~ de Anghel Dumbrăveanu ~
*
Sînt aici, între pereţii toamnei
Zidit de viu într-o aducere aminte
Aud glasul păsărilor amăgite de sud
Foşnetul imperceptibil al frunzei ce cade
Din Steaua Venerei. Cineva scrie pe zid
Numele tau. Umblă de colo-colo prin mine
Se opreşte şi scrie: cîte o literă
La interval de-o mie de ani,
De parcă ar descifra în bazalt runele timpului
Îl aud cum coboară
Pe scari de lemn, cum deschide
O zi de demult, cum se uită
Ca-ntr-un ochean care apropie
Miracolul numai de noi ştiut
Aş vrea să-l opresc, însă mişcările mele
Îngheaţă vitraliile toamnei,
Iar el coboară mereu scara de lemn
Răvăşind maldărul zilelor
Scuturate aici de vîntul rece
În care-ai plecat
PS. Iubitorilor de poezie lansez o invitatie pe blogul CELLEI :)
Rezonanțe Imposibile 
:) iubitorii de poezie, se pare, sunt precum organizaţiile acelea nu secrete ci doar discrete
ApreciazăApreciază
Si totusi inca mai exista ‘degustatori’ de poezie, mai discreti, precum ai spus, dar si mai exigenti.
ApreciazăApreciază
Exista, exista, dar sugerez scriitorilor de poezie sa fie mai indrazneti, sa intre pe bloguri, sa scrie comentarii, sa dea pinguri, pentru a atrage atentia asupra lor. Cui o sa-i placa, se va intoarce…
ApreciazăApreciază
Scriitorii de poezie, sau cei ce promoveaza pe bloguri poetii de ieri si azi, nu forteaza mana cititorilor, asa cum o fac spre exemplu cei ce au bloguri axate exclusiv pe politica.
ApreciazăApreciază
Multumiri pentru recomandare.
ApreciazăApreciază
oricand cu placere :)
ApreciazăApreciază