Oglinda ovala (1911)
MOMA
MOMA
Nu e intamplator faptul ca am revenit la Kupka :)
In comparatie cu alte culori, Fantisek Kupka a folosit cu zgarcenie verdele, insa atunci cand l-a folosit l-a pus magistral in evidenta.
Cine cauta gaseste, spune un vechi proverb.
Am cautat … si am gasit. Din lucrarile descoperite voi prezenta cateva acum.
In Oglinda ovala de la Muzeul de Arta Moderna din New York, o pictura de la inceputul perioadei de aur a artistului, combinatia verde-violet e saturata de o lumina aurie ce ingreuneaza compozitia. Ambele culori emana caldura.
O femeie se aranjeaza in fata oglinzii :)
Cu ajutorul unor fronturi de culoare subtil alese artistul reuseste sa redea gratia.
Cu ajutorul unor fronturi de culoare subtil alese artistul reuseste sa redea gratia.
In urmatoarea lucrare, intitulata Voir et revoir, Kupka revine la unul din motivele sale preferate: cel al verticalelor.
…
…
Voir et revoir
…
…
Si aici verdele e cald si plin de substanta.
Dar artistul a experimentat si nuantele reci de verde, ca de exemplu in Compliment.
…

Compliment (1912)
Centrul Pompidou – Paris
Trecerea de la verde la albastru se face pe nesimtite iar vecinatatea cu rosul de Burgundia, separata pe alocuri de portiuni cenusii-alburii, asigura echilibrul compozitiei.
Nuantele sunt reci … la fel ca si complimentele nesincere, din obligatie, sau cele facute cu scopul de a profita de pe urma lor.

Bather (1906)
Inotatoarea pictata in 1906, deci inainte de a se apropia de pictura abstracta, e deosebita prin pozitionare si redarea decorului. Undele verzi ale apei vibreaza cu adevarat pe panza lui Kupka.
La fel se intimpla si in tabloul prezentat anterior, Compliment.
Kupka picteaza vibratia spatiului cu certitudinea ca picteaza faţa adevarata a lumii materiale.
Voi incheia cu un tablou ce a stabilit un record in Cehia : cel mai scump tablou al unui artist ceh licitat si vandut in anul 2009.
Colapsul verticalelor a fost evaluat la 25 960 000 de koroane (CZK).
Colapsul verticalelor a fost evaluat la 25 960 000 de koroane (CZK).

Colapsul Verticalelor (1935)
Dar nu pretul e important, caci, dupa cum bine se stie, de-a lungul timpului multe tablouri de valoare au fost vandute pe mai nimic, ca apoi, dupa un deceniu sau doua, sa se transforme in veritabile comori pentru muzeul sau galeria de arta ce le-a achizitionat.
As dori sa reamintesc faptul ca Frantisek Kupka detine si un altfel de (trist) record. De abia la varsta de optzeci de ani, in 1951 – deci cu sase ani inainte de anul mortii, semneaza primul său contract cu un negustor de arta.
Nu ma pot abtine sa nu spun ca mecanismul licitatiilor mi se pare o tampenie in toata regula. Sa nu va socheze afirmatia. E o parere personala fara pretentii … deci se poate trece peste ea.
Omul modern e infectat de virusul pretului … dar si de cel al celebritatii.
Si nu ma refer aici doar la snobi. Uneori connoisseuri veritabili sunt infectati …
Si nu ma refer aici doar la snobi. Uneori connoisseuri veritabili sunt infectati …
Dar cel mai periculos tronson il reprezinta milionarii de carton si vedetele inculte pentru care obiectul de arta reprezinta in primul rand un item ce da informatii referitoare la puterea lor de cumparare.
Un sfesnic bizantin, un Picasso, niste tacamuri vechi de argint, o icoana ruseasca, un socant Dali, cristaluri de Bohemia, un covor de Kashan, o acuarela de Kandinsky, niste portelanuri de Sevres si niste miniaturi chinezesti, aruncate toate de-a valma intr-o sufragerie cu suprafata egala cu cea a unui hangar, si arhitectura asemanatoare, reprezinta adevaruri triste ale dolarosferei.
Milionari rasariti peste noapte, fara notiuni elementare de arta, isi inchipuie ca pot cumpara cultura pentru a o pune in salon, garaj sau in toaleta unde se spala pe dinti dimineata.
…
…
>să înţeleg că te+a supărat cineva. nu trebuie.sistemul licitaţiilor este doar una din componentele ciudat stricate ale lumii pe care ne-am imaginat-o. oricum şi dacă nu era aşa nu e nimic greşit în a crede ceva şi nu trebuie să îţi ceri scuze pentru nişte lucruri pe care le crezi.cât despre opera domnului kupka eu oricum am avut numai cuvinte frumoase şi ceea ce văd vine să întregească tabloul. mai ales că e un subiect, după cum am mai spus, mai puţin explorat de mine.îmi place oglinda, mi se pare că "vede" mai mult decât arată ea în realitate, cam ca toată opera domnului.
ApreciazăApreciază
>Nu m-a suparat nimeni :)Conluzia asta referitoare la licitatii vine dupa un sir de citiva ani in care am urmarit cit de cit 'rezultatele' licitatiilor din Romania,spre exemplu, dar si felul in care se liciteaza la Sotheby.Pot spune ca, in ambele cazuri, pivotul il reprezinta speculatia si supraestimarea obiectelor in functie de posibilii cumparatori.Ca sa fiu mai clara.Sa zicem ca eu am o casa de licitatii si un client mi-a oferit spre vinzare o pictura renascentista.Nu ma grabesc s-o scot la licitatie. Astept clientul ideal, adica fraierul."Clientul ideal" trebuie sa fie neaparat un tip cu bani garla si care umbla ca nebunul dupa un tablou din perioada Renasterii.Atunci eu apelez la 'prietenii' mei experti de arta pentru a obtine un certificat de autenticitate si o evaluare.Tabloul e original, insa eu am grija sa-l conving pe prietenul meu expertul, in schimbul unui comision pe masura, sa-mi supraevalueze tabloul pentru ca stiu sigur ca fraierul cu bani va plati cu ochii inchisi.Pentru el acel tablou renascentist reprezinta un certificat de intrare in lumea buna, in lumea intelectualilor si celor cu gusturi rafinate.Chestiile astea, dar si multe altele si mai mizerabile, se intimpla in mod curent la casele de licitatii.
ApreciazăApreciază
>înţeleg perfect.mai ales că e parte din sistemul financiar pe care eu personal l-aş desfiinţa mâine.şi nu sunt comunist, din contra ;)
ApreciazăApreciază