Uneori e foarte greu sa-ti placa cineva pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce-ti inchipui ca e sau ceea ce ti-ai dori sa fie.
Alteori e imposibil sa nu-ti placa in pofida a tot ceea ce nu este.
imagine – Richard Lacroix
(pictor „adus” in dar de Anamaria Deleanu)
Rezonanțe Imposibile 
>Nu am reușit să fiu ceea ce și nici ceea ce mi-am dorit a fi; am încercat uneori să (mă) îmaginez și nu mi-a plăcut nici așa; încerc să mă accept că sunt ceea ce nu sunt, iar amăgirea place și trece… O imagine filigranată poate să pară unora o ‘reușită’, altora un kitch și totuși, pictura lui R Lacroix și-a găsit loc pe blogul tău… mulțumesc mult și frumos, -X- ! [ îmi cer scuze pt întîrziere, dar sunt zile în care situații… stupide… sunt mai puternice decît încăpățînarea unui capricorn…]
ApreciazăApreciază
>"Acceptarea" e totusi o arta :)Imi place cromatica lui Richard Lacroix. Inca o data iti multumesc ca mi l-ai adus in dar.
ApreciazăApreciază
>oooo, DA! … Acceptarea …tocmai citeam la Cezar Pricop despre… ASUMARE… şi ţi-am adus "o bucăţică" ;)"Eliade vorbeşte despre, „Asumare”: „Că nu suntem numai trecători, ci suntem şi în descompunere şi că trebuie să acceptăm acest cadavru care e carnea noastră, că trebuie să ne reconciliem cu ideea că suntem şi asta”. (9) Aşa că o asumare a cadavrului, a putrefacţiei, a oribilului, a degradantului, a tot ceea ce purtăm rău în noi, nu numai d.p.d.v. olfactiv, sau estetic, ci şi social-degradant, uman-degradant, cum ar fi invidia, ura, limitarea libertăţilor, de ce nu şi agresivitatea statală, opresiunea ideologică, sunt toate ale noastre, fac parte din noi, acum, aici, cât suntem în viaţă şi singura tehnică de salvare într-un timp similar, nu este decât: „Asumarea” (prima „calitate” a lui Iisus este asumarea naşterii plus ca om supus păcatului). Dar să nu cădem într-o capcană: nu asumăm părţile degradante doar pentru a le umaniza, ci pentru a-l scoate pe Satan din priză, pentru a-l face inutilizabil, dar nu pentru a-i neglija existenţa. E un tip de asumare creştină, dar foarte puţin ortodox…"(Cezar Pricop- Eliade&I.P.Culianu/ Coincidenţa contrariilor sau matematica morţii)
ApreciazăApreciază
>CELLA, nu am citit nimic de Cezar Pricop, dar m-ai facut curioasa sa-i caut scrierile.
ApreciazăApreciază
>paradoxurile firii…..
ApreciazăApreciază
>Paradoxurile fiinţei noastre….
ApreciazăApreciază
>???Fara nici un fel de alte explicatii?
ApreciazăApreciază
>era mai mult o constatare, derivata din textul postat de tine…
ApreciazăApreciază