechiul meu prieten, misteriosul olandez, trebuie sa ne intoarcem in timp cu inca un secol.
http://blogu.lu/exergy/index.php/2008/01/11/misteriosul-olandez/
O calatorie placuta ce devine posibila in cocheta galerie de pictura europeana a Palatului Sa’ad Abad.
Alte portrete anonime, identificate doar ca perioada, atrag atentia din diverse colturi, cum e si acesta pe care eu sunt tentanta sa-l atribui unui pictor italian.
Anonim strain, sec XIX
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran
Alt tablou, prezentat mai demult in prim-postul cu care deschideam usa Palatului Sa’ad Abad, merita luat in atentie si adaugat pe lista lucrarilor ce ar trebui expertizate de urgenta.
http://blogu.lu/exergy/index.php/2011/08/13/invitatie-la-un-muzeu-cenusaresa/
Voi incheia cu portretul unei batrane, atribuit cu semne de intrebare unui francez, pictura incitanta prin expresivitate si minutiozitatea fotografica de redare a detaliilor fizionomice.
Portret anonim, probabil sec XVIII, probabil autor francez :)
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran
E greu sa ma convinga cineva ca portretul de mai sus a fost realizat de un amator sau de un pictor de mana a doua.
Rezonanțe Imposibile 
Exclus să fie pictate de amatori! Nici nu prea se învredniceau pe vremea aceea, culorile erau scumpe si greu de procurat și arta nu făceau decât cei dăruiți, după ce se pregăteau la atelierele maeștrilor, ca ucenici. Văzând ultimul portret, m-am gândit o clipă la o grafica celebra, portretul mamei lui Durer, care nu ar fi coincis cu perioada, apoi la Martin Drolling (1752 – 1817), un pictor francez cunoscut mai mult pentru portetele sale. Dar nu garantez, chiar nu cunosc autorii. Imi place mult primul, cromatic si ca materialitate, catifeaua e reusita! Frumoase! :)
ApreciazăApreciază
Si mie tot primul portret imi place cel mai mult :)
Multumesc pentru completari si pentru numele lui Martin Drolling. Trebuie sa-mi fac timp sa-i gasesc si sa-i privesc lucrarile.
Ai dreptate in ceea ce priveste pretul culorilor. Mai demult am inceput o carte, Meseria Pictorului de Pierre Garcia, pe care din pacate nu am terminat-o, si tin minte ca autorul spunea intr-un capitol ca pana pe la jumatatea secolului al XIX-lea fiecare pictor isi prepara culorile in atelier. Reusita tabloului depindea de calitatea culorilor pe care artistul avea ‘stiinta’ de a le prepara.
Culorile ce se gaseau de cumparat prin varii locuri erau de obicei de proasta calitate iar cele bune aveau preturi exorbitante; un set de culori de baza pretuia cam cat o imbracaminte de iarna cu tot cu cizme :)
ApreciazăApreciază
Eh, chiar dacă nu știm autorii și perioadele, până la urmă rămânem cu ceea ce este mai important, cu Frumusețea. Mai rău e când citim că marele X (fără nici un apropo!) sau marele Y au mai pictat și cutare și cutare, care s-au pierdut…
ApreciazăApreciază
Da, dar oare pe cati ii intereseaya Frumusetea si pe cati Banii ?
ApreciazăApreciază
Buna intrebare! Si este trist ca ii stim si raspunsul. Cand nu vrem, nu stim sau nu putem sa transfiguram viata, eternizam Caderea primilor parinti, Adam si Eva. Goana tragica dupa bani, putere, glorie, placere ne face sa ne pierdem esenta si sa ratacim…
ApreciazăApreciază
Daca stau sa ma gandesc bine realizez faptul ca neputinta de a vedea si simti frumusetea din jur, spre exemplu cea a unui copac abia inmugurit, a unei fapte bune sau cea a simfoniei unei furtuni, tot o forma de decadere inseamna.
ApreciazăApreciază