povestea prinţesei şi a soldatului cel chipeş


imagine, Nicoletta Ceccoli

Cateodata, atunci cand stau la calculator,  am obiceiul sa deschid televizorul si sa caut un program pentru copii.
Nu ma dau in vant dupa astfel de programe dar imi place sa aud vocile si rasetele copiilor ce participa la emisiune.
Se mai intampla sa-mi atraga atentia cate o poveste, asa cum a fost cazul cu povestea micutei servitoare si a printului ce dorea sa-si aleaga o sotie,  pe care am povestit-o deja in acest jurnal.
Vinerea trecuta am ascultat o alta poveste … inedita, as zice eu.
Dar sa nu lungesc vorba si sa incep a o povesti  …

Pe niste meleguri frumoase, ca de poveste, traia un imparat batran ce avea o singura fata. Si pentru ca tinea la ea foarte mult i-a construit un palat in jurul caruia a plantat flori minunate, pomi roditori si copaci cu nume ciudate.
In acel palat printesa era cu adevarat stapana. Servitorii ii stateau la dispozitie noapte si zi iar domnisoarele de onoare si cavalerii nu stiau cum sa-i mai faca pe plac si sa o faca sa rada.
Palatul era pazit de o garda alcatuita din cei mai curajosi soldati platiti regeste de imparat.

Printesa isi traia fericita zilele. Petrecerile se tineau lant la palat iar fata imparatului era nelipsita de la ele. Nici prin cap sa-i treaca ca unul din soldatii corpului de garda nu avea ochi decat pentru dansa.

Soldatul cel chipes suferea in tacere si se gandea cu durere ca soldatia se apropie de sfarsit, ca va trebui sa plece de la palat si ca nu o va mai putea vedea niciodata pe printesa.
Gandul acesta ii chinuia zilele si noptile. S-a gandit indelung si in cele din urma si-a luat inima in dinti si i-a cerut  o audienta. smile.gif
Printesa l-a primit crezand ca el ii va cere un favor insa cand a auzit ca soldatul ii marturiseste ca e indragostit de dansa si ca o cere de sotie a izbucnit intr-o cascada de ras. Printre hohote i-a zis:
” Bine, daca vei rezista sa faci de garda 99 de zile si 99 de nopti fara intrerupere, fara sa te ia somnul, si daca ori de cite ori ma voi uita de pe balcon te voi vedea la post, promit ca iti voi deveni sotie. „

Soldatul a plecat fericit fara sa-i mai pese ca in urma lui salonul vuia de rasetele domnisoarelor de onoare si al cavalerilor.

A trecut prima noapte, a trecut si a doua …  a treia … si el era tot acolo, sub balconul printesei.
Curtenii si servitorii se aratau intrigati de faptul ca dupa o saptamana nu-l luase somnul. Nu credeau ca e posibil ca cineva sa ramana treaz un timp atat de indelungat.
Dar dupa ce a trecut si a doua saptamana printesa a inceput sa se uite noaptea pe furis la locul  de garda, sa se convinga ca soldatul nu doarme in post.
A trecut o luna  in care soldatul nu a inchis genele.
Inima ii era usoara  pentru ca  visa  la fericirea  ce il va astepta dupa cele 99 de zile.

Printesa l-a urmarit  de dupa draperiile ferestrei si privindu-l in lumina palida a lunii si-a dat seama ca soldatul e chipes si placut la privire. Incet, incet ea prinse a-l indragi si intelegea faptul ca el o iubeste cu adevarat, altfel nu ar fi gasit putere sa ramana treaz noapte de noapte.
Ii parea rau ca a ras de el dar nu indraznea sa-i spuna aceste cuvinte. Pe nesimtite in inima ei isi facea loc dragostea si nimic nu mai putea sa o stinga.

Noptile lungi il faceau pe soldat sa mediteze la tot felul de lucruri. Se intreba ce valoare poate sa aiba faptul ca dupa 99 de zile printesa avea sa se casatoreasca cu el numai pentru faptul ca i-a facut o promisiune?  Printesa nu-l iubea si nu-l va iubi niciodata, credea el.
Acesta era adevarul care il durea.
El e un muritor de rand iar ea e printesa,  iar o printesa trebuie sa devina sotia unui fiu de imparat.
Auzea in urechi rasetele ei si ale celor prezenti atunci in salon. Vorbele ironice ii raneau inima  iar intr-un tarziu lacrimile i-au rupt zagazul pleoapelor.
Se gandea ca iubirea lui trebuie sa aiba valoare,  nu sa fie  prilej de batjocura pentru cei de la palat.

In noaptea a 99-a printesa a dat porunca sa  inceapa pregatirile de nunta.
Ultima noapte a trecut la fel ca si celelalte. In zorii zilei soldatul a venit in camera de primire. A pus armele si hainele de soldat la picioarele ei si i-a zis ca va pleca in lumea mare si totodata o ruga pe printesa sa uite de promisiunea facuta, cerindu-si iertare pentru indrazneala de atunci.

Printesa a incremenit cind i-a auzit vorbele, dar nici in ruptul capului nu ar fi vrut sa-l roage sa ramana si sa-i marturiseasca ca se indragostise cu adevarat de  dansul.
A zambit si i-a facut semn ca e liber.

Dupa ce a plecat soldatul,  printesa s-a retras in camera ei,  si-a infundat capul in pernele de matase si a inceput sa planga in hohote. Noaptea a stat la fereastra privind pana in zori locul in care noptile trecute veghease  soldatul cel chipes.
Noapte de noapte ea ramanea treaza la fereastra balconului gandindu-se la dansul.
Povestea spune ca in una din nopti ea a murit de dor,  si tot in aceeasi noapte, pe malul unui rau, niste vanatori l-au gasit pe chipesul soldat, ce, cu mintile ratacite,  plangea si ingana numele printesei.

Dar asa cum oamenilor din ziua de azi le plac filmele cu happy-end, tot asa oamenilor din vechime le placeau povestile cu sfarsit fericit. De aceea ei au schimbat finalul povestii. rolleyes.gif

Unii au spus ca dupa ce soldatul a plecat de la palat el a ratacit zile intregi prin munti si paduri, si, cu inima bolnava de iubire, cu trupul zdrelit si slabit,  a fost gasit de un pustnic. Acesta i-a ascultat povestea si l-a luat in brate pana la palat, acolo unde, cu ochii plini de lacrimi, printesa l-a ingrijit si lecuit, dupa care s-au casatorit.
… si au trait impreuna multi ani fericiti smile.gif .

Alti spun insa ca nu aceasta e varianta originala. In realitate povestea s-a continuat altfel.
Se povesteste ca dupa ce l-a asteptat zile si nopti printesa si-a lasat deoparte hainele scumpe si nestematele, a imbracat niste straie de rand … si a pornit in cautarea lui.
Dupa mai multe zile l-a gasit, iar in momentul in care s-au intilnit fata in fata soldatul si-a dat seama ca printesa vrea sa fie sotia lui nu pentru ca i-a facut o promisiune ci pentru ca il iubeste intradevar.
Atunci el i-a cazut la picioare si a cerut-o pentru a doua oara de sotie .
… dupa care au trait impreuna multi ani fericiti  smile.gif .

Dar nici aceasta varianta nu si-a gasit o acceptare unanima.
Cativa carcotasi au propus un alt final.

Printesa statea si plangea in balcon. Tot regatul aflase de dragostea ei pentru soldat.
Intr-un tarziu afla si el ceea ce stia o tara  intrega … dar nu-si poate crede urechilor.
Nu putea crede ca cea pe care o iubeste din tot sufletul, il iubeste si ea la randul ei.
In goana calului  ajunge la palat exact la miezul noptii. Se strecoara la vechiul  loc de garda si cu inima gata sa-i sparga pieptul asteapta sa se iveasca printesa in balcon.
Ea apare cu ochii ingreunati de lacrimi, la fel ca in celelalte nopti.
Dar noaptea aceasta nu e la fel ca celelalte nopti. E cea mai importanta noapte din viata celor doi.
Nu-i vine sa creada ca el e acolo, ca e acolo in carne si oase …
… dupa care au trait impreuna multi ani fericiti smile.gif .

Daca ar fi sa pot intra in poveste as rescrie-o cu totul altfel.

Care e morala ? … pentru ca orice poveste vrea sa ne invete ceva.

Dragostea nu ar trebui sa fie niciodata un subiect de ironie sau de orgoliu, caci cel/cea care o va ironiza va sfarsi asa ca in prima varianta, pentru ca in viata reala, viata de zi cu zi,  nimeni in afara de cei doi protagonisti nu are puterea de a modifica scenariile … si s-ar putea ca povestea sa se sfarseasca cu : ” au trait despartiti multi ani nefericiti”. rolleyes.gif

Anunțuri

14 gânduri despre „povestea prinţesei şi a soldatului cel chipeş

  1. Cred ca iubirea are caile ei nestiute, poate face dintr-un om bun un monstru si dintr-un monstru un om bun de pus la rana (ma repet, am mai scris asta pe undeva, dar nu e o idee fixa, ci o constatare!), este una dintre variabilele din viata noastra. Ca sa nu mai spun ca unii n-o gasesc niciodata… dar alta e alta poveste, si oricum, nu una de adormit copiii! :)

    Apreciază

      • Pai, in sensul ca persoana (barbat, femeie, nu conteaza) era linistita, la locul ei, pana cand, de exemplu, el (ea) il paraseste. Si atunci, de dor, din nebunie, din gelozie, din… orice, o alta fiinta iese la suprafata, una care vrea razbunare, sub orice forma ar fi ea. Sunt pline stirile de povestile celor care nu au stiut cum sa ierte, sa lase de la ei, sa paraseasca si sa fie parasiti. La asta ma refeream!

        Apreciază

        • Aia deja nu se mai cheama dragoste. Dupa cum ai spus si tu, e vorba de gelozie, de neputinta de a accepta realitatea, de sentimentul inutilitatii, de dorinta razbunarii, de o pasiune transformata in nebunie, etc.

          Dragostea innobileaza.

          Apreciază

  2. cred că celor doi li se potriveşte povestioara lui cărtărescu (nu mai ţin minte numele, trebuie să sap un pic) în care cei doi fac dragoste şi îşi schimbă corpurile… ar putea fi ceva inedit :)

    Apreciază

  3. da, poate să fie şi definitivă, sau aşa cum ai lăsat tu uşa deschisă, orice e posibil.
    personal cred că cel mai interesant ar fi să fie ireversibilă pentru că altfel intrăm ca într-un film de groază în care personajul principal (pe care nu îl vedem practic niciodată) tot trece dintr-un om în altul… pierzându-şi identitatea.

    rămânând acolo poate ne va dezvălui secretul lumilor, cum îţi poţi evidenţia interiorul, indiferent de înveliş, independent de povestea personală sau de viaţa trăită până atunci…

    şi cei doi vor deveni prototipul omului de mâine, integratori ai infinitului :D

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s