Shab-e-Yalda

 

Shab-e Yalda, sau noaptea de Yalda,  reprezinta  o veche sarbatoare iraniana, pre-zoroastriana, ce se sarbatoreste pe 21 Decembrie, noaptea cea mai lunga a anului.
De fapt ea reprezinta sarbatoarea solstitiului de iarna, sarbatoare ce a fost celebrata in vechime si de egipteni, si de babilonieni, si de romani. Romanii sarbatoreau Saturnaliile si pe Sol Invictus/Invicta, adica pe soarele neinvins.

Numele Yalda a fost introdus in Iran de catre crestinii asirieni din perioada sasanida. In limba syriaca cuvintul „yalda”  inseamna nastere, cuvint prin care crestinii asirieni desemnau nasterea lui Mesiah.
Inainte insa, adica in timpurile mitraice si zoroastriene,  sarbatoarea se numea Shab-e-Chelleh, adica noaptea celor patruzeci de zile.
Prin cuvintul ‘chelleh’, sau ‘celleh-e bozurg’,  dorea sa se indice faptul ca urmatoarele zile ce se vor succeda noptii de Yalda vor reprezenta patruzeci de zile de iarna grea, caci,  in mod oficial, pentru iranieni  iarna incepe cu  noaptea de Yalda.
Dupa perioada  ‘chelle-e-buzurg’  urmeaza perioada ‘chelleh-e koochik’, adica patruzeci de zile de iarna usoara, perioada in care iarna este pe duca.
Bozurg inseamna mare iar koochik inseamna mic.

In  timpurile  mitraice  sarbatoarea a fost dedicata lui  Mitra -Zeul Soarelui, zeu care, dupa credintele vremii,  avea puterea sa lungeasca zilele.
Se stie ca noaptea de Yalda, noaptea solstitiului de iarna, reprezinta cea mai lunga noapte a anului, implicit cea mai scurta zi din cele 365/366 de zile.
Dupa ce religia zoroastriana a devenit religie oficiala,  prin acceptarea invataturilor lui Zoroastru/Zarathustra de care regii vremii, unele obiceiuri s-au mai schimbat  insa importanta si respectul aratat fata de zeul Mitra au ramas neschimbate. O dovedesc basoreliefurile de la Naqsh-e Rostam, obiectele de cult descoperite in altarele mitraice din Iran precum si scrierile lui Biruni referitoare la sarbatorile preislamice din Iran.

Pe parcursul de timp  in care  religia zoroastriana  a reprezentat religia oficiala in spatiul iranic, oamenii obisnuiau sa iasa noaptea afara din case si sa aprinda focuri pe munti si dealuri cu scopul de a alunga spiritele rele intruchipate de Ahriman  si de a aduce spiritele bune  intruchipate de Ahura Mazda – forta binelui, a luminii si dreptatii.

Lumea dansa in jurul focurilor in asteptarea zorilor, adica in asteptarea luminii.
In acea zi stapinii si servitorii isi inversau rolurile. Stapinii casei imbracau hainele servitorilor si se apucau sa faca munca acestora  in timp ce servitorii luau hainele stapinilor, se asezau la masa si asteptau sa fie serviti.
Regele insusi trebaluia la bucatarie,  in grajd,  sau  facea curatenie prin camarile si gradina palatului.
In acea noapte se minca pepene rosu si rodii.  Aceste doua fructe sunt  si vor ramine iremediabil legate de festivalul noptii Yalda.

 

 

Se mai mincau struguri si mere  dar si ajeel-majeel, adica tot felul de seminte amestecate … alune de padure, alune de pamint, fistic, migdale, seminte de bostan, naut prajit, seminte de lotus …

Astazi nimeni nu mai aprinde  focuri  in noaptea de Yalda  insa oamenii se string de obicei in casa bunicilor, loc  unde stau la povesti pina dimineata in timp ce maninca pepene rosu, anar/rodii, struguri si ajeel-majeel.
Este o regula ca cei mici sa merga in vizita la cei mai mari ca virsta, astfel fiind aratat respectul unei generatii fata de cealalta.
De obicei bunica, uneori bunicul, incepea sa spuna povesti, in timp ce nepotii ascultau fara sa-i intrerupa.
Urmau ghicitorile pe care cei mari le puneau copiilor. In acea noapte bunicii isi puteau da seama de istetimea nepotilor,  ei  fiind  primii care intuiau foarte bine pentru ce fel de munca a fost facut fiecare din nepoti.

In perioada celor patruzeci de zile de iarna grea , ‘chelleh-e bozurg’,  ce se succede noptii de Yalda,  la sate,  inca mai exista obiceiul ca lumea sa se stringa prin rotatie in casa cuiva … un fel de sezatori la care taranii si oierii se aduna pentru a discuta, a schimba informatii, a-si aduce aminte de vremurile trecute, a ride si glumi, … a uita pentru moment de greutatile vietii.

Alaturi de No Rooz  sau Anul Nou in stil iranian, ce se sarbatoreste in ziua de 21 Martie – ziua echinoxului de primavara,  Shab-e Yalda reprezinta cea de-a doua mare sarbatoare traditionala a poporului iranian pe care religia islamica nu a putut-o anihila.

… astazi este iarasi noaptea de Yalda :),  noaptea povestilor, noaptea viselor ciudate si puntea imaginara spre tarimul mereu luminos al copilariei.

Anunțuri

12 gânduri despre „Shab-e-Yalda

  1. >Crestinismul s-a dezvoltat pe vatra unei religii precrestine si a fost influentat de traditii precrestine. Numai cei ce nu au ochi, ori sunt prea orbiti de religie, refuza sa accepte anumite evidente.La români, crestinismul e si mai mult impregnat de „pagânism”. Obiceiurile de iarna ale românilor ( plugusorul, mascatii, sorcova, jocul caprei, buhaiul) sunt obiceiuri precrestine si simbolistica lor e atit de complicata, si are legaturi cu atitea simboluri din spatiul locuit de ‘arieni’, incit o analiza serioasa nu poate fi facuta decit de o echipa specializata pe mai multe directii ( mitologie, etnografie, teologie, istorie, lingvistica, semiotica, psihologie, …)In viitor voi mai posta pe tema aceasta :).

    Apreciază

  2. >Bineinteles ca ma voi tine de cuvint si voi continua :)Acum aflu ca te pasioneaza astfel de subiecte. Sa dezvalui un secret :)Am aflat multe lucruri interesante de pe site-urile albanezilor, atit cele in limba engleza cit si cele bilingve. Vizitindu-le mi-am dat seama in ce masura specialistii albanezi fac trimitere la limba romana … si in ce masura lingvistii romani habar nu au ca unele cuvinte din DEX sunt trecute drept cuvinte albaneze insa dictionarul albanez le da drept cuvinte autohtone romanesti.Romanii au un folclor unic si traditii ancestrale ce s-au pastrat in mod miraculos pina in ziua de azi. Nu o zic eu, O zic in primul rind strainii care au studiat traditiile si folclorul romanesc.

    Apreciază

  3. Pingback: Miercurea în imagini. 60 de ani la Palat « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: Miercurea în imagini. Luminile iernii la Cluj « Clipe de Cluj

  5. Îmi place foarte mult ceea ce ai scris. Obiceiurile oamenilor de pe alte meleaguri sunt foarte interesante, mai cu seamă când descoperi rădăcini comune… În fond suntem fiii aceluiași Cer și aceluiași Pământ.
    Ador rodiile, fotografia aceea mi-a făcut o poftă grozavă !
    Îți doresc o noapte de Yalda fericită !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s