fata de foc

imagini blog – Bogdan Prystrom

Paradoxal, dar se născuse odata cu apele oceanelor şi avea să moară atunci când ele vor seca. Însa inainte de toate ea iubea cu  obstinaţie  ţărâna neagră mirosind a sulfină, a ploaie de octombrie, a struguri tămâioşi şi a lemn de mesteacăn.
O forţă nevăzută o atragea înspre ogoarele negre întoarse de lama argintie a plugurilor, căci bănuia că de acolo îşi trage seva miraculoasă.

Galopa necontenit de la amurgul unei dorinţi la răsăritul unei deziluzii  temându-se parcă sa nu piarda urma amândurora, caci amândoua ii erau vitale … ca aerul, ca apa.

Orizontul se îngusta la tropotul calului ei iar soarele devenea palid atunci cand parul i se răsfira în văzduh.

Cel ce o urmărea din umbra îi tăia uneori calea cu cuvinte goale şi dulci bine pitite în spatele gândurilor duşmănoase. Naivitatea ei îl amuza. Dorea să o vadă strivită şi îşi închipuia că, dacă ar vrea, ar putea-o strivi ca pe o furnică lipsită de apărare.
Dar de la gând la faptă e o aşa lungă cale  încât busola îşi zăpăceşte nordul iar logica, ca o pasăre rătăcită de stol, bate din aripi până la epuizare.

Da. Fata de foc era vulnerabilă. Dar din moment ce nu-şi dădea seama de pericol ce importanţă avea că era ?

Cel ce o urmarea din umbră  nu avea de unde şti că-i lipsesc cu desăvârşire sorţii de izbândă  şi că naivitatea  e un scut de apărare pe care Natura nu îl dăruieşte oricui …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

6 gânduri despre „fata de foc

  1. cele două elemente fugite din tablou îşi continua periplul în lumea efemeră a unui vis până în zori, atunci când umbrele îşi aruncă armatele peste pământ.
    pământul, încreţind orizontul cu antracitul lui sincer, acoperind toată visarea de jos cu materia lui decăzută. focul în schimb îşi înalţă mereu aripile fantomatice către cer, căutând parcă o bucată din căldura zilei.
    un meci fără sorţi de izbândă, două elemente intangibile, prinse mereu într-o nevoie de al treilea şi al patrulea, pentru împlinire.

    gândul va fugi întotdeauna într-o parte sau în alta, dar ele vor fi întotdeauna ceea ce sunt, monade ale unei relităţi pictate… dar şi ale dimensiunii bucuriei în 3 dimensiuni. de ce a fost nevoie de 5 încă nu ştiu dar probabil că sunt amprentele un ei mâini celeste.

    Apreciază

  2. @Flipi
    Uite o intrebare buna inspirata din comentariul facut de tine :). Cate dimensiuni are bucuria ?

    @Elena
    Bine ai revenit din Belgia !
    Prystrom e un fel de fotograf ce-si picteaza fotografiile )

    Apreciază

  3. :D
    bucuria e infinită pentru că e parte din suflet care la rândul lui face parte din spirit care face parte din iubire ……………

    doar mintea crede că are un sfârşit, şi îi şi oferă unul mereu şi iar… dar atunci când accepţi această realitate învinge frica de absolut :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s