inconfundabila naturaleţe … Repin

 

repin - wife.jpg
Portretul Verei Repina (1882) – Galeria Tretyakov, Moscova

 

Numele lui Repin l-am auzit pentru prima oara la noi in casa, foarte demult, inainte sa invat literele :)
L-am retinut din cauza ca era scurt dar si din cauza ca l-a auzul acestui nume am simtit in aer un miros de pere tomnatice … acele pere tari, cu coaja patata parca de rugina, ce trebuiau sa fie pastrate pana in iarna ca sa se inmoaie.
Nu stiam cine e si cu ce se ocupa :)
Mult mai tarziu i-am vazut cateva portrete la o emisiune prezentata pe canalul de televiziune Moscova2. Nu mi-au lasat cine stie ce  impresie …
Ma distra insa faptul ca rusii pronuntau  in context „Repina” … ceea ce in viziunea mea suna exact ca numele unei femei.

Ma voi opri acum la Ilya Efimovich Repin (1844-1930), celebru pictor rus, dar nu intr-atat de cunoscut in Romania. Insotindu-l pe el voi avea un bun pretext de a colinda prin Galeria Treyakov din Moscova si prin alte muzee.
Deci hai la drum!

Repin se naste intr-o familie de militari rusi impamanteniti  intr-un orasel  din apropiere de Kharkov, pe teritoriul actualei Ucraine.
Va merge la scoala militara unde va invata topografia. Acesta il reprezinta primul contact cu desenul. Mai apoi va invata sa picteze de la  Bunakov, un pictor de icoane pe langa care va lucra din placere si unde va fi platit, ceea ce-i da posibilitatea sa economiseaca o suma deloc neglijabila de bani cu care isi va finanta calatoria in capitala imperiului tarist.
Intoxicat de dorinta de a deveni pictor, pictor in adevaratul sens al cuvantului, Repin va pleca la Sankt Petersburg cu scopul de a frecventa Academia Imperiala de Arta.
Va fi respins la examen. Isi da seama ca ii lipsesc notiunile de pictura clasica si academica ceea ce-l face sa se inscrie la scoala particulara de pictura si desen a lui Ivan Kramskoy – influent artist rus de la acea data.

Viata lui Repin va sta sub o zodie norocoasa.

In ciuda carentelor uriase Kramskoy intuieste talentul lui Repin. In scurt timp ei devin prieteni. Kramskoy va fi cel ce va interveni la academie pentru ca lui Repin sa i se permita accesul sub forma de ‘student vizitator’.
Repin va reusi la examenul de admitere si isi va continua studiile cu succes obtinand o medalie de aur.
Tot Kramskoy e cel ce va interveni la  forurile superioare pentru a-i facilita lui Repin o bursa de studii in strainatate.

In 1872 Repin se va casatori cu Vera Shevtsova, fata careia cu trei ani in urma ii facuse un portret si de care, o perioada de timp, va fi foarte legat sufleteste.  Ea avea doar saptesrezece ani si prea putina experienta de viata.
Impreuna vor calatori prin Europa.
Calatoriile in Italia si Franta, plus o sedere temporara la Viena, vor lasa amprente asupra lui Ilya Repin dar in acelasi timp il vor ambitiona sa picteze.
Studiile facute la Paris timp de trei ani nu reusesc sa-l transforme pe realistul Repin intr-un impresionist, desi, in unele tablouri, a cochetat cu impresionismul.

Se reintoarce acasa cu dorinta uriasa de a-i picta pe rusi, de a picta melancolia lor, spiritul si atmosfera mediului său natal.

Portretul Verei nu e singular.
Repin isi va picta cu predilectie familia: sotia Vera, cele doua fiice – Vera si Nadezhda/Nadia, Yuri – fiul, mama si tatal.
Fetelor le-a facut zeci de portrete … de la primii pasi si pana cand au devenit domnisoare.
Portretele Verei – prima sotie – au un aer cu totul special. Ai impresia ca citesti scrisori de dragoste ce nu-ti sunt adresate.
Dintre toate tablourie lui, acesta ales pentru blogul de azi imi place cel mai mult.

Pictorul a facut parte din cercul de artisti ce orbita in jurul lui Savva Mamontov – magnatul cailor ferate, cerc din care facea parte crema artistilor Rusiei ţariste.
Acest Mamontov nu era doar un om cu bani ci si un veritabil cunoscator de arta, si, poate ca si mai important, un mare indragostit de Rusia ce nu a pregetat sa-si transforme proprietatea de la Abramtsevo intr-o infloritoare tabara de creatie.

Tot noroc se poate chema si faptul ca Tretyakov, milionar ce a pus bazele galeriei de pictura rusa din Moscova, il admira mult pe Repin.
Intelectualii, oamenii de arta, târgoveţii, aristocraţii si mujicii  rusi se identificau cu tablourile lui Repin. E foarte ciudat ca pături sociale atat de diferite sa se regaseasca pe pânzele unui artist.
Criticii de ieri si de azi i-au reprosat faptul ca nu a adus inovatii in arta si ca nu a avut o scoala proprie de pictura, dar cu toate astea el ramane pictorul national al rusilor de pretutindeni.

In 1883 Ilya Repin va efectua un lung sejur prin vestul Europei : Germania, Olanda, Italia, Franta si Spania. Are ocazia sa-i admire pe maestrii olandezi ( si se zice ca l-ar fi atras Rembrand … biografii rusi spun ca dimpotriva), pe Velasquez si Tizian ( pe care ii pomeneste deseori in corespondenta privata) si are rastimpul sa-si bucure privirea cu arhitectura oraselor, cu lumina meridionala si exotismul latinilor.

Dragostea  dintre Vera si Ilya se stinge ca urmare a nenumaratelor lui infidelitati. Nemaiputand suporta sa fie inselata, Vera cere separarea. In 1884, dupa un mariaj de peste un deceniu si trei copii, ei se despart definitiv, cu o tentativa esuata de impacare in 1890.

Dar ceea ce a iubit Repin cel mai mult a fost Arta. Iata ce marturisea :
„Art, I love you more goodness … Love secretly, jealously, like an old drunkard – terminally. Wherever I go, whatever amused, no matter how admired, no matter what he enjoyed – it is always and everywhere in my head, my heart, my desires – the best and most secret.”

In 1900, intr-o calatorie la Paris, pictorul de cincizeci si patru de ani o va cunoaste pe Natalia Nordman, o scriitoare finlandeza de care se indragosteste fulgerator. Ea va fi marea lui iubire  … in ciuda varstei si a plusului de kilograme.
Deci nu toate muzele sunt tinere si cu mijlocul tras ca prin inel :)

Se vor stabili impreuna in Finlanda, la Penaty, langa Kuokkala, orasel la distanta de o ora cu trenul  de la Sankt Petersburg.
Si de data aceasta Repin a avut mare noroc caci Natalia a reprezentat o alta stea norocoasa a vietii lui.
Femeie cultivata, de o mare sensibilitate, ea l-a facut pe Repin sa picteze din nou. A stabilit relatii cu anturajul artistului si in fiecare miercuri a organizat intalniri – celebrele intalniri artistice de la Penaty. In casa lor reinvia atmosfera ruseasca dupa care tânjea Ilya.
Interesant e ca biografii rusi au prezentat-o pe Natalia Nordman ca pe un personaj cu influente negative in viata lui Repin acuzand-o de faptul ca i-ar fi deviat gusturile artistice :)

In 1914 bratul lui drept se atrofiaza aproape complet. E nevoit sa picteze cu mana stanga. Picturile executate dupa 1915 nu se ridica la valoarea artistica a celor realizate anterior.
Natalia va muri in 1914. Repin va ramane singur si neajutorat in casa Nataliei, casa pe care ea o lasase prin testament academiei de arta.

Repin denunta revolutia bolşevica din 1917 si pana la moarte nu va mai vedea Rusia. In nenumarate randuri e invitat si i se garanteaza libertatea de a se reintoarce in Finlanda. O delegatie a departamentului de cultura soseste in 1926 in Finlanda cu scopul de a-l convinge sa vina in Rusia. Repin refuza. In ciuda refuzului bolşevicii ii platesc datoriile acumulate si il sprijina financiar pe batranul pictor.

Repin va muri in 1933 bolnav de tuberculoza.
In urma vor ramane sute de tablouri, cele mai multe portrete, ce vor actiona ca un liant, dincolo de clase sociale, de varste, de conturi bancare, de optiuni politice si religioase.

Treceam in revista oamenii pe care i-a cunoscut si i-a pictat, pe cei de care a fost legat sufleteste.
Scriitori si critici (Tolstoi, Gorki, Maiakovski, poetul national ucrainean Taras Shevchenko, Turgheniev… ), pictori (Polenov, Kramskoy, Brodsky, Serov … ), muzicieni ( Glinka, Mussorgsky, Rubinstein, Glazunov, Rimsky – Korsakov … ), oameni de stiinta ( Mendeleev, Pavlov, chirurgul Pirogov), actori de prim rang si artisti de opera, filantropi si aristocrati, înalte feţe bisericeşti si militari cu greutate in armata ţarista, culminand cu insusi ţarul, o intreaga galerie de personalitati ce a dat stralucire Rusiei.
Ma simt strivita de simpla pronuntie a numelor lor. Pe toti acesti monstrii sacri ai culturii, artei si stiintei Repin i-a cunoscut personal. Foarte multi i-au devenit prieteni. El i-a pictat cu sentimentul si constiinta ca o face pentru posteritate. Portretele lor nu sunt ţepene si rigide. Ceea ce uimeste placut in pictura lui Repin e tocmai NATURALETEA.

Ilya Repin a dorit si a reusit sa intruchipeze spiritul Marii Rusii.

Galeria virtuala va sta la dispozitie pentru vizita …

Autoportret (1869)

Autoportret (1887) – Galeria Tretyakov, Moscova

Autoportret (1915) – Galeria Nationala din Praga, Cehia

Autoportret (1923) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Shevtsova – viitoarea sotie :) – (1869) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Repina – tanara sotie (1876) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Lev Tolstoi (la coarnele plugului ) (1882) – Galeria Tretyakov

Portrait of Nicolas II – ultimul tar (1896) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

On a Turf Bench (1876 ) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Duelul  (Eugene Onegin – Vladimir Lensky) (1901) – Muzeul Pushkin, Moscova

Nadya (Nadezhda) Repina (1881 ) – Muzeul de Arta din Saratov, Rusia

Portrait of Nadezhda Repina (1900) – Galeria Tretyakov

Dragon Fly – Vera, fiica  (1884) – Galeria Tretyakov

The Autumn Bouquet – Vera, fiica  (1892) –  Galeria Tretyakov

Portrait of Yuri Repin – fiul pictorului (1882) – Galeria Tretyakov

Shy Peasant (1877) – Muzeul de Arta din Nizhniy Novgorod, Rusia

Jew Praying (1875) – Galeria Tretyakov

Repin si Natalia Nordman (a doua sotie) (1903)

Portrait of Maria Andreevna (1905) – Muzeul de Arta din Mink, Bielorusia

Anton Rubinstein  (1887) – Muzeul de Arta Rusa, St.Petersburg

Unexpected Return (1884 – 1888) – Galeria Tretyakov

In acest ultim tablou al galeriei virtuale asistam la intoarcerea neasteptata a unui barbat deportat in Siberia. Nu e vorba de deportarile facute de bolşevici ci de cele anterioare, efectuate din ordinul ţarului.
Privirile copiilor si a celorlalte personaje ce asista la intoarcerea barbatului au fost redate in amanunt de Ilya Repin. Tabloul are nervul unui cadru de film …

In final ma opresc la alte trei tablouri preferate, un fel de galerie de suflet.
Daca portretul Verei Repina plasat la inceputul blogului, desi banal in aparenta, ramane foarte bine fixat in memorie, asta nu inseamna ca nu voi incerca sa va fortez memoria :)
Nu e vorba de o afirmatie fara acoperire. Tabloul intitulat  „Oh, ce libertate! „ trebuie privit in versiune marita. Originalul masoara 179×285 cm. Oricum, pictura  ramane in memorie prin dinamica si cromatica cuplului.
Un barbat si o femeie, imbracati in haine groase, alearga indragostiti pe tarmul marii in timp ce valurile inspumate ii uda din toate partile.
What a Freedom! ( 1903) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Pe podul de la Abramtsevo trece din nou Vera. Vegetatia abundenta ii scoate in evidenta silueta delicata invesmantata in alb.
On a Bridge in Abramtsevo ( Vera, sotia pictorului) (1879) – colectie particulara
(candva  în colecţia  Muzeului Pushkin, Moscova)
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/40/Bridge_in_Abramtsevo_by_Repin.jpg

Dublul portret facut soţilor Gorodetsky e original prin pozitia personajelor ce au fost surprinse intr-un moment de intimitate.  Repin a pictat tabloul cu mana stanga, si desi nu e finisat, privirea doamnei Gorodetsky da stralucire compozitiei.
Cuplul Gorodetsky  (1914) – Muzeul National de Arta Rusa din Kiev, Ucraina

Voi reveni la Repin …

Anunțuri

3 gânduri despre „inconfundabila naturaleţe … Repin

  1. >naturaleţea asta eu aş numi-o repinaleţe!în altă ordine de idei îmi place foarte mult Shy Peasant, se citeşte viaţa în ochii omului… şi cuplul Gorodedetsky – mi se pare că limitat fiind şi-a deschis şi mai tare canalele de comunicaţie cu planurile superioare.oricum la o aşa bogăţie (inclusiv cantitativ) e greu să tragi o linie, detaliile sunt insuficiente ca să îl pot creiona, ceva scapă întotdeauna analizei, dar tu cumva ştii să punctezi acolo unde trebuie. încă o mică întâlnire cu viaţa culorilor!

    Apreciază

  2. >@anonimNu cred ca se poate face comparatie intre un peisagist si un portretist.@FlipiCa Repin era un fin psiholog, capabil sa detecteze tensiunile interioare ale indivizilor si societaii, o afirma psihologii ce i-au privit si analizat picturile. Nu am punctat toate aspectele operei lui si nu am vorbit despre cele mai reprezentative tablouri ale lui : Edecarii de pe Volga, Raspunsul kazacilor zaporojeni .., Ivan cel Groaznic si fiul, Invierea fiicei lui Jairus ..http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83spunsul_cazacilor_zaporojenihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ilia_Efimovich_Repin_(1844-1930)_-_Volga_Boatmen_(1870-1873).jpg

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s