Maestru anonim german, cca 1480
Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid
In primul moment am fost tentanta sa exclam : Durer!
Exclamatia a ramas comprimata undeva in interior, asemenea unui arc presat la refuz. In urmatoarea secunda cazusem prada unei alte tentatii :)
… van Eyck – am spus in gand – de data aceasta pe un ton mai putin efervescent si mai calculat avandu-l pe ecranul memoriei pe barbatul cu turban rosu.
Intre timp privirea aluneca cu repeziciune pe textul afisat de calculator.
In sfarsit! Gasisem explicatia salvatoare.
Nu era vorba nici de Albrecht Durer si nici de Jan van Eyck. Ma inselasem deci … :)
Priviti acum la randul vostru opera unui maestru anonim german ce a activat in Swabia. Tabloul, datat cca 1480, se afla in colectia permanenta a Muzeului Thyssen-Bornemisza din Madrid.
Acestea fiind spuse pot trece la analiza tabloului.
Ceea ce ma incanta in pictura de fata e luminozitatea chipului. Intuiesc o femeie impacata cu ea insasi si cu ceea ce i-a dat, sau i-a luat, viata. Nu stiu daca ati remarcat faptul ca chipurile celor ce au ajuns la un echilibru stabil cu ei insisi degaja o lumina calma, tamaduitoare.
Faptul ca nu-i puteam surprinde privirea m-a iritat la inceput. Apoi am dedus ca pictorul a dorit acest lucru. Cred ca a dorit sa-i protejeze intimitatea si linistea. Mataniile din mana stanga sugereaza faptul ca s-ar afla, sau s-ar pregati, de rugaciune.
Imbracamintea exceleaza prin simplitate iar fondul negru scoate excelent in evidenta aceasta simplitate. De fapt ar fi trebuit sa spun „simplitati”, caci, simplitatea vesmintelor reprezinta o prelungire vizibila a celei interioare, invizibile.
La o analiza de suprafata poate fi remarcata influenta scolii flamande. Mie insa portretele executate de flamanzi mi se par austere, ori acesta, pictat de anonimul maestru german, degaja caldura … si ascunde o umbra de zambet in coltul ochilor si al buzelor :)
Rezonanțe Imposibile 
… cindva spuneai pe blogul meu ca nu prea iti e familiara pictura flamanda… atunci am zimbit cam neincrezator si ….. nu ma inselam….
am promis sa revin altfel, insa, deocamdata, nu reusesc…
[Durer… nu, nu – este una dintre obsesile mele dinn ‘tinerte’….. :) …..]
ApreciazăApreciază
Si totusi nu-mi e familiara :) … in ciuda faptului ca din cand in cand ma incapatanez sa scriu despre pictorii flamanzi.
weekend placut si insanatosire grabnica.
ApreciazăApreciază
Mie nu mi se pare ca zambeste discret, mai degraba priveste in gol cufundata in gandurile ei…
ApreciazăApreciază
Iti propun un experiment. Nu te speria, nu-i vorba de experimentul Philadelphia :)
Da click pe imagine. Se va deschide in fereastra pictura in versiune marita. Cu o coala de hartie, sau altceva, acopera partea de jos a chipului ei (buzele si partial nasul) si priveste-i doar ochii. Nu ti se pare ca ascund o umbra de zambet?
Repeta experimentul cu partea de sus acoperita si partea de jos descoperita.
ApreciazăApreciază
Si cand te gandesti ca aceste femei, luate ca modele (pentru pozat) in anii respectivi, erau atat de patrunse de starea de “model”, de ideea de model, incat s-ar putea ca expresia figurii lor sa fie doar concentrare. Si nu spun asta ca sa stric eleganta gestului estetic, dar mie de multe ori asa mi se pare. Gandindu-ma la Mona Lisa , insa, nu mai spun nimic. Expresia chipului poate fi una cautata si creata de artist, cu alte conotatii si simboluri, fara a avea nimic in comun cu modelul sau cu ceea ce se asteapta de la…model! ;)
ApreciazăApreciază
Partial sunt de acord cu ceea ce spui.
Artistul poate infrumuseta modelul si poate adauga fizionomiei valente estetice neexistente in realitate, poate spiritualiza profilul sau il poate ‘impietri’.
In cazul de fata, modelul fiind ‘necunoscut’, interpretarile sunt mai greu de facut decat in cazul personajelor aristocratice cu biografii consemnate la sange de cronicari.
Pictorul fiind anonim nu avem cum sa ne agatam pe detalii din viata lui.
Deci in aceasta pictura nu ne paste pericolul sa analizam biografia ‘modelului, nici pe cea a pictorului’. Avem sansa sa ne concentram doar pe ceea ce exprima opera de arta.
E unul din atuurile tablourilor executate de anonimi in care sunt redate personaje anonime.
Anonimatul are partile lui bune , nu ma indoiesc:)
ApreciazăApreciază