L’Ouled Naïl

Kees van Dongen – L’Ouled Naïl

 

Aceasta pictura, estimata la £2,000,000 – £3,000,000, a fost vanduta contra unei sume record ce a depasit cu mult asteptarile: £5,620,500 (peste 11 000 000 $).
E adevarat ca in ultima perioada lucrarile lui Kees van Dongen s-au vandut  pe sume fabuloase, dar inclin sa cred ca cei ce au participat la licitatie au fost atrasi si de subiectul tabloului.

De ce?
Pentru a raspunde la intrebare sunt nevoita sa dau un sir lung de explicatii :)
Deci inarmati-va cu multa rabdare sau … iesiti de pe pagina.

Ouled Naïl e numele sub care europenii, si apoi americanii, au luat cunostinta de existenta unor dansatoare orientale ce stapaneau o tehnica deosebita.
Denumirea Ouled Naïl a devenit sinonima cu ele.

De fapt Ouled Naïl reprezinta numele unor munti din Algeria, munti locuiti  de niste triburi de berberi. Datorita locatiei au devenit cunoscuti sub numele de berberii Ouled Naïl. Zona cuprinsa intre Biskra si Jelfa a fost populata de aceste triburi de berberi ciudati.
Ceea ce-i diferentia pe ei de restul populatiei musulmane din nordul Africii era faptul ca fetele lor, de la o varsta foarte mica, uneori noua ani, plecau cativa ani de acasa pentru a-si strange zestre … dansand si prostituindu-se.

Dupa aceea se intorceau acasa si, in functie de suma agonisita, se casatoreau cu cineva dintr-o familie cu reputatie si avere, faceau copii si-si duceau mai departe traiul in mod identic cu  restul femeilor din comunitate, fara sa li se impute sau reproseze ceva, fara sa fie jignite sau aratate cu degetul.
Era un fapt neobisnuit si de neinteles pentru arabii, evreii, crestinii si restul berberilor din zona … neinteles chiar de europenii si americanii ce-au studiat la fata locului fenomenul.
http://clio.revues.org/index584.html

Era greu de inteles cum de, in sec XIX, cand majoritatea covarsitoare a femeilor din Africa, indiferent de religie, umblau cu parul acoperit si cu haine care sa le ascunda corpul, niste fete apareau in public dansand – la inceputul programului in hainele lor traditionale apoi complet goale – se prostituau si, in final, se intorceau acasa unde erau primite in sanul societatii ca niste femei respectabile iar barbatii lor, cu ‘zestrea’ adusa de ele, isi continuau afacerile si, in cazul in care aveau fete, le trimiteau sa-si faca ‘zestre’  in acelasi fel ca mama lor. Modul acesta imoral de viata contravenea flagrant cu islamul si cu normele celorlalte religii.
Nu se putea vorbi de saracie caci berberii Ouled Naïl au fost cei mai bogati locuitori ai zonei :)

Fetele se organizau in grupuri de cate 20 pana la 40 de persoane, exersand zilnic programele si invatand sa se acompanieze muzical. De obicei o femeie mai in varsta le invata tehnica dansului, cum sa-si faca costumele, cum sa se aranjeze si cum sa scoata cat mai multi galbeni din punga barbatilor, galbeni pe care apoi si-i coseau cu mandrie pe marginea salului, si-i impleteau in par sau ii aranjau sub forma de salbe in jurul gatului.
Uneori erau insotite de cate doi trei servitori barbati, de incredere, pentru a le cara bagajele, a se ocupa de cai … si cam atat.

Ele isi stabileau taberele in orasul Bou Sa’ada, oras ce abunda in potentiali clienti : militari europeni cazati in fort, negustori de toate nationalitatile si religiile, pictori, antropologi, istorici si geografi veniti din ‘lumea civilizata’, muncitorii de la caile ferate si drumuri, turistii ocazionali sau clientii permanenti cu ‘deraveri’ in zona.

Kees van Dongen nu respecta cu strictete fizionomia si costumatia dansatoarei.
Dansatoarele Ouled Naïl nu erau negre sau mulatre. Ele erau albe, cu trasaturi aparte, asa dupa cum le infatiseaza sute de fotografii de epoca:
http://beledy.net/sherezzah/OULED.HTM

Nu purtau nicidecum turban ci o toca impodobita cu bani din aur, pene de strut, perle si pietre pretioase, ce era asezata peste o coafura sofisticata, adeseori multietajata, ce le ajuta sa para mai inalte si le adauga un plus de gratie  in timpul dansului.

In ciuda acestor inadvertente, si in ciuda faptului ca pictorul a notat pe spatele tabloului numele Tunisiei in loc de cel al Algeriei (!?), tabloul se impune de la sine. Pictorul a surprins acea energie si acel foc launtic ce le facea unice pe dansatoarele Ouled Naïl, caci ele nu dansau ‘din buric’ in stilul dansatoarelor de cabaret.
Coregrafia lor era deosebita, uneori socanta pentru europeanul sec 19, si reprezenta in fond  ‘coregrafia’  dansurilor ancestrale berbere inainte de islamizare.

E de retinut si faptul ca proprietarii picturii, Maurice si Vivienne Wohl, cu suma obtinuta la licitatie  au pus bazele unei fundatii filantropice.
Dupa cate am inteles, tabloul a intrat in poseseia unui alt colectionar particular … deci nici o sansa sa poata fi admirat de publicul obisnuit.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „L’Ouled Naïl

  1. Fascinanta poveste, venita la ”pachet” cu tabloul. Si, dupa cum se vede, dansatoarele Ouled Nail fac bani buni si astazi, daca e sa ne uitam la cat valoreaza pictura in care este infatisata una dintre ele. Multumesc mult, mi-a placut istorisirea. :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s