prin muzee în căutarea lui Kupka

 

Visul (1909)  
Muzeul de Arta din Bochum, Germania

In blogul de azi voi posta doar picturi preferate aflate la muzee din afara Cehiei.
Paleta de idei a pictorului, saltul de la un stil la altul pina la ancorarea definitiva in pictura abstracta, experimentele coloristice si aranjamentele de forme, ma fac sa-l compar pe Frantisek Kupka cu un copil ce descopera fascinatia jocului Puzzle.
In 1897 el ii scria unui prieten :
„Yesterday I experienced a split consciousness where it seemed I was observing the earth from outside. I was in great empty space and saw the planets rolling quietly. After that it was difficult to come back to the trivia of everyday life …”
De abia in 1909 aceste cuvinte s-au materializat intr-un tablou intitulat Der Traum/Visul.
Stilul picturii e dificil de  etichetat, dar cita revarsare de arpegii albastre astrale in  pictura  de  la  Muzeul de Arta  din Bochum!
Kupka a fost cautatorul  celei de a patra dimensiuni.
Influentat rind pe rind de profesorii nazariteni de la academiile de arta din Praga si Viena, apoi de ideile theosofice asimilate in prima perioada de la Paris, apoi de propriile observatii asupra lumii materiale si a celei spirituale, el nu va renunta sa caute … sa caute dincolo de formele fixe, pe orizontala, sau  a celor mobile, sa caute dincolo de lungimile de unda si culoare.
Theosofia e un amestec de filozofie, stiinta, mistica si religie, o sinteza a unor lucruri aparent contradictorii.
Pictura lui Kupka reprezinta transpunerea vizuala a ideilor theosofice. Eu as denumi-o „pictura metafizica” :)
Caci nu vad cum altfel ar putea fi denumita „pozitionarea de elemente grafice mobile”  expusa la Muzeul Thyssen -Bornemisza  din Madrid.

Positioning of Mobile Graphics Elements (1912-13)
Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid
Remarc cu surprindere ca si alti pictori preferati, cum ar fi Lee Krasner, Kandinsky,  Mark Tobey si Georgia O’Keeffe, au fost atrasi sau au aprofundat lucrari de filozofie estica si mistica.

Recunoasterea a venit tirziu, atit de tirziu incit nu a avut vreme sa profite de pe urma ei. Dar Kupka nu a fost omul care sa vineze celebritatea. A dorit foarte mult ca publicul sa-i inteleaga picturile si suferea enorm cind se izbea de zidul ignorantei criticilor sau de cel al publicului in cautare de senzational.

Veti zimbi trist cind veti afla ca de abia in 1951, la virsta de optzeci de ani, a semnat primul contract cu un negustor de arta …
Louis Carre i-a cumparat si i-a expus o serie de picturi la galeriile din America.

Daca va veti intreba cum s-a intretinut Kupka de-a lungul anilor, cu o sotie ce avea o fetita din prima casatorie, va voi spune ca el a supravietuit in primul rind datorita felului pozitiv de a vedea lumea.
A locuit la Puteaux, intr-o casa taraneasca de la periferia Parisului. Acolo, in gradina lor, sotii Kupka cultivau zarzavaturi si legume pe care le pastrau pentru iarna.

Uitati-va la varza pictata in 1906.

 

 

Varza (1906) 
Centrul Pompidou, Paris, Franta
Prin frunzele creţe, arcuite, mustind de seva, curge viata…
Kupka isi cistiga existenta executind ilustratii de carti si reviste, afise de teatru si spectacole de cabaret si mai rar reclame comerciale.
Eugenie, pentru a economisi banii, cumpara materiale din care isi facea singura lenjeria de pat, perdele si feţe de masă.
Cu toate lipsurile evidente din viata lor, perioada 1909-1917, dupa altii 1921, a reprezentat perioada de aur a creatiei pictorului.

 
Blanc et noir (1921)
Centrul Pompidou, Paris
Desi expusese prin diferite saloane, atit la Viena cit si la Paris, de abia in 1921   organizeaza prima expozitie personala.
De abia la cincizeci de ani reuseste sa se impuna ca pictor.
Expozitia intitulata „Peintures : Blanc et noir” ( „Picturi : Alb si negru”), de la galeria Povolozky  din Paris, a fost bine primita de critici si vizitatori.
Nu pot sa trec mai departe fara sa observ un amanunt: si alti pictori au trecut prin perioada ‘alb-negru’, perioada de renuntare la culori.
Victor Vasarely  si chiar Wassily Kandinsky ar fi exemplele ce imi vin acum in minte.
Il cunoste pe industriasul si colectionarul evreu Jindrich Waldes ce ii va deveni un inflacarat admirator si prieten. El va fi cel ce va convinge conducerea Academiei de Arta din Praga  sa-l angajeze ca profesor vizitator, cu domiciliul la Paris, si sa-i trimita studenti in Franta.
In perioada 1922-1928 Kupka va preda lectii de pictura pentru mai multi studenti compatrioti
In 1928 insa statul ceh renunta la serviciile sale. Cehia, dar si alte tari europene, nu mai puteau face fata problemelor economice.
In acea perioada artistul trece printr-o perioada dificila datorata nu atit lipsei de bani cit neintelegerii si marginalizarii.
Se rupe de mediul artistic, se izoleaza de lume, refuza invitatiile unor confrati de a participa la expozitii, sau chiar nu le raspunde la scrisori …
Paradoxal mi se pare faptul ca el a fost apreciat de pictori de valoare ce i-au cautat in mod constant prietenia … Duchamp, van Doesburg …
O depresie adinca se instaleaza treptat. Se transforma apoi in nebunie. Misticismul se suprapune peste starea psihica labila. Dar totusi Kupka era un nebun lucid. Asta il speria chiar si pe dinsul. Ca nu reuseste sa innebuneasca la fel ca restul oamenilor.
Eugenie va face rost de bani ca sa-l interneze la un sanatoriu foarte bun din Corsica.
Kupka trece prin puncte critice succesive. O va parasi de mai multe ori pe Eugenie ca in final sa revina tot la ea.
Crizele sunt secondate uneori de iesiri de o violenta extrema urmate apoi de dureroase pareri de rau.
Viata lui Kupka se transforma in cosmar.
Cu sentimentul ca a ajuns intr-un punct mort, ca nu mai are ce exprima, ca ceea ce a exprimat pe pinza nu e pe intelesul nimanui, nedorind sa se intoarca la pictura figurativa, Frantisek Kupka ajunge in final la un liman salvator.

Untitled  (1928) 
Muzeul de Arta Moderna, New York
Reincepe sa picteze cu si mai multa energie.

Picturile din anii ’30- ’40 dovedesc o „maturitate juvenila”.

In 1935  Alfred Barr, directorul Muzeului de Arta Moderna din New York,  vine  personal sa-l intilneasca  pe Kupka si sa-i propuna sa participe la o mare expozitie de arta non-figurativa ce urma sa se deschida anul urmator la susnumitul muzeu.
Frantisek Kupka va participa cu trei lucrari, printre care si Discurile lui Newton.
Recunoasterea internationala vine dintr-o data. Americanii ii apreciaza compozitile si se ofera sa-i achizitioneze picturi abstracte.
In perioada 1955-1956, cu doar un an inainte de moarte,  Alfred Barr va achizitiona pentru muzeul american o serie de capodopere din atelierul pictorului octogenar.

Pentru acest blog am ales o pictura neintitulata, de inspiratie futurista, curent artistic ce l-a influentat in mod deosebit pe Kupka si pe care l-a asimilat intr-o forma originala in diferite lucrari abstracte.
Dar pictorul ceh a pictat o serie lucrari pur futuriste, asa numita serie a maşinismelor, serie ce reda angrenaje, maşini de forat, uzine mecanice, motoare complicate …

 

 

La Gamme Jaune  (1907) – Centrul Pompidou, Paris
Ce diferente majore intre maşinismul picturii expuse la New York si lumina aurie ce pune in evidenta ochii marcati cu verde ai personajului din Le Gamme jaune de la Centrul Pompidou din Paris.
Respectiva lucrare, posibil un autoportret, a fost expusa la Salonul de Toamna din 1910  de la Paris si i-a derutat pe critici :)
Pictorul va muri in 1957, la optzeci si sase de ani. Va picta pina in ziua mortii.
In 1963, sotia sa va dona statului francez toate tablourile, schitele, colajele si studiile grafice din atelierul defunctului sot.
La Muzeul de Arta Moderna de la Centrul Pompidou din Paris se afla cea mai mare colectie de lucrari Kupka din afara granitelor Cehiei.
O alta colectie, importanta mai ales prin valoarea si unicitatea lucrarilor, o reprezinta cea de la Muzeul de Arta Moderna din New York.

Traits noir enroules (1911-12)
Centrul Pompidou, Paris
Nu in mod intimplator am ales pentru final aceasta pictura. Daca as sti ce reprezinta v-as spune :)
De cite ori o privesc am impresia ca reprezinta altceva.
Acum, in clipa de fata, am impresia ca reprezinta „Remuşcarea”.
Culorile sa fie de vina oare ?

 

 

Anunțuri

13 gânduri despre „prin muzee în căutarea lui Kupka

  1. >hmm. nu prea ştiu cu ce să încep pentru că ai nişte post-uri aşa de pline se sevă…aşa. theosofia se vrea, ca şi antroposofia religia omului modern, probabil singurul lucru pentru care steiner şi blavatskz au căzut de acord. probabil că în ziua de azi ar fi fost buni prieteni, împărţind colţişoarele de cunoaştere împreună, atunci nu prea era timpul încă, probabil.şi acum un pic la subiect. şi un pic răsturnat, pentru că îmi pare că e caracteristic pentru kupka. vis atavic aş numi tabloul de pe urmă.foarte interesantă înclinţia spre tehnicism, de obicei am observat că pictorii, chiar şi cei mai abstracţi dintre ei, au înclinţiii mult mai adânci către natură, viu. chiar şi cei care se apleacă îndeaproape de natura moartă (so to speak:) se apropie de form ideatice, de compoziţii ribonucleice, nu astrale. ultimele-primele două tablouri cred, sunt cu atât mai interesante cu cât deja avem o parte din pedigree-ul lui kupka (kafka – intereantă asemănare semantică şi poate şi un pic la absurd redusă) din posturile trecute. probabil că toată povestea cu nebunia (mai mult ca sigur) e numai dovada deschiderii acestuia către lumile nevăzute pe care încerca să le aşeze peste moleculele relativ dezordonate ale canvas-ului. singurul lucru pe care nu îl înţeleg e de ce au apărut atâtea neologisme false în postul meu?

    Apreciază

  2. >nu stiu daca culorile de vina, cand e vorba de "Remuscarea". ma gandesc doar ca el a reusit magistral sa reprezinte sentimentul remuscarii…daca punem putin rosu- patima ce reuseste sa intunece mintile, inima de foc adica, putin albastru ce te duce cu gandul la minte de gheata,la constientizarea fie a extremelor, fie a nevoii imperioase de echilibru, de reparatie, de reconstructie etc, vezi tot acolo, in centrul inimii, acea lumina a spiritului care isi face loc timid parca, mangaind si echilibrand si care, intr-un final, la o privire de ansamblu, se dovedeste a fi cea mai puternica dintre toate culorile…ca o speranta dezghiocata….multmesc pentru lectia de azi:)

    Apreciază

  3. >@FlipiFa o cautare pe Google cu aceste doua cuvinte " Kupka Kafka" si iti garantez ca vei avea o surpriza placuta.Referitor la ce spuneai cu privire la 'aplecarea' pictorilor abstracti inspre lumea viului, a moleculelor si ADN-ului, ai mare dreptate.In ultima parte a vietii super-abstractul Kandinsky pictase microorganisme 'inchipuite' ce pluteau in 'seva vietii'. Vezi si ultima lui lucrare …@scanteieAceasta pictura are mai multe denumiri. Pe un site de limba spaniola am vazut ca a fost denumita altfel …"negru-roscat" :)Denumirea de "Remuscare" mi-a venit in minte ieri, cind scriam acest text, poate si pentru ca in sistemul meu coloristic violetul reprezinta culoarea remuscarii. (cindva am scris un post pe tema asta).Acum ai venit tu cu o interpretare proprie care m-a facut sa cad pe ginduri : rosu=patima, albastru-ratiune rece.Amestecindu-le ce obtinem ?Pentru mine galbenul cald inseamna abandonul total, lipsa de ingradiri si frontiere.Nu foarte multi pictori l-au pus in evidenta."Gama galbena" pictata de Kupka cuprinde mai multe tablouri aproape identice. Tot la centrul Pompidou (cred) se afla pictura in care personajul in galben de pe fotoliu tine cu o mina cartea inchisa si cu cealalta o tigara aprinsa.Kupka facuse niste experimente avind la baza secventele de film si arta fotografica.El va realiza cinci tablouri ce difera foarte putin si in care corpul sotiei va fi surprins in pozitii usor diferite in timp ce lucra in gradina.Privind pe rind aceste cinci picturi ochiul va inregistra miscarea si o va vedea aievea pe Eugenie cum se apleaca si se rasuceste.

    Apreciază

  4. >”Visul” caracterizează tipul artistului intuitiv, la care domină opticul impresiv al culorii. Și am impresia că recele joacă un rol aparte în opera acestui pictor, chiar dacă La Gamme Jaune ar fi o dovadă a contrariului…dar și așa, a ales galbenul, care e cea mai rece dintre culorile calde, după oranj si roșu…dar e luminoasă.

    Apreciază

  5. >@CELLAM-am gindit o zi si o noapte ce sa-ti raspund :)Dar daca ceea ce-ti doresti iti va face rau ?@MirelaDa, la Kupka se intilneste foarte mult albastru, mov si rosu grena.Mai rar apare galbenul, verdele si albul.Poate mai tirziu, la sfirsitul toamnei, voi aborda subiectul "galbenului" in pictura lui Kupka.

    Apreciază

  6. >intr-adevar, ultimul tablou pe care l-ai ales, "Traits noir enroules", iti pune la incercare imaginatia. pana si titlul tabloului este vag, nu te ajuta cu nimic sa-l descifrezi. tie iti sugereaza "remuscarea". mie imi sugereaza un dragon in zbor :)

    Apreciază

  7. >Posibil înclinaţia către albastru-indigo vine şi din "ascension". e interesant să urmăreşti cum un cod de culori, mai ales în opera unui pictor, alese în urma unei căutări, conştiente sau inspiraţionale, te conduc către dezlegarea unor mistere altfel greu de pătruns. e ca şi cum ai mirosi mâncarea ce se găteşte în camera de vis-a-vis.

    Apreciază

  8. >@literelibereTinind cont de ce-ai spus tu si adi, si analizind pictura dintr-o noua perspectiva, mi se pare ca seamna cu 'ceva embrionar' .. desi aseara o vedeam ca pe o furtuna la marginea desertului :)@FlipiO comparatie interesanta :)Ce ma fascineaza pe mine la pictura abstracta e faptul ca imaginatie e libera sa calatoreasca in orice directie o apuca.Nu pierd timpul pentru a stabili daca pictorul a redat cu talent trasaturile personajului sau daca a pictat cu maiestrie un apus de soare, cum o fac atunci cind privesc tablouri obisnuite, clasiceIn cazul unei opere de arta abstracte ochiul inregistreaza imediat culorile si formele, dar de abia mai tirziu, uneori chiar dupa citeva saptamini, subconstientul le prelucreaza.@adiDeci si tu tot la regnul viu te-ai gindit?! :)Dupa cum ai remarcat, culorile din centru sunt transparente.E o transparenta luminoasa in aceasta pictura ce atrage mereu privirea spre centru.PS.Azi am fost in piata si, datorita unui copil in landou care privea extrem de atent o insecta ce se urca pe sfoara pe care vinzatorul prinsese etichete colorate, am privit miscarile insectei respective ( nu stiu ce era … avea o forma lunguiata, foarte subtire, de culoare gri-vernil … de dimensiunea unui bob de ovaz)…. iar acum citesc comentariul tau si asocierea cu o insecta :)

    Apreciază

  9. >Probabil că tocmai de aceea tablourile abstracte sunt ceva mai profunde şi mai greu de sedimentat conştient. Şi probabil că tocmai de acolo îşi şi trag puterea de atracţie şi aura…Ceea ce e şi mai frumos, cel puţin pentru mine, e că şi în arhitectură e un început în direcţia asta, se încearcă, se caută şi câteodată se şi exprimă corect cele mai inconştiente vise şi gânduri, senzaţii, idei de sentimente şi chiar şi mai adânc.Totuşi nu le poţi rupe de context, de autor, de istorie, probabil vom fi într-o altă dimensiune cand o vom putea face şi timpul nu va mai avea componentă activă, va fi doar martor.

    Apreciază

  10. >Arhitectura moderna tinde sa devina din ce in ce mai simpla si mai abstracta. E una din metodele prin care se poate scoate in evidenta spatiul.Cladirile devin suple, zvelte,luminoase … ca niste balerine in comparatie cu "obezele" baroce :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s