cuie tricolore :)

James Rosenquist- Pulling Out (1972)
Muzeul de Arta Contemporana, Teheran

La Muzeul de Arta Contemporana din Teheran se afla o lucrare pe langa care eu, ca romanca, nu puteam trece indiferenta.
Am denumit-o „cuiele tricolore” si  nu are rost sa  explic de ce.

Muzeul din Teheran se mandreste cu faptul ca detine o serie de lucrari de prima mana mai putin cunoscute publicului din vest.

Voi vorbi pret de cateva minute despre autorul imaginii.
Nu cred ca numele James Rosenquist (n.1933) sa faca parte dintre numele vehiculate de mass-media romaneasca, desi, fara tagada, el e considerat cel mai mare pop-art-ist in viata, caci ceilalti doi mari,  Andy Warhol si Roy Lichtenstein, au parasit lumea noastra agitata.

Dar nici Rosenquist nu a avut o existenta linistita.
In 1971, impreuna cu prima sotie  si fiul,   are  un grav accident de circulatie. Artistul ia decizia sa se mute intr-o zona linistita, departe de nebunia marilor metropole, pentru ca  familia sa se refaca psihic dupa accident. Cumpara o proprietate intr-un orasel de pescari din Florida.
Dar lucrurile merg prost si casnicia  cu Mary Lou Adams (designer de textile)  se  sfarseste  prin divort.

Ulterior  se va recasatori cu scriitoarea  Mimi Thompson, cu care va avea o fiica, si se va muta definitiv in sud. Proprietatea cumparata in Aripeka – statul Florida-  va fi transformata in studio. Dar ce studio!
O casa din lemn pe doua nivele, cateva mii de m2 de pamant brazdati de arbori, cateva  dependinte acoperite,  schele  multietajate  si rezervoare pentru solventi si vopseluri.
Am uitat sa amintesc faptul ca James Rosenquist a devenit celebru datorita picturilor murale si  panourilor publicitare de mari dimensiuni, ambele executate in maniera utilizata de artistii curentului Pop Art.
Dansul e autorul celui mai mare billboard din lume , intitulat F- 111,  o bagatela de  26m lungime si totodata una din primele lucrari semnificative, daca nu chiar cea mai semnificativa, caci, de-a lungul timpului F-111  s-a transformat intr-un brand al operei  artistului.

In 1993, in urma unei furtuni puternice, pierde mai multe lucrari importante ce urmau sa  intre  in expozitii.

Recent, in 2009, un incendiu de proportii i-a distrus intreaga proprietate, care, culmea, nu fusese asigurata. Totul a pierit in valvataile focului. Seful serviciului de pompieri din zona a afirmat ca  e foarte posibil ca  din cauza temperaturilor extrem de ridicate din acea zi, unul din rezervoarele cu propan, sau alte substante inflamabile, sa fi luat foc, celelalte contribuind din plin la extinderea incendiului.

Asa se face ca cel mai important pictor  in viata al curentului Pop Art  a ramas fara un acoperis deasupra capului.
Autoritatile l-au cazat intr-o casa de oaspeti si au propus la modul serios o solutie :  acea casa de oaspeti sa-i fie trecuta in proprietate si sa fie transformata in atelier de pictura.
Nu stiu cum s-a incheiat povestea …

De  abia  in 1964 James Rosenquist  i-a cunoscut personal pe Andy Warhol  si Roy Lichtenschtein.
Ca artist el s-a format independent de acestia doi, ceea ce e foarte vizibil.

Radacinile etnice ale lui Rosenquist  duc in Scandinavia.
Ambii parinti, provenind din familii de suedezi si norvegieni,  au fost aviatori particulari  ce au lucrat  pentru diverse firme si institutii.
Din  cauza ca nu-si puteau gasi un serviciu stabil ei erau nevoiti sa-si schimbe  frecvent domiciliul.  Pana la varsta de 12 ani  copilul James  invatase in sapte scoli, isi facuse zeci de prieteni si vazuse   America, deci nu-i de mirare ca, la varsta adolescentei, informatiile vizuale  absorbite  de-a lungul anilor ajunsesera la o stare de efervescenta.
Criticii americani afirma ca tocmai datorita acestui model de viata semi-nomad Rosenquist a redat cel mai bine „visul american”.

Cea care l-a incurajat sa picteze a fost mama sa, Ruth Hendrickson Rosenquist,  ea insasi pictorita amatoare si una din primele femei pilot din Dakota …
De la cartile de colorat facute cadou in anii de gradinita, la vizitele prin marile muzee americane, mama aviatoare a refuzat in mod repetat si categoric sa-si cazeze fiul intr-un internat scolar, asa cum insistasera la un moment dat autoritatile federale,  si i-a daruit una din cele mai frumoase si libere copilarii.
Pictorul marturisea ca primele imagini grafice ce i-au atras atentia in primii ani de viata au fost semnele de circulatie plasate pe marginea soselelor :)
Copilul de patru-cinci ani statea cu nasul lipit de sticla si privea din masina cum se deruleaza traseul – ca o pictura lunga de de zeci de kilometri – si i se parea fantastic ca aceste semne sa insemne ceva si ca toti soferii sa stie ce inseamna ele :)

Daca Rosenquist e 100% pictor Pop-Art sau nu,  ramane de discutat.
De felul meu fiind mai carcotasa, si neplacandu-mi sa ingurgitez tot ce  toaca mass-media, am pornit in cautarea picturilor sale. Si bine am facut!
Am descoperit  noi fatete ale artistului, lucrari inedite si o filozofie proprie, rosenquista, de a privi arta.
Asa cum banuiam, Rosenquist e cu mult mai mult decat un Pop-Art-ist.
Nu vreau sa-l etichetez drept postmodernist, desi am descoperit pe unii care deja au facut-o.
Fara indoiala ca picturile lui abstracte, despre care s-a vorbit mai putin in trecut si despre care cu siguranta ca se va vorbi mai mult in viitorul postum, demonstreaza valentele artistului.

Ce am descoperit?
Picturi abstracte, dar totodata lirice, axate pe concepte.

Cum vi se pare ca suna ” pictura conceptuala liric-abstractionista” ?
Ma rog, n-am prea avut inspiratie atunci cand am inventat termenul :)
Rosenquist isi marturisea dorinta de a crea „pictura misterioasa” …

Ceea ce mi-e foarte clar in momentul de fata, adica dupa ce i-am analizat zeci de lucrari, e tocmai pregnanţa conceptelor, ori conceptele ascund mistere.
Picturile lui urmaresc linii conceptuale stricte.
Rosenquist improvizeaza grafic pe marginea unor concepte diverse, cum ar fi cele ale capilarelor, cercurilor, vitezei luminii, timpului, acelor de papetarie, papusilor ambalate in celofan, al sticlelor si paharelor,
Pentru a ilustra ideea  atasez o mini-galerie aranjata cronologic. Nu ratati ocazia de a arunca o privire. S-ar putea sa aveti surprize placute …

Capillary Action (1962) – Muzeul de Arta  din Los Angeles
Circles of Confusion (1965) – Muzeul de Arta Americana (Smithsonian) din Washington
Bunraku (1970) – Galeria Nationala din Ottawa
Fedora (1971) – Indiana State University Collection  :)
My Mind is a Glass of Water (1973) – Galeria Nationala din Ottawa – preferata mea
Yellow Flowers (1988) – colectie particulara
Flame Still Dances on Leo’s Book (1997)
Gift Wrapped Doll #37 ( 1997
) – Colectia Seavest
The Meteor Hit Brancusi’s Pillow ( 1997-99) – colectia artistului
The North-Dakota Mural (2010) – Plains Art Museum, Fargo – North Dakota

Am corectat primele doua linkuri :)

Anunțuri

8 gânduri despre „cuie tricolore :)

  1. nu zic decât două lucruri. unu nelinişte compoziţional concentrată :D
    şi dacă ar fi să carcterizez ceea ce scriu eu, o descriere pe care am facut-o mai demult suna aşa: proză imaterială fantastică :))

    Apreciază

  2. scuze, domnu e pesti :)), adica eu.

    prima era o caracterizare a ceee ce am vazut in tablourile lui rosenquist
    apoi am facut o paralela intre caracterizarea ta „altfel” si o amintire.

    Apreciază

  3. E desigur explicabil ca m-am indreptat, prin procedeul rezonantelor, spre lucrarea despre perna metaforica a lui Brancusi … Dincolo de superbul omagiu al artistului, cu aglomerarea de opere brancusiene unde pictorul regaseste o lumina vie si dincolo de atingerea simbolica a meteoritului-cometa, ca o „Pogorire a Duhului Sfint”, m-a fascinat si o alta trimitere de mare forta spirituala. E vorba de anamorfoza in redarea unei celebre opere a lui Brancusi,”Inceputul lumii”, plasata central in planul de jos al imaginii, asa cum la Hans Holbain, in „Ambasadorii”, anamorfoza trimite la sfirsitul ei… Pina si compozitional, exista o subtila legatura cu „ambasadorii” vechiului maestru… Subtil dialog! Rezonante (aparent) imposibile!

    Apreciază

  4. In sfarsit cineva care a privit cu extrem de mare atentie pictura dedicata lui Brancusi :)
    E inedita comparatia cu tabloul lui Holbein, la fel ca si cea referitoare la Duhul Sfant (si nu trebuie uitat faptul ca sculpturile lui Brancusi au o ascunsa latura mistica). Trebuie sa recunosc ca nici o clipa nu mi-a trecut prin cap o astfel de posibila paralela.

    Apreciază

  5. Mereu noutati,care mai de care mai interesante,adresandu-se sufletului privitorului, dar ,de aceasta data,intelectului, interpretarii ansamblului dar si a fiecarui element in parte.Desi,in unele lucrari,apar reprezentari ce par a nu avea legatura intre ele, compozitional formeaza un tot.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s