revedere

 

Vladimir Tretchikoff (supranumit si regele kitschului)
The Chinese Girl in Yellow Jacket

Pe fata cu bluza galbena am intilnit-o prima oara cu foarte multi ani in urma …

Era vara si, ca de obicei, stateam zi lumina pe malul apei. Inotul si partidele de voleibal, cu amatori mai mari sau mai mici decat mine, ma faceau sa flamanzesc in adevaratul sens al cuvantului. Noroc ca destul de aproape de plaja noastra improvizata se afla o statie PECO. In acea statie erau cateva chioscuri ce vindeau racoritoare, dulciuri, inghetata, plus alte nimicuri trebuincioase celor aflati in calatorie.

Tin minte ca imi cumparasem ceva de rontait si paseam agale printre automobilele ce stateau la rand sa-si faca plinul. Pe cealalta parte erau insiruite vreo trei TIR-uri masive cu prelate colorate. Usa unui TIR fusese lasata deschisa. M-am uitat intr-acolo si am vazut o figura ce-mi parea vag cunoscuta. Nu aveam ochelarii cu mine. Nu-i luam niciodata la apa de teama sa nu-i uit pe undeva sau sa-i sparg … asa ca ma chinuiam sa citesc revistele mele sau cele aduse de ceilalti fara sa fiu constienta ca-mi stric si mai mult vederea.

M-am apropiat de masina si am privit de foarte aproape posterul lipit pe usa. O fata cu trasaturi asiatice, cu piele galben verzuie si o bluza de un galben stralucitor privea incruntata parca undeva peste umarul meu.
Nu stiu de ce mi se parea cunoscuta :)
In fundal, un alt afis, cu o caprioara ce bea apa dintr-un parau, intregea decorul cabinei.

Am auzit zgomot de pasi in spatele meu. M-am intors si am zarit un barbat tanar cu alura de sportiv. Banuiam ca e soferul TIR-ului.
El s-a uitat la mine dandu-si seama ca fata lui  imi captase atentia.
Desi nu aveam decat vreo zece ani vazusem ce fel de fotografii isi lipeau pe parbrize soferii de cursa lunga: femei cat mai dezbracate si cu anatomia  la vedere.
Insa acest sofer avea  gusturi ceva mai diferite in ceea ce privea aspectul exterior.

L-am intrebat daca e vorba de o cantareata sau artista. Cu un ton putin apatic mi-a zis ca a cumparat-o din Libia si ca nu stie altceva despre afis. Tonul glasului imi dadea de inteles ca trebuie sa plece. Vrand nevrand mi-am dezlipit privirea de pe chipul fetei.
Imaginea s-a cuibarit undeva intr-un cotlon al memoriei.

De abia cand am revazut-o, dupa mai bine de doua decenii, am fost foarte uimita sa constat ca-mi aduc perfect aminte de dansa.
Mi-a iesit cu totul intamplator in cale, fara nici o legatura cu cuvantul de cautare introdus in browser.
Socul simtit la revederea ei a luat o forma pe care mi-e greu sa o definesc in putine cuvinte.
… pur si simplu m-am mirat ca exista :)

Biografia celui ce a pictat acest tablou poate fi citita aici :
http://www.buzzle.com/editorials/8-29-2006-106957.asp

Anunțuri

8 gânduri despre „revedere

  1. >E un documentar interesant numit "art on our wall". se poate vedea si online, doar ca nu gasesc link-ul acum. daca vrei, spune.am mai vazut recent o serie numita "power of art" unde am auzit, recunosc, pentru prima oara, de Rothko. eram convinsa ca n-o sa ma atraga niciodata un tablou cu niste patrate, dungi, doar ca, se pare, simplitatea lui rothko a fost prea mult pentru mine :)

    Apreciază

  2. >@Alice:), multumesc de trecere.Castig bani din altceva la care, sper, ca ma prcep mai bine.@anonimNu ar fi mai bine sa-ti iei o identitate virtuala? … sa te pot recunoaste mai usor.Daca nu gresesc esti aceeasi persoana ce a comentat la "suflet de unica folosinta" ..Rothko sta undeva la rand pe lista mea de prioritati :)Am vazut doua lucrari de ale lui la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran. Nu pot spune ca m-au impresionat, insa alte lucrari, descoperite pe net, le-am gasit interesante.Voi incerca sa gasesc singura linkul cu documentarul. Daca reusesti sa-l gasesti inaintea mea te rog sa-l postezi.

    Apreciază

  3. >dificil.de obicei preiau firele tale narative şi le aduc mai în lumea mea.dar acum ar însemna să aduc chiar prezenţa ta într-o "poveste" şi nu ştiu dacă îmi reuşeşte.aşa că până reuşesc să îmi trag sufletul privesc minunat la doamna aceea obosită de detaliile atât de măreţ scoase în evidenţă. chiar dacă în mare tabloul nu cred că poate să îmi inspire ceva, stilul e chiar fascinant…

    Apreciază

  4. >@RaduDupa unii cica as scrie in stil 'jurnalistic' :)Te cred. La randul meu amm gasit picturi interesante.Tretchikoff le-a pictat prin anii 50', 60', 70' … si a avut un imens succes de piata. Pe atunci mediile artistice nu erau obisnuite cu acest fenomen.Pe de alta parte el a pictat o serie de tablouri inspirate din lumea Africii.I-a infatisat pe africani ca pe niste oameni mandri, inteligenti si sensibili, nu ca pe niste animale murdare si flamande. Ori dupa conceptia multor albi, negrii nu puteau fi asa.Tine cont ca i-a pictat cu multi ani inainte de caderea regimului apartheid din Africa de Sud. Cred ca acesta a insemnat 'certificatul de deces' pe plan artistic.

    Apreciază

  5. >@anonimAm reusit sa accesez linkul. Ghinion insa. Fisierul are peste 700MB si mi se intrerupe mereu conexiunea in timp ce il descarc.Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa-l cauti si sa-l postezi. Poate voi avea mai mult noroc pe un alt computer cu o viteza mai mare de descarcare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s