… lentila fermecată a lui van Dongen

Kees van Dongen –  Le Coquelicot ( c. 1919)
 Museum of Fine Arts, Houston
……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Pictura e unul din acele subiecte la care nu ma pricep, dar uneori simt nevoia sa scriu aici pe blog citeva rinduri despre pictorii sau tablourile ce m-au facut sa inteleg lucruri ciudate legate de propriul meu fel de a gindi si de a vedea lumea.

Mi-am dat seama ca atunci cind intru intr-o expozitie, galerie de arta sau muzeu, cele care imi atrag in primul rind atentia sunt picturile abstracte, urmind portretele.
Pentru mine un tablou abstract emite un mesaj continuu si irepetabil.
Il privesc si de fiecare data inteleg altceva, ceva mai mult decit am inteles atunci cind l-am privit pentru prima data.
Deci nu intimplator imi plac aiurelile lui Dali, patinajul de culori din tablourile lui Kandinsky, geometria lui Vasarely, copilariile lui Chagall, iluzionismul picturilor lui Rene Magritt, imposibilul dezarmant din desenele lui Cornelius Escher, echilibrul formelor lui Malevich, ce culmineaza cu celebrul patrat negru, impletirea senzuala de nuante ce o defineste pe Georgia O’Keeffe, si, adaug acum, piruetele cu bemoli  ale lui Frantisek Kupka sau ineditul  cuceritor oferit de Lee Krasner.
Portretele imi atrag atentia numai in masura in care personajele reusesc sa se miste pe pinza :)
Nu e impropriu spus. Unele personaje lasa intr-adevar impresia ca se misca, ca soptesc ceva, ca fac gesturi imperceptibile … ca vor sa intre in legatura cu cel ce le priveste. Nu am pictori preferati ci doar portrete preferate. Despre unele am vorbit deja, despre altele voi vorbi in viitor.
Astazi ma voi opri la un portret si la un pictor mai putin cunoscut.
I-am auzit numele cu totul intimplator in timp ce vizitam Muzeul de Arta Contemporana din Teheran.
Stiam ca in colectia acestui muzeu se afla lucrari semnate de Picasso, Andy Warhol, Vasarely, van Gogh, Francis Bacon, Gauguin, Dali, Toulouse-Lautrec, Degas, Magritte, Stella Frank, Chagall, Monet, Joan Miro …
Incercam sa le identific locul si sa le privesc cit mai atent.

La un moment dat un grup de turisti s-a strins in fata unui tablou ce reprezenta o fata imbracata in haine viu colorate.

Kees van Dongen – Trinidad Fernandez (1907)
Muzeul de Arta Contemporana, Teheran
………………………………………………………………………………..

Nu stiu daca erau din Spania sau din America Latina … insa vorbeau in spaniola si din exclamatiile lor consecutive am inteles ca erau entuziasmati de tablou.

Numele pictorului era pronuntat cam la doua-trei fraze : van Dongen.
Trebuie sa recunosc ca la acea data acel nume nu-mi spunea nimic. Sau mai bine zis imi comunica o singura informatie, datorita particulei „van” din nume.
… van Gogh, van Eyck, Rembrandt van Rijn … deci pictor olandez, mi-am zis eu in gind.
Grupul de turisti a plecat … m-am apropiat de tablou, am citit detaliile si am aflat ca se numeste Trinidad Fernandez.
Ce mi-a atras atentia au fost ochii fetei. Tabloul insa nu mi se parea extraordinar.
De abia dupa ce am ajuns acasa si am cautat informatii despre van Dongen, atunci cind am privit tablourile sale, in special portretele de femei, am inteles de unde provenea entuziasmul turistilor vorbitori de spaniola.
Am descoperit ca Kees van Dongen are o lentila fermecata prin care priveste personajele, pentru ca el nu picteaza fata sau trupul lor, el le picteaza o parte ascunsa a sufletului.
Privind pentru prima data in ochii incredibili de mari ai unei fiinte extrem de fragile, ce purta pe cap o palarie de un rosu aprins, am avut sentimentul ca mai vazusem undeva uitatura aceea :)
In secunda urmatoare am realizat de unde vine asemanarea.
Anunțuri

22 de gânduri despre „… lentila fermecată a lui van Dongen

  1. >mie imi inspira curiozitate conbinata cu asteptare.pare concentrata in universul ei si un stimul puternic o determina sa intoarca privirea, incarcata cu mirare, cu interes si cu un amuzament discret.este intr-adevar, incredibila.

    Apreciază

  2. >@scanteieDeci si tu ai sesizat "asteptarea" :)@FlipiVezi? … asta e talentul unui pictor: sa-i zapaceasca pe privitori :)S-ar putea ca peste un an sau doi sa o revad pe fata cu palarie rosie (caci de ea vorbim) si sa inteleg cu totul altceva decat acum.@DianaNu ma pricep. Nu am studii de arta si de aceea imi permit sa bat campii … ca nu ma trage nimeni la raspundere.A interpreta o pictura nu tine numai de studii, lecturi si cultura. Lanternativa ma contrazisese mai demult pe tema asta.Eu cred ca o persoana analfabeta, fara nici un fel studii de arta, istoria artei, …etc, daca are un acel 'ceva'… sensibilitate, fler, intuitie psihologica, nu stiu exact cum s-ar putea defini, poate intelege formidabil de bine un tablou…. exista pericolul ca 'prin ochii mei' sa fii inselata :)

    Apreciază

  3. >am sesizat ca, atunci cand ne pui in fata un tablou, pe langa faptul ca invatam sa privim lumea si prin ochii altora- mai mult decat un pictor, ne intalnim cu noi insine.ceea ce vedem noi…e undeva, acolo, in sufletul nostru, cred.pictura este doar declansatorul.

    Apreciază

  4. >foarte pertinentă ultima observaţie. de multe ori cunoaşterea cognitivă (adică mereu :))) e total surclasată de intuiţie, bun simţ etc. acolo unde e esenţa omului vom afla răspunsurile, iar arta nu e decât o curgere revelată, materializată şi de aceea simţind poţi fi aproape de sufletul re-creatorului.ochii tăi nu pot înşela, e doar o diferenţă d eperspectivă, mai ales că recunoşti ca nici tu nu eşti şcolită în direcţia respectivă.

    Apreciază

  5. >@FlipiTotusi cunoasterea bazata pe informatiile acumulate datorita educatiei si culturii e foarte importanta. Nu voi nega niciodata necesitatea acestui tip de cuoastere. Vreau doar sa atrag atentia ca nu ar trebui sa ne lasam limitati de ea.@chrysallidisSuntem deci pe aceeasi lungime de unda …

    Apreciază

  6. >Da … mi-ai adus aminte de CELLA care s-a suparat asa de tare incat nu mai trece pe aici.Stai linistit. Eu nu ma supar niciodata pe cei ce fac observatii pertinente, chiar daca nu-mi plac sau nu sunt de acord cu ele.In cazul de fata sunt de acord. Inteligenta e una … intelepciunea e cu totul altceva.Un proverb persan afirma ca "inteligenta nu are varsta". Alt proverb spune ca batranii nu si-au albit parul la moara :) … iar un fost coleg de serviciu se minuna ca-i plina lumea de "prosti inteligemti" :)

    Apreciază

  7. >Draga X, te urmaresc de ani de zile si nu intervin, sa nu deranjez… laude primesti in fiecare zi.Dumnezeu stie insa cat sper ca intr-o zi ai sa ne vorbesti despre Stefan Caltia.Sa-ti fie bine si destinul clar ca lumina.C.

    Apreciază

  8. >… probabil ca ai citit ce-am spus undeva despre Stefan Caltia … cu cateva zile in urma :)Am avut anul trecut o tentativa de a vorbi despre pictura lui. Stilul sau pictural, mesajele tablourilor si simbolistica folosita mi se par foarte greu de incadrat … si mi-e teama sa nu debitez doar prostii, in cazul in care as ierpreta tablourile lui exclusiv prin prisma a ceea ce gandesc eu despre ele.

    Apreciază

  9. Desi compozitia luata in ansamblul culorilor si amestecurilor folosite, transmite bucurie, viata vesela,ochii sunt tare ingandurati,resemnati intr-o introspectie trista .Mainile si ele ,cred,sugereaza un fel de abandon.

    Apreciază

  10. Multe din picturile lui van Dongen au aceasta caracteristica: ochi ingandurati, umezi, umbrosi, ce apartin unor personaje invesmantate in haine foarte colorate.
    Cred ca pictorul a mizat in mod constient pe contrastul creat.

    Apreciază

  11. Pingback: -X- » Blog Archive » în așteparea …

  12. Pingback: viața e un cerc care se închide încontinuu | -X-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s