colţul vesel

pictura – Hans Dahl

La Muzeul de Arte Frumoase de la Palatul Saadabad din Teheran exista cateva picturi care m-au facut sa zambesc.  M-am gandit sa le adun intr-un „colţ vesel” virtual …

Voi incepe cu un tablou pictat de Hans Dahl (1849-1937), un pictor norvegian bine cunoscut in tarile scandinave si indragit in special datorita peisajelor sale cu fiorduri si fâneţe alpine.
O scena de flirt(?) redata in mod reusit, atat ca miscare scenica a personajelor cat si ca paleta cromatica, face nota discordanta cu seriozitatea impusa fortat de regimul islamic.
Am mai remarcat in muzeu un peisaj de  Hans Dahl, un fel de continuare a povestii din acest tablou, dar despre care voi vorbi cu alta ocazie.

 

 pictura – Wilhelm Lehmann-Leonhard

Wilhelm Lehmann – Leonhard (1877-1956)  a fost un pictor minor german despre care, marturisesc,  nu am auzit vreodata :)
Totusi lucrarea lui,  prin comicul de situatie – un batranel  da lectii de muzica unei pasari – aduce buna dispozitie privitorului.

Secventa urmatoare se incadreaza perfect in seria scenelor domestice in care au excelat pictorii olandezi si flamanzi. Autorul tabloului de fata e un belgian, Henry Bourch, despre care nu am reusit sa gasesc pe net nici un fel de informatii.
Ori placa insotitoare a tabloului a fost redactata in mod eronat, si, din pacate, n-ar fi prima data sa constat acest lucru in muzeele de arta iraniene, ori autorul a fost un amator ce i-a daruit shahului pictura de fata.

 

pictura – Henry Bourch

M-a amuzat tanarul bine cladit ce si-a lasat pipa deoparte, pe banca de lemn, pentru a-i da o mana de ajutor alesei inimii. Banuiesc ca e vorba de o logodnica sau  o tanara sotie care, dupa cum se vede, il joaca pe degete, atat la propriu cat si la figurat.

Din coltul vesel nu puteau lipsi pictorii iranieni.
Scena la care tocmai va uitati mi se pare vesela si trista in acelasi timp.

 

pictura – Mozayen al Dowleh aka Mirza Ali Akbar Khan

Niste calugari batrani, ce par sa fi dat in mintea copiilor, citesc o carte „neortodoxa”. Amuzamentul lor, senil si copilaresc in acelasi timp, mi-a provocat o indescriptibila tristete.
Autorul tabloului e  Mozayen al Dowleh, un pictor iranian din epoca Qajara, print de origine, cu studii facute in Franta si cu proprietati feudale in Persia acelor vremuri.
A activat  sub numele de Mirza Ali Akbar Khan si a fost vreme indelungata mai marele pictorilor de la curtea lui Nasser al Din Shah.
Qajarii, fiind de origine turcmena, obisnuiau sa alature numele Mirza oricarui nou-nascut baiat ce urma sa mosteneasca titlul de print.  Terminatia „Khan” din numele lui indica faptul ca avea proprietati latifundiare, deci era un fel de boier :)

„Boier” sau nu, cu mosii sau nu :),  acest Mozayen al Dowleh a pictat intr-o maniera 100% europeana, foarte inspirat in redarea fizionomiilor, dar, din pacate, extrem de putin cunoscut publicului larg deoarece tablourile lui au apartinut  intotdeauna membrilor familiilor dinastiei Qajare. Doar cateva au ajuns prin muzee. Restul reprezinta mosteniri de familie ce se transmit din generatie in generatie.

Urmatoarea lucrare apartine deasemeni unui iranian. Numele  Hossein Qoular Aqasi  mi-e total necunoscut. S-ar putea sa fie vorba de un ilustrator de carte. In orice caz, felul in care l-a redat pe Demonul Alb/Divul Alb, Div-e Sepid  in persana,  si  lupta lui Rostam cu demonul, e surprinzator pentru oricine.

 

pictura – Hossein Qoular Aqasi

Latura comica a acestei scene pictate de  Hossein Qoular Aqasi,  inspirata din povestirea  amanuntita  a lui  Ferdowsi  din al sau  Shah  Name (Cronica Regilor),  nu se potriveste deloc cu impresia pe care mi-am format-o in timpul lecturii.
Eu insa am studiat cu mare interes costumatia lui Rostam, buzduganul performant din prim planul imaginii, cat si trasaturile Divului Alb.

Trebuie sa recunoasteti ca  „demonul”  in cauza e de-a dreptul dragalas :)

PS. Daca ar fi sa traduc  Div-e Sepid  in limba romana as opta pentru varianta „Tartorul  Alb”   caci in mitologia iraniana  divul  e considerat a fi starostele diavolilor.

Anunțuri

5 gânduri despre „colţul vesel

    • Da, ai sesizat corect :) … oamenii sunt ‘cu ale lor’, isi vad de treburile zilnice, se multumesc cu putinul pe care il au si sunt, daca nu fericiti, macar multumiti.
      E ceea ce iradiaza chipurile lor.

      Apreciază

  1. Pingback: -X- » Blog Archive » o zi de vară … cu Jules Breton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s