ecoul unei dorinţe dintr-un alt anotimp

Aş vrea să citesc ceva care să mă  rupă de realitate.  Ceva albastru, amestecat cu verde, amestecat cu negru, cu alb … amestecat cu toate tonurile de culoare pe care doar o aşteptare inutilă ţi le poate aduce în faţă.
Nu vreau ca povestea sa înceapă cu a fost odată ca niciodată  şi nici să se sfîrşească cu am încălecat pe-o şa  şi v-am spus povestea aşa.
Îi poţi scrie cum vrei începutul, pentru că finalul va fi invariabil … acelaşi.

Aseară te-am privit pentru prima dată cu ochii unei străine. Erai departe, erai singur… şi erai dureros de conştient de singurătatea ta .

Lasă acest ultim zîmbet să ţi se topească pe faţă şi să-ti umple cu lumină toate ridurile  :)

 

 

Anunțuri

20 de gânduri despre „ecoul unei dorinţe dintr-un alt anotimp

  1. Pingback: Perfectiunea - EDUCATIE - Lecturi povestite pe scurt

    • M-am documentat putin pe net. Dupa cum spuneam, stau prost cu stiintele naturale :)
      Ca aspect s-ar putea sa fie vorba de un buchet de „nu-ma-uita” dar am impresia ca tulpina florilor de nu ma uita e mult mai subtire … arta insa nu respecta proportiile geometrice din lumea reala.

      Apreciază

  2. Nu ma uita e o floare frumoasa dar rustica. Aici ea se transforma, devine sublima dar…ce vreau de fapt sa spun e ca tabloul asta imi pare o expresie a singuratatii si a intangibilului.

    Apreciază

    • Credeam ca doar eu am dubii si neconcordante in ceea ce priveste decodificarea culorilor.

      S-ar putea ca interpretarile sa fi fost influentate si de interpretarile testului Luscher. Din cate am citit am ramas cu impresia ca asocierea culorii albastre cu tristetea si singuratatea se datoreaza faptului ca oamenii tristi, cu probleme ‘de suflet’, pierdeau ore intregi pe malul marii.

      Apreciază

    • Nu-i nici un motiv de ingrijorare. Pentru mine interpretarea oficiala a culorii albastre e aproape nula … iar tabloul postat nu-mi inspira nici tristete si nici singurate.
      Imi inspira echilibru sufletesc si impacare cu sine :)

      Apreciază

  3. Vroiam sa spun ca perfectiunea exprima prin unicitatea ei un sentiment de singuratate-intangibilitate.

    Poate interpretarea culorilor nu e mereu aceeasi, poate sufletul nostru vede cu mai multi ochi…
    Un test pe care l-am citit acum cativa ani cerea sa scrii pe o hartie culoarea ta preferata. Urmatorul pas era sa deschizi sifonierul. Pe hartie culoarea mea preferata era rosu dar in sifonier predomina negrul si kakiul. Dar nu-mi amintesc concluzia testului…

    Apreciază

    • „Poate interpretarea culorilor nu e mereu aceeasi, poate sufletul nostru vede cu mai multi ochi…”

      Exact !

      Interpretarea tine in primul rand de starea sufleteasca, uneori si de cultura in care ne-am format. . Deci nu pot accepta o definitie seaca atata timp cat respectiva culoare nu ma face sa simt asa :)

      Apreciază

  4. Pingback: Perfectiunea - EDUCATIE - Lecturi povestite pe scurt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s